Au mai rămas doar amintirile și parfumul de glorie din singurul vehicul de teren fabricat în România. Producția ARO a început în anul 1957, la Câmpulung Muscel, dar în anul 2003 un amestec de orgoliu, prostie și interese meschine a spulberat o legendă. ARO continuă să trăiască din ambiția unor pasionați. Nicu Bucaleț și Cristian Ozon sunt doi dintre românii care și-au propus să ducă această „luptă cu uitarea”.
Auto Test: Care este povestea acestui ARO?
Nicu Bucaleț: Este un Aro M461 fabricat în anul 1969 pentru Ministerul Apărării Naționale. A fost folosit pentru transmisiuni și are intact echipamentul militar: târnăcop, lopată, stații, antene de transmisie de patru metri, dispuse la exterior. Am cumpărat acest automobil în urma unei licitații. Când l-am luat avea la bord 1.900 de kilometri, iar eu nu am făcut cu el mai mult de 300 de kilometri.
Auto Test: Atunci nu-i de mirare că motorul „toarce” așa de frumos.
Nicu Bucaleț: Motorul este original, pe benzină, de 2.512 cmc. Consumă cam 25 de litri la suta de kilometri, dar nu‑mi este teamă că rămân în pană de benzină (râde): rezervorul are o capacitate de 90 de litri și am și două canistre de 20 de litri fiecare.
Auto Test: Cum se descurcă la drum?
Nicu Bucaleț: Acest model este copiat după celebrul automobil sovietic GAZ și se prezintă bine chiar și pe un teren accidentat, plin de zăpadă sau noroi. Producția ARO în România a fost oprită în anul 2003, dar și după atâția ani este o mașină folosită pentru transport, în zonele montane. Iarna trecută am văzut un ARO echipat cu lanțuri care urca prin zăpadă dincolo de altitudinea de o mie de metri.
Auto Test: A fost o idee foarte bună să organizați evenimentul „Fabricat în România”, la „Politehnica” din București. Văd mulți studenți interesați…
Nicu Bucaleț: Unii sunt fascinați. Este adevărat că am primit și întrebări de genul „cât fuge”, dar cei mai mulți au vrut detalii: cum se comportă și cum reglăm un carburator – la banc sau la ochi – ce arcuri are mașina, cum a fost gândită transmisia. Am răbdare și le răspund la toate întrebările. Oamenii trebuie să știe istoria auto din România și să o înțeleagă.
La câțiva pași, Cristian Ozon răspunde, zâmbind, întrebărilor studenților. Pare că este gata să stea acolo zile întregi…
Auto Test: Ce model de ARO aveți?
Cristian Ozon: Am un ARO 243 fabricat în anul 1984 la Câmpulung, una dintre mașinile folosite de Miliție înainte de Revoluție. După 1989 au ajuns la Poliție, unele au fost revopsite și lăsate în serviciu, dar altele au rămas în remiză, într-un soi de conservare, și nu au făcut prea mulți kilometri. Așa stau lucrurile și în acest caz. Când am cumpărat-o avea șapte mii de kilometri la bord, iar acum are opt mii.
Auto Test: Arată foarte bine. Te face să te întorci în timp.
Cristian Ozon: Este singurul ARO de miliție care respecta toate cutumele epocii respective: avem toate stațiile, goarnă TOA (n.r. goarna era importată din Japonia, iar în toate producțiile cinematografice din acea vreme în care apăreau mașini de miliție numele era acoperit), girofar Elba, stație ADA 02, stație IEMI, care nu mai poate fi folosită pentru că nu mai este nimeni în sistem analog (râde). Am muncit doi ani la recondiționarea acestei mașini.
Auto Test: Văd că are și un baston de miliție…
Cristian Ozon: Are tot ce îi trebuie. Sunt un fost instructor al trupelor speciale DIAS (n.r. Departamentul de Intervenție și Acțiuni Speciale) și am avut mereu tangențe cu acest domeniu. Să știți că este o mașină tare bună și solidă, dar puțin cam lentă: motorul este mare, de 3.200 cmc, dar are doar 70 CP. Are farmecul ei! Acest ARO are un design sută la sută românesc. După părerea mea, modelul Mercedes G este inspirat de această mașină. Credeți că vor recunoaște vreodată, cei de la Mercedes?
Auto Test: Văd că are și aer condiționat…
Cristian Ozon: De epocă (râde)… L-am găsit la cineva care l-a cumpărat de la un fost director ARO. Puneau aer condiționat pe modelele care ajungeau la Nicolae Ceaușescu, dar și pe cele care erau exportate în țările arabe.
Auto Test: Cred că sunteți des oprit pe stradă, să dați informații.
Cristian Ozon: Unora li se pare o ciudățenie și chiar am fost întrebat ce firmă este ARO și unde se fabrică. Mulți nu știu, din păcate (dezamăgirea i se citește pe chip), că este un automobil românesc. Este adevărat că înainte de Revoluție era una dintre cele mai temute mașini, te speria mai mult decât Dacia de Miliție. Știai că nu ai făcut nimic, dar te gândeai…
inainte de 1989 tara era ca un copac inflorit ar ca orice copac mai avea si ceva ramuri rupte si putrezite de vreme dar care putea fi inlocuite !!
Dupa 1989 , POLITICIENII- TRADATORII TARII au scos copacul din pamant si au lasat in locul lui o gaura hada, adica au furat si au distrus tot ce a muncit poporul peste 50 de ani.
Am ajuns sa-l regretam pe CEAUSESCU si comunismul care cu toate limitele lui era un adevarat PATRIOT !! asa cum arata cineva care il cunoaste – ginerele. Am ajuns sclavi in propria tara si peste mari si tarii !! = UE si NATO !!