Povestea lui pare un scenariu dintr-un film de aventură. Un vis fascinant la care mulți dintre noi tânjesc, dar nu au avut curaj nici măcar să facă un prim pas, cât de mic. Octavian Ureche a călătorit 22.000 de kilometri în America de Sud cu motocicleta și a ajuns până la Ushuaia, cel mai sudic oraș din lume. A lucrat la o fermă, a fost la vânătoare de guanaco și a văzut peisaje fermecătoare, dar a privit în ochi și chipul urât al sărăciei.
Auto Test: Cum ai început să mergi pe motocicletă?
Octavian Ureche: Vreau să-ți spun de la început că nu mă consider un motociclist și nu fac parte din niciun grup. La un moment dat am realizat că vreau să mă plimb foarte mult, așa că m-am gândit cum să fac asta ieftin și eficient. Acum zece ani mi-am făcut o listă cu toate mijloacele de transport. Am pus acolo tren, camion, bicicletă, m-am gândit chiar și la măgar sau la un balon. Am ajuns la concluzia că cel mai indicat ar fi să folosesc motocicleta. Permisul l-am luat destul de ușor pentru că merg mult pe bicicletă. Și pe stradă și pe munte. Și acum, când este frig, prin oraș, mă deplasez cu bicicleta. Mă îmbrac gros, ca de munte… Motocicleta o folosesc pentru drumuri mai lungi.
La un pas de moarte pe Valea Prahovei
Auto Test: Ai avut incidente cu motocicleta?
Octavian Ureche: Am avut…. Primul s-a terminat destul de rău! M-a lovit un camion și am ajuns la spital!
Auto Test: Ce s-a întâmplat?
Octavian Ureche: Eram pe Valea Prahovei, mergeam liniștit, pe timp de noapte, știu că nu este indicat, dar îmi place foarte mult, și m-a depășit un camion, aproape de intrarea într-o curbă. Șoferul nu și-a dat seama că nu a trecut de mine și când a revenit pe bandă m-a lovit cu remorca și m-a strivit de un parapet. Țin minte că eram plin de sânge și am vrut să mă urc pe motor să plec, dar nu m-au lăsat oamenii care opriseră. Motorul s-a îndoit, iar bara care ține oglinda mi-a intrat în antebraț, prin costumul moto. Am avut noroc pentru că nu mi-a atins niciun nerv. A venit SMURD-ul și m-a luat de acolo și m-au „reparat” medicii de la Spitalul Universitar din București. Am scăpat destul de ieftin…
Auto Test: Și ai continuat pe motocicletă? Mulți ar fi renunțat…
Octavian Ureche: Nu a fost cazul meu. Am reparat motocicleta și am vândut-o. Nu mai puteam să merg cu ea. De câte ori mă urcam în șa, retrăiam accidentul, aveam flashuri, așa că am decis să dau prima mea motocicletă. Nu a fost singurul accident. Mi s-a întâmplat de câteva ori, în România, să intre peste mine pe bandă, ca să depășească. Am sărit de pe șosea, cu motorul, pentru că altfel o pățeam rău de tot.
Libertatea de a călători singur
Auto Test: Văd din fotografii că pleci singur în călătorii.
Octavian Ureche: Am încercat să merg cu câteva grupuri, dar nu mi-a ieșit. Fiecare are programul lui, un mod de a merge, o cadență. Când am mers ultima oară cu un grup, am încercat să țin pasul și am intrat prea tare într-o curbă. Mi-am dat seama cam târziu și am culcat motorul la 60 km/h. M-am dus „ca pe apă”. De atunci am spus: „Gata! Plec singur!”. Și pe munte merg tot singur! Prefer libertatea și nu-mi place să fiu constrâns de situații de grup. Știu! În situația în care pățești ceva este mult mai greu să rezolvi o problemă, dar îmi asum.
Auto Test: Pe unde ai călătorit?
Octavian Ureche: Pe jos, cu rucsacul în spate, am fost în Asia… În Myanmar, în Thailanda… Cu motocicleta am reușit să văd foarte mult din Europa, dar și o parte din Asia Mică… Turcia, Georgia, Armenia, Azerbaijan. Am fost și în America de Sud în anul 2017, dar după ce mi-au dat jandarmii cu o bombă în picior la mitingul din 10 august, eu sunt cel cu faimoasa gaură în picior de la televizor, am fost nevoit să iau o pauză. Merg cu motocicleta, dar nu la drumuri lungi și încă port protecție acolo.
Auto Test: Cum ți-ai făcut planul pentru excursia în America de Sud?
Octavian Ureche: Am preferat să iau motocicleta de acasă, pe care o cunosc destul de bine, decât să închiriez una de acolo. Am găsit o companie de transport, destul de ieftină, din Polonia, care mi-a luat motorul de acasă și l-a dus în Valparaiso, în Chile, iar la finalul călătoriei mi l-a adus în România. M-a costat toată povestea 1.700 de euro.
Auto Test: Tot singur ai fost și în America de Sud?
