Cunoscută sub numele de „VW Käfer”, Beetle… sau „broscuţa” cum spun împătimiţii, VW Beetle a trezit admiraţia multor generaţii.
De ceva timp, există zvonul că pentru ultima generaţie de Beetle ar urma să se tragă cortina pentru a face loc cererii crescânde de SUV-uri, starurile incontestabile din ultimii ani. Ar fi un sfârşit trist pentru o asemenea legendă, însă eu prefer să fiu optimist şi să sper că, în secret, se pregăteşte o nouă generaţie de „broscuţe” care să păstreze din „poezia” acestei familii de automobile. Renunţarea la un asemenea simbol ar fi o pierdere mare pentru pasionaţii din lumea automobilistică, nu numai pentru cei de la VW.
Numitorul comun la aceste generaţii de automobile poate să fie rezumat la aspectul prietenos asigurat de formele rotunjite, farurile ca nişte ochi, plasate pe aripile bombate sau capota „arcuită” ca un bot de broscuță. Pe lângă elementele comune sunt şi diferenţe mai subtile care dau, însă, specificul fiecărei generaţii.
Comparativ cu modelul clasic, a doua generaţie „New Beetle”, maşina care a renăscut numele, avea o alură ceva mai efeminată. Fapt care a şi făcut ca în spatele volanului său să vedem des reprezentante ale sexului frumos. Maşina este mai extrovertită deoarece suprafaţa vitrată este mai generoasă comparativ cu generaţia clasică. Compoziţional, aceasta joacă un rol central deoarece este încadrată de un arc de cerc aproape perfect (o simetrie a stâlpului A şi a stâlpului C faţă de un ax central extrem de apropiat de stâlpul B al automobilului). Acesta se descarcă vizual pe arcele aripilor, care sunt la rândul lor elemente importante ale ansamblului general pentru toate cele trei generaţii.
La ultima generaţie, intitulată simplu Beetle, designerii s-au apropiat cumva mai mult de maşina iniţială, dar la care au dat o pronunţată tentă masculină prin soliditatea pe care o emană designul propus. Compoziţia aripilor şi farurile sunt tratate similar cu cele două generaţii anterioare, însă zona cabinei se diferenţiază net de penultima generaţie. Suprafaţa vitrată scade şi imaginea devine astfel mai dramatică. Arcul care delimita zona vitrată dispare şi el şi este înlocuit de un profil ce aminteşte de prima generaţie, cu un stâlp „A”, unit la partea superioară de un arc care delimitează plafonul şi luneta spate. Grosimea majorată a montanţilor denotă şi ea un plus de soliditate care este subliniată şi de o nouă teşitură aflată la baza „geamurilor” laterale.
Pentru o nouă generaţie de broscuţe pot exista mai multe scenarii. De exemplu acesta ar putea utiliza proaspăta platformă destinată exclusiv vehiculelor electrice ale grupului. Aceasta a fost deja utilizată pe mai multe concepte recente. Faptul că germanii au prezentat recent şi o nouă reinterpretare a simpaticului microbuz bazat iniţial tot pe Beetle, mă face să cred că speranţele mele au un fond real.
Text: Gabriel MANOLE / Foto: VW
