Nu-i ușor să o găsești pe Alexandra Anisie. Este mai tot timpul pe motocicletă. Și pe unde nu a fost pe două roți… L-a căutat pe Moș Crăciun în Laponia, s-a lăsat fermecată de peisajele spectaculoase din Andorra, nu i s-a părut riscant să traverseze „unul dintre cele mai periculoase drumuri din lume” și are povești frumoase din Țara Bascilor și din Norvegia. Sau era vorba despre Franța și Elveția?
Cine ți-a transmis pasiunea pentru motociclete?
Alexandra Anisie: (Râde) Prima dată am mers pe motocicletă undeva la vârsta de 14 ani, cu profesorul meu de chitară, un preot catolic foarte simpatic, care conducea un „chopper”. Pasiunea pentru motoare mi-a transmis-o prietenul meu. M-a luat la o tură pe şaua din spate, cea dedicată pasagerului, şi m-a plimbat prin natură, pe drumuri pustii, unde tot ce mi se derula prin faţa ochilor m-a fascinat. Am deja aproape șase ani de când merg pe motocicletă.
Te deplasezi frecvent cu ea?
Alexandra Anisie: O folosesc destul de des, în special pe durata verii, atât pentru călătorii prin colţuri îndepărtate ale ţării sau în afară, cât şi pentru deplasări lejere în oraş. Tot cu motocicleta merg și la serviciu…
„Părinţii mei au avut un nod în gât”
Ai încercat să le explici colegilor care sunt avantajele mersului pe două roți?
Alexandra Anisie: Bineînțeles că motociclismul ridică anumite semne de întrebare în ochii celor care nu ştiu despre ce este vorba, dar în acelaşi timp şi descreţeşte frunţile celor cu o viziune mai deschisă. Vorbesc destul de des cu colegii mei despre motociclete şi motociclism în general, dar şi despre avantajele mersului pe două roți. Restul depinde doar de ei…
Ce au spus cei din familie despre pasiunea ta? Au încercat să te convingă să renunți?
Alexandra Anisie: La început, părinţii mei au avut un nod în gât atunci când au aflat despre dorinţa mea legată de motociclism. Este şi normal, pe de o parte. Orice părinte îşi doreşte să îşi ştie copilul în siguranţă, să nu îi fie pusă viaţa în pericol, însă nu mi-au îngrădit niciodată libertatea de a alege. După un timp, văzând că pun siguranţa şi mersul preventiv pe primul loc, s-au mai liniştit şi privesc cu alţi ochi motociclismul. Nu au încercat niciodată să mă convingă de faptul că nu ar fi o idee bună. Probabil şi pentru că mă cunosc foarte bine şi ştiu că atunci când îmi pun ceva în cap, nu mă răzgândesc. Oricum ar fi, le sunt recunoscătoare că nu au pus presiune pe mine să renunț sau că nu au provocat tensiuni între noi.
Cât de important este echipamentul pe motocicletă
Care sunt sfaturile pentru doamnele și domnișoarele care își doresc să meargă pe motocicletă?
Alexandra Anisie: Sfatul meu este să nu mai stea pe gânduri. Motociclismul este un lucru care îţi schimbă viaţa, îţi schimbă viziunea despre viaţă şi lucrurile înconjurătoare. Îţi dă un alt tonus, te face mai fericit, mai împlinit, mai recunoscător. Totul trebuie făcut pas cu pas. Trebuie să aibă răbdare multă să îşi dobândească reflexele pe motor, să fie foarte atente în trafic, căci un motociclist pe şosea nu are prioritate niciodată. Asta nu ar trebui să le sperie, ci doar să le ascută simţurile. Viteza vine în timp, cu experienţă şi cu kilometri parcurşi şi să ţină minte că este foarte bine să îţi fie frică pe motor. O doză de frică te ţine în siguranţă. Pentru doamnele şi domnişoarele care ezită… nu le îndemn să ia o decizie pripită. Totul trebuie să vină la timpul lui, în ritmul fiecăruia.
Cât de important este echipamentul?
Alexandra Anisie: Este foarte important. Iar când mă gândesc la echipament nu mă gândesc doar la cască, aşa cum mulţi ar înţelege. Mă refer la un costum cu protecţii pentru corp, la mănuşi şi la încălţări care să îţi protejeze picioarele. Pe motocicletă eşti extrem de expus, iar echipamentul de protecţie nu ar trebui să lipsească de pe niciun motociclist atunci când se urcă pe motor, indiferent că vorbim de o plimbare de 10 kilometri prin oraş sau de un drum de 300 de km. Viaţa ar trebui să aibă prioritate şi noi, motocicliştii, să fim mai responsabili şi să purtăm echipament de protecţie în orice moment, chiar dacă afară sunt 35 de grade şi ne topim la semafor.