Octavian Ureche: Am plecat acolo în noiembrie 2017 cu un prieten, dar ne-am despărțit după vreo cinci zile pentru că nu ne-am înțeles. Planul inițial era să merg spre nord. Am ajuns în Atacama, am trecut în Bolivia și în Peru, dar după aceea mi-am dat seama că am niște probleme cu sistemul electric. M-am întors și am ajuns în San Pedro de Atacama și am început să-mi dau mesaje cu doi elvețieni pe care îi întâlnisem când am ajuns în Chile. Mi-au spus că au plecat spre sud, spre Patagonia, și mi-au transmis că mă așteaptă alături de ei.
La vânătoare de guanaco
Auto Test: Te-ai dus?
Octavian Ureche: M-am urcat pe motocicletă și în trei zile am făcut trei mii de kilometri, până m-am întâlnit cu ei. La un moment dat, unul dintre oamenii pe care îi întâlnisem a avut un accident și a trebuit să-l ajut, în mijlocul pustietății. Am găsit niște fermieri care ne-au luat de acolo și ne-au cazat. Dacă tot ne-au ajutat, am zis să stau acolo și să lucrez la această fermă din Argentina. Am muncit „pro bono” două săptămâni.
Auto Test: La o fermă? Te-ai priceput?
Octavian Ureche: (Râde) M-au învățat să tund oi, să castrez berbeci, să sudez… Îți dai seama? Eu sunt un tip care lucrează pe calculator și a trebuit să mă adaptez la munca fizică, dar am reușit. Am prins acolo Crăciunul și Revelionul. Am fost la vânătoare de guanaco, iar de Crăciun am mâncat carne de guanaco (specie de lame sălbatice – n.r.). Îmi place să stau să văd cultura, nu doar să trec, ca turist. Practic, traseul a fost următorul: Chile, Bolivia, Peru, Argentina. Am ajuns până la la Ushuaia, cel mai sudic oraș din lume: 22.000 de kilometri în trei luni și jumătate.
Auto Test: Cum te-ai simțit acolo?
Octavian Ureche: Când am ajuns în Santiago de Chile, am avut senzația că sunt pe Bulevardul Magheru. M-am simțit ca în România. Popoarele latine se aseamănă destul de mult. Era ceva familiar în aer, cum se uitau oamenii… cum vorbeau. Și ei au cam aceleași probleme și sunt supărați, ca noi, dar au și o veselie a lor. Mi-am dat seama că România este minunată! Este foarte important să faci călătorii de acest gen, să ieși din bula ta și să vezi alte culturi. Te ajută să-ți deschizi mintea și vezi lucrurile altfel. Eu m-am născut în Bistrița și am spus mereu: „Vai, ce nașpa este orașul, vai, ce nașpa este în România”. După ce m-am întors din Patagonia, când am intrat în Bistrița, am spus: „Doamne, ce frumos este locul ăsta”. Nu-mi vine să cred că nu am văzut unde m-am născut. A trebuit să merg jumătate de planetă ca să realizez că îmi place? Da! Unii spun că în România se trăiește greu… Este paradis, în România! Aici ai mâncare! Nu știți ce înseamnă viață grea. Argentina este o țară săracă, iar în pampas se trăiește foarte greu. Când vezi că ești într-un soi de savană africană și oamenii aceia râd, iar ei nu au nimic și se întreabă ce mănâncă a doua zi, atunci să vezi dureri de cap. Eu nu am avut niciodată această problemă deși am trăit într-o familie de șomeri săraci. În copilărie, în fiecare dimineață, am mâncat ciuperci culese din pădure. Nu că eram „cool”, ci pentru că ai mei nu aveau nici bani de parizer. Părinții mei au lucrat ca dendrologi, au făcut și geografie, iar după ce a dispărut Ceaușescu au rămas șomeri, așa că am trăit destul de greu.
Au „mințit” poporul cu televizorul
Auto Test: Am văzut că peisajele sunt fermecătoare.
Octavian Ureche: Așa arată de la distanță! Dacă vrei să pui un cort, nu poți pentru că totul este „spin”. Este totul foarte uscat, iar vegetația s-a adaptat. Iarba, spre exemplu, își face niște țepi mici, de care nu știi… pentru că nu îți arată asta în documentare. Pădurile arată impresionant, dar dacă vrei să intri să pui un cort, trebuie să tai cu maceta câteva ore, doar ca să intri într-un luminiș. Este frumos, dar lucrurile nu sunt foarte accesibile. Așa ceva nu ți se spune în niciun documentar. Când eram în America de Sud, în Anzi, chiar am spus că nu aș da munții Rodna pe cei din Patagonia.
Auto Test: Cum te-ai descurcat cu mâncarea?
Octavian Ureche: În America de Sus se mănâncă foarte multă carne, dar și mult avocado. Acolo, avocado este foarte ieftin, la fel cum este mărul la noi. Dimineața aveam în meniu „pan con palta”, pâine cu avocado. Seara mâncam conserve și paste, prostii ieftine, iar când nu mai rezistam mă opream la un restaurant unde vedeam că nu este foarte scump. Mâncarea este foarte grea, cu multă carne. În Argentina circulă o glumă care spune că dacă ești vegetarian mai bine pleci din țară. Mi-am luat și o undiță ieftină și am învățat de la localnici să pescuiesc păstrăv și somon.
