„Stă un Lăstun în faţa unui Trabant şi îl fixează cu admiraţie. Trabantul îl întreabă:
– De ce te uiţi aşa la mine?
Lăstunul îi răspunde:
– Aşa de mare o să fiu şi eu cândva?…”
Cine ar fi crezut că bătrânul Lăstun va fi să fie mai mult decât o emblemă a sărăciei cool atât cât înțelegeam noi pe atunci din lifestyle-ul comunist? O mașină simplă care a avut o scurtă carieră în vremuri de sărăcie lucie, timp în care și-a primit colecţia de bancuri zeflemitoare. Și pentru că erau atât de bune bancurile, înseamnă că și mașina era într-adevăr de râs. Așa cum Lăstunul parcat în vârful dealului era o glumă bună, tot așa și Poșta Română a ajuns să sisteze livrările de automobile noi prin colete recomandate. Încă două bancuri…
Puțini ar fi bănuit atunci că de fapt Lăstunul era o mașină din viitor fără să fie însă și o mașină a timpului. Lăstunul este totuși o mașină a timpurilor. Micro-mașina este răspunsul, iată, al epocilor de criză care nu trec după o scurtă cură de inflație. Creditele imobiliare, francul elvețian, seceta de vara trecută, preţul barilului de petrol, gâlceava politică par toate probleme dintr-o altă epocă. O epocă pe care o renegăm dar care nu ne ignoră încă. Și uite așa ajungem să tăiem câte o ieșire la munte, apoi schimbarea televizorului, apoi ne dăm seama că e mai ieftin cu autobuzul şi mult mai rentabil mersul pe jos.
În astfel de vremuri, Lăstunul vine să salveze planeta. Indiferent de marcă, fiecare producător de automobile își amintește repede lecția. Roata nu poate fi reinventată, ori scoasă la pensie, dar o putem învârti cu motoare mai mici de un litru puse sub caroserii mici și urâte în numele traficului şi al spaţiului urban. Iar partea interesantă este că strada rămâne la fel de aglomerată doar că nu de SUV‑uri și limuzine cu motoare mari ci de compacte, subcompacte, mini și mai nou micro sau city-cars, ultimele fiind eufemisme tot pentru… Lăstun.
Ne îmbătăm cu apă rece că vom încăpea mai abitir în puținele locuri de parcare din orașe și că vom economisi carburant sau reduce alte cheltuieli. Așa este la prima vedere. După ce tragi linie la sfârșit de an și aduni toate costurile, de la carburant, revizie, mici reparații, spălat, asigurări sau plata parcării de mai sus ajungi la o singură concluzie: la ora actuală să ai Lăstun rămâne un lux.
Majoritatea producătorilor auto au de acum în gamă astfel de mașini. Vorbim despre Toyota Aygo, Citroën C1, Peugeot 107, Skoda Citigo, Volkswagen Up, Audi A1, Seat Mii, Smart ForTwo și altele. Lipsește totuși cineva din listă… Așa este! CityCar-ul românesc. În definitiv, de ce să nu avem și noi un Lăstun actualizat?