Știu că pleci destul de des cu motocicleta și în afara țării. Pe unde ai fost?
Alexandra Anisie: Am făcut foarte multe călătorii în ţară şi în afara ţării, în aproape toată Europa. Din Laponia, la Moş Crăciun şi în cel mai nordic punct al Europei, în Norvegia la Nordkapp şi până în Spania, Andorra, Elveţia, prin Balcani şi până în Grecia.
Unde ți-a plăcut cel mai mult?
Alexandra Anisie: Este foarte greu să aleg un loc anume. Îmi place aproape peste tot pe unde merg, asta probabil pentru că încerc să nu am aşteptări şi atunci nici nu voi fi dezamăgită. Fiecare loc este unic, de fiecare loc mă leagă un anumit sentiment şi o anumită stare pe care am avut-o când am trecut pe acolo. Mi-a plăcut Laponia, mi-au plăcut Insulele Lofoten din Norvegia, dar şi Col de la Bonette din Franţa sau Pasul San Bernardino din Elveția. Andorra este o minune de ţărişoară, cu peisaje spectaculoase, iar Ţara Bascilor din Spania te surprinde la fiecare pas. Serbia m-a uimit cu frumuseţea ei, iar de Croaţia voi rămâne veşnic îndrăgostită. Fiecare loc este diferit şi unic în felul lui, iar eu călătoresc, tot timpul, cu mintea deschisă, dornică să cunosc şi să văd cât mai multe, iar pe motor călătoria capătă o altă dimensiune. Faci parte din natură, din locul prin care treci, iar destinaţiile pe care le vizitez îşi pun altfel amprenta pe călătoria şi amintirile mele.
Cum arată aceste călătorii cu motocicleta? Cum te organizezi pentru un drum mai lung?
Alexandra Anisie: Să știi că cele mai faine călătorii sunt cele cu motorul pentru că în ele am ajuns să mă cunosc cel mai bine. Mă ajută să ies din zona de confort şi să văd cum reacţionez în diferite situaţii, circumstanţe, culturi. Organizarea unui drum mai lung nu este o treabă foarte complicată. În primul rând mă asigur că motocicleta este în stare bună de funcţionare, atât în ceea ce priveşte cauciucurile, cât şi uleiul şi alte chichiţe ce ţin de tipul de motor al fiecăruia, cum ar fi ungerea lanţului…
Gulaș de calamari umpluți cu caracatiță și mâncarea cu iz de detergent
Unde dormi în călătoriile tale?
Alexandra Anisie: Cazarea nu o rezerv niciodată în avans. De obicei caut chiar în ziua respectivă sau cel mult cu o zi înainte. Asta pentru că nu ştiu niciodată unde ajung şi peste ce frumuseţe de loc dau, în care doresc să rămân mai mult timp. În călătoriile mai lungi am şi cort la mine, însă cazarea este „random”. Astăzi poate fi la un hotel drăguţ, mâine mă opresc la un camping sau poimâine într-o pensiune.
Ce ai mâncat bun pe unde ai fost?
Alexandra Anisie: Cu mâncarea îmi este puţin mai greu pentru că nu mănânc foarte multe lucruri, însă încerc să gust din preparatele locale. Cea mai interesantă și delicioasă descoperire culinară am avut-o când mă așteptam mai puțin. Am ajuns într-un restaurant tradițional, în Portugalia, un fel de cantină, cu mese de lemn simple și farfurii depozitate la vedere, opusul a ceea ce mă așteptam: un local fancy, cochet, parfumat, aranjat. Am așteptat comanda cu sufletul la gură pentru că mă gândeam că am dat greș cu alegerea cinei, însă surpriza a fost maximă. Cea mai bună mâncare din călătoriile mele: gulaș de calamari umpluți cu caracatiță. Absolut delicios! Premiul pentru cea mai rea mâncare o primește tot Portugalia: o porție de pește cu legume la grătar, cu iz de detergent, servită cu mare fast în centrul Lisabonei, în Bairro Alto. Aveau mulți clienți și se vedea că nu fac față în bucătărie. Mi-am umplut stomacul cu pâine și vin și mi-am dat seama că am plătit locația și nu mâncarea.