Auto Test: Ai avut incidente pe drumurile din America de Sud?
Octavian Ureche: Din vina mea. Mergeam destul de tare pe un drum pietruit și m-am întors pentru că am crezut că îmi cade undița. Când m-au uitat din nou la drum am văzut, chiar în fața mea, un bolovan cât jumătate de roată. L-am luat în plin, am simțit că se rupe motorul în două și am ajuns pe marginea drumului unde erau începute lucrări de reparație. Am accelerat și am simțit cum lovesc toți bolovanii cu bagajele. Știam că dacă o să cad, o să-mi rup ceva sigur! După câteva clipe, am văzut o ieșire printre bolovani și m-am întors pe drum. Două ore nu am fost bun de nimic (râde). Tremuram și fumam.
Auto Test: Polițiștii sunt înțelegători?
Octavian Ureche: În Chile am dat mită, ca să scap de amendă. Era un drum blocat și am luat-o pe banda de urgență, cu avariile pornite, ca în România. Am mers un kilometru și la final era un polițist. A vrut să-mi dea o amendă de câteva sute de dolari, dar am scos portofelul și i-am arătat cât am. A spus „bueno” și gata.
Fascinat de Raliul Dakar
Auto Test: Am văzut că ai ajuns și la Dakar…
Octavian Ureche: Cei care mi-au transportat motocicleta mi-au oferit un VIP pass la raliu, așa că am făcut un ocol până la Cordoba. A fost foarte frumos. Mi se pare un apex al ingineriei umane, în materie de vehicule. Nu am înțeles asta până nu am intrat la bivuac, în „spatele scenei”, unde am văzut ce fac inginerii. După fiecare zi piloții se duc la relaxare și odihnă, iar mecanicii și inginerii stau și ajustează plajele de injecție, de CO2 și tot ce îți poți imagina mai complex. În plus, analizează și ziua următoare și iau în calcul tot: traseu, prognoză meteo, relief, suprafață, aderență, dar la ce nu se gândesc… Acolo am aflat și de „Malle Moto”. Este vorba de o divizie separată în care concurenții nu au echipă de ingineri. Acești concurenți, la final de zi, își pregătesc singuri motocicleta pentru următoarea etapă până la cinci dimineața. Dorm trei sau patru ore și pleacă în cursă.
Mesaj pentru cei care ezită să plece în călătorii
Auto Test: Cum ai găsit timp să pleci trei luni și jumătate? Ce domeniu de activitate îți oferă un program atât de flexibil?
Octavian Ureche: Sunt freelancer, mă ocup de grafică generată pe calculator. Fac efecte speciale pentru reclame și filme. Dacă prind un proiect bun, pot să-mi iau liber și jumătate de an. Și nu vreau să schimb niciodată asta. Viața de freelancer nu este ușoară. Un om care este angajat are un program fix, un salariu lunar, beneficiază de concediu medical sau de odihnă. Ca freelancer, atunci când ai un proiect, lucrezi și câte 12 ore pe zi și muncești și în weekend. O lună și jumătate! Este un efort!
Auto Test: Ce alte planuri de călătorie ai?
Octavian Ureche: Abia aștept să mă vaccinez și să plec unde văd cu ochii. Nu am fost în Africa și asta este următoarea țintă, iar după aceea poate ajung în Mongolia. Sunt foarte multe lucruri accesibile în lumea asta, fără să coste foarte mult. Pe mine toată călătoria în America de Sud m-a costat 4.500 de euro. Pun aici și drumul cu avionul și transportul motocicletei. Am stat trei luni și jumătate. Cred că sunt bani bine investiți. O astfel de călătorie te schimbă. Te deschide la minte și te face mai puțin arogant. Te cizelează.
Auto Test: Dacă ar fi să dai un sfat, celor care ezită?
Octavian Ureche: Să plece! Nu spun că este ușor. În rimele două săptămâni mi-a fost foarte greu. Era un ocean între mine și casă și mă simțeam îngrozitor de singur. Simțeam o singurătate… cangrenoasă! La finalul călătoriei, însă, nu mai voiam să mă întorc. Am întâlnit câțiva oameni care plecau până în Alaska și dacă nu aveam un proiect în București, aș fi mers cu ei. Când ești acolo, îți dai seama ce frumos este. Chiar m-am întrebat de ce am așteptat atât timp, ca să fac treaba asta? M-am întrebat mereu: „Ce mă fac dacă mi se întâmplă ceva?”. Dacă începi așa, nu o să faci nimic, niciodată. Este bine să te organizezi, să nu te arunci, dar să nu exagerezi. Du-te! Fă-o! Pleacă! O să te descurci! Ca să crești ca om, trebuie să ieși din bula asta.
Foto: arhiva Octavian URECHE
