Motoarele puternice cu opt cilindri au făcut parte din moștenirea Porsche de 40 de ani, odată cu apariția lui 928, primul „Gran Turismo” și al treilea model din gamă la vremea aceea. Totuși, de ce constructorul german îndrăgeşte atât de mult motoarele V8?
Un punct de plecare ar fi că se bucură de o bună reputație de câte ori este vorba de sedanuri de lux, mașini sport, SUV-uri și pickup-uri, iar în funcție de utilizare, acesta întruchipează fie luxul și confortul, fie sportivitatea și adrenalina. Totuși, pentru cei de la Porsche Engineering motivul pentru popularitatea unui V8, în comparație cu alte configurații ale motorului, rezidă în avantajele sale fundamentale. Este doar cu puțin mai lung decât un motor cu patru cilindri în linie, care are același spațiu între pistoane. Ușoara creștere a lungimii structurale se datorează „deplasării” celor două blocuri de cilindri. V8 reprezintă, de asemenea, și o variantă promițătoare pentru motoarele hibride cu un motor electric suplimentar pe flanșa arborelui cotit, așa cum o demonstrează Porsche 918 Spyder.
Pentru inginerii germani distribuirea volumului total de-a lungul mai multor cilindri are ca rezultat o dezvoltare uniformă a cuplului și, prin urmare, o funcționare lină. Un număr mai mare de cilindri oferă un efort diminuat și, prin urmare, un confort sporit, dar lungimea lor structurală și greutatea mai mare reprezintă dezavantaje când este vorba de arhitectura vehiculului și de distribuția sarcinii pe cele două punți. De exemplu, la mașinile sport acest lucru poate fi compensat printr-o amplasare centrală sau, în cazul celor dispuse pe puntea din față, prin schimbarea poziției motorului cu 10 sau 12 cilindri spre centrul vehiculului. Pentru șoferi și pasageri, totuși, acest lucru are drept rezultat restrângerea spațiului cabinei, care nu reprezintă o cale viabilă pentru sedanurile de lux. În cazul acestora, lungimea structurală a motorului este complet încorporată în geometria longitudinală a vehiculului care, cu un V12, are ca rezultat, de exemplu, un ampatament sau o consolă spate mai lungă și astfel dezavantajează agilitatea vehiculului. Proiectele speciale, cum ar fi W12, compensează acest dezavantaj al unui V12 clasic, dar cu un grad mai mare de complexitate tehnică. Astfel, un V8 reprezintă un compromis bun, oferind cerințe minime de spațiu structural cu o arhitectură simplă a motorului, un raport putere/greutate foarte bun și caracteristici de funcționare extrem de line.
Pe de altă parte, unghiul blocurilor de cilindri al unui motor cu arhitectură în V influențează înălțimea și lățimea acestuia, precum și poziția centrului de greutate pe axa verticală. Pentru nemți, de exemplu, în mod ideal, unghiul V este selectat astfel încât să producă un interval de aprindere egal. Prin urmare, pentru un motor V8 în patru timpi, adică: un unghi al ciclului de 720 de grade, adică două rotații ale arborelui cotit pentru un ciclu complet de lucru, împărțit la numărul de cilindri (8), conferă un unghi de deschidere de 90° sau un multiplu al acestuia.
Oricum ar fi, inginerii germani consideră că indiferent de competiția dintre diferitele tehnologii de propulsie pentru viitoarele concepte de mobilitate, motorul în configurație V8 va continua să se afle sub capotele vehiculelor premium, nu numai ca o icoană a gloriei trecute, dar, mai ales, grație caracteristicilor sale tehnice.
Text: Radu BUHĂNIŢĂ / Foto: PORSCHE