Hipotermie, aproape de Cercul Polar
Am citit într-un interviu că ai fost pe „cele mai periculoase drumuri din lume”. Cum te-ai descurcat?
Alexandra Anisie: Am fost pe un drum considerat unul dintre cele mai periculoase din lume. Se numeşte „Atlantic Road”, din Norvegia. Este o șosea de aproximativ nouă kilometri lungime ce şerpuieşte în Atlantic şi leagă un sat de continent. Este văzut ca unul dintre cele mai periculoase drumuri din lume pentru că, atunci când marea este învolburată, valurile se sparg de drum şi au fost maşini pe care le-au răsturnat în apă. Pentru mine a fost interesant, însă nu mi s-a părut tare periculos, probabil pentru că nu am prins vreme foarte urâtă. A fost unul dintre lucrurile pe care doream să le văd în Norvegia, aşa că am fost foarte bucuroasă că am putut să ajung acolo.
Știu că la Cercul Arctic Polar ai avut și un moment mai delicat…
Alexandra Anisie: În Finlanda, odată ce te îndepărtezi de Helsinki şi te apropii din ce în ce mai mult de nord şi de Cercul Polar, temperaturile se schimbă brusc si ajungi de la 30 de grade, de la cât ai pornit de acasă, la 5 grade spre nord, la început de august. Din cauza unor calcule greşite, dar și pentru că nu am avut echipament adecvat (nu am mai adăugat un extra layer la pantaloni pe motivul că „lasă că merge şi-aşa”), nu am ajuns în timpul dorit la cazare, aşa că am fost nevoită să conduc până la 3 dimineaţa şi am făcut hipotermie pe motor. Am avut mare noroc pentru că prietenii mei de călătorie, Titus si Adi, şi-au dat seama că ceva nu este în regulă, au sărit repede de pe motoare şi m-au „salvat”. Unul dintre ei mi-a prins motocicleta, iar celălalt m-a tras jos. În acel moment, din cauza hipotermiei, nu mai puteam să-mi controlez corpul. Este important că mi-am învăţat lecţia.
Încântată de prezența în WIMA România
Dacă poți să-mi spui un moment amuzant din călătoriile tale?
Alexandra Anisie: Am foarte multe momente amuzante din călătoriile mele, îmi place să râd mult, sunt o persoană veselă şi îmi place să fie mereu voie bună în jurul meu, aşa că nu sunt puţine situațiile în care trebuie să mă opresc şi să-mi şterg viziera pe interior pentru că pufnesc în râs. Un moment amuzant a fost atunci când am ajuns în Riga pe o ploaie torenţială, am închiriat un apartament, iar blocul în care se afla locul de cazare avea zeci de uşi de deschis până să ajungi în el. Sunt multe de povestit, iar multe dintre întâmplări le găsiți și pe blogul meu de călătorii www.travelwithhim.com.
Cât de mult te ajută prezența într-o asociație de motocicliste în drumurile și deciziile tale.
Alexandra Anisie: Sunt foarte fericită că m-am înscris în WIMA România. Este foarte frumos să se întâlnească şi femeile motocicliste, să facă schimburi de experienţe, să împărtăşească idei, dorinţe, călătorii şi viziuni. Este interesant să ştii că şi alte femei împărtăşesc aceeaşi pasiune ca şi tine, în special motociclismul, care până nu demult, era un sport dedicat în special bărbaţilor.
Știu că ai pus „pe picioare” și o aplicație care să-i ajute pe motocicliști. Despre ce este vorba?
Alexandra Anisie: Este vorba despre o aplicaţie prin care afli locurile absolut necesare atunci când călătoreşti pe motor: ateliere de reparaţii, cazări cu parcări sigure, magazine cu specific moto, firme de remorcare, firme care închiriază motociclete, benzinării, farmacii şi spitale. Funcţionează fără semnal sau internet şi foloseşte doar modulul GPS de pe telefon, iar când o deschizi îţi apare, pe lângă tipurile de servicii oferite, o harta unde îţi este localizată poziţia. Aplicaţia a fost foarte bine primită la nivel mondial.
Ce planuri de călătorii ai în continuare?
Alexandra Anisie: Momentan, situaţia mondială legată de pandemia de COVID-19 nu mă lasă să îmi fac niciun plan de călătorie. Cu toate astea, mă bucur că am ajuns anul acesta, pe motor, în Grecia.
