Este una dintre maşinile care, văzută la puţini ani după Revoluţie, m-a impresionat foarte mult. Ulterior aveam să aflu că frumuseţea ei nu era întâmplătoare… făcea parte dintr-o famile nobilă a maşinilor atrăgătoare, iar la designul ei participase un om care avea să fie considerat ulterior un geniu în domeniu.
Avem în față o mașină deosebită. În primul rând a trecut testul timpului și după 23 de ani de la apariție rămâne o mașină frumoasă, cu un aspect modern. Sunt puține automobile produse în ultimii 25 de ani care se pot lăuda cu o asemenea performanță. În al doilea rând, la dezvoltarea ei a participat și designerul american Chris Bangle. Acesta a devenit celebru ulterior după ce a preluat conducerea studioului de design BMW. Din această postură a dus marca bavareză în punctul care a făcut posibilă marea varietate de modele din prezent. În plus, până să plece la germani a desenat tot pentru grupul Fiat superbul Fiat Coupe, o altă mașină care arată incredibil de bine după mulți ani de la apariția sa.
Povestea modelului 145 începe prin dorinţa italienilor de a înlocui Alfa Romeo 33, care era deja produsă de mulţi ani. În plus, folosea platforma modelului pe care îl înlocuise la rândul său, AlfaSud. Nu este un lucru care să ne mire. Deşi uneori italienii, din cauza problemelor financiare, foloseau platforme mai învechite, modelele Alfa marcau puncte în fața concurenţei, în special prin stilul abordat. Totuşi, în cazul de faţă, maşina urma să utilizeze o platformă nouă, dezvoltată pentru modelul Fiat Tipo, una foarte versatilă, utilizată larg în cadrul grupului Fiat. Asta și pentru că marca trecuse în portofoliul acestui grup în anul 1986, renunțând la statutul de producător independent.
Abordarea de stil şi originalitatea modelului sunt evidente și dacă facem o comparaţie între acesta şi un Fiat Tipo, o maşină reuşită din punct de vedere al aspectului. Alfa sare în ochi prin detaliile abordate şi linia generală. După cum am mai zis, nu este un merit doar al acestui model, deoarece Alfa Romeo este probabil singura marcă despre care poţi să spui cu mâna pe inimă că toate modelele dezvoltate de aceasta rămân frumoase, indiferent de trecerea timpului. Au ceva atemporal care le păstrează frumuseţea.
Modelul de faţă, un hatchback în două uși, atrăgea atenţia prin „V”-ul capotei, suprafaţa vitrată şi modul cum stâlpii „C” şi „D” erau „acoperiţi” cu suprafaţa de sticlă. Acesta din urmă a devenit un element comun al multor automobile din anii următori sau chiar și din prezent. În plus, linia de design promovată de Alfa Romeo 145 şi surata sa în patru uși (146) avea să reprezinte în anii următori punctul de plecare pentru modelele mărcii în materie de design. Putem enumera soluţia zonei frontale, forma farurilor și a stopurilor sau nervura laterală care traversa automobilul (upper character line).
Interiorul era în stilul casei, orientat către şofer şi cu o soluţie de design care oferea mult spaţiu pasagerului din dreapta prin „tăierea” bordului într-o formulă foarte avansată spre zona parbrizului. Maşina era foarte apreciată ca manevrabilitate şi comportament mai ales după primirea motorizărilor Twin Spark.
Text: Gabriel MANOLE
 avea să reprezinte în anii următori punctul de plecare pentru modelele mărcii în materie de design){kind=link}