În 1995, cu mult înainte ca SUV-urile cabriolet să devină o realitate pe piața auto, BMW lucra în secret la un concept revoluționar: Z18. Acesta era un roadster cu suspensie ridicată și capabilități off-road. Prototipul, care împlinește acum trei decenii de la naștere, a rămas unul dintre cele mai intrigante experimente ale constructorului bavarez, dezvăluit publicului abia la cinci ani după ce a fost construit.
Departamentul secret care a schimbat BMW
Proiectul a văzut lumina zilei în atelierele departamentului BMW Technik (denumire internă ZT), o divizie fondată în 1985 cu misiunea de a explora noi concepte în design, materiale și procese de producție. În cei douăzeci de ani de activitate, ZT a dat naștere unor prototipuri care au testat limitele ingineriei auto, dintre care doar Z1 a ajuns pe linia de asamblare. Totuși, multe dintre soluțiile experimentate au influențat modele de serie precum Z3 și Z8.
Un hibrid neașteptat: sportivitate + off-road
Z18 reprezenta o combinație neobișnuită pentru epocă: caroseria unui roadster sport pusă pe o platformă înaltă, cu tracțiune integrală și un motor V8. Conceptul a fost dezvoltat într-o perioadă în care BMW nu oferea încă SUV-uri sub marca sa (primul X5 urma să apară abia în 1999), dar tocmai preluase controlul asupra Land Rover. Inspirația a venit parțial din lumea motocicletelor enduro, care combină agilitatea rutieră cu robustețea off-road.
Prototipul era construit pe un șasiu din oțel cu caroserie din material plastic, echipat cu un motor V8 de 4,4 litri și 355 de cai-putere – aceeași unitate care avea să fie montată mai târziu în primul X5. Transmisia integrală era cuplată cu o cutie de viteze manuală în cinci trepte. Cu o lungime de 4,25 metri și un ampatament de 2,90 metri, Z18 cântărea 1.560 de kilograme.
Designul său înalt pe roți era evidențiat de apărătorile de noroi din fibră de carbon, inspirate de cele de motocicletă și montate foarte aproape de roți, care încadrau pneuri generoase de 18 inci cu un model special în zig-zag-uri asemănătoare unor gheare.
Interiorul transformabil: de la roadster la pick-up
Linia mașinii amintea de Z3, dar cu proporții mai drepte și detalii unice: faruri duble separate, aripi anterioare profund sculptate, un portbagaj trunchiat și stopuri posterioare dreptunghiulare.
Interiorul păstra un aspect relativ convențional, dar cu elemente conceptuale: trei cadrane centrale, comenzi cromate și scaune sport cu logo-ul BMW gravat. Totuși, cel mai ingenios detaliu era modularitatea spațiului din spate – capota detașabilă permitea transformarea într-un spațiu cu două locuri suplimentare sau într-o platformă tip pick-up.
De ce nu a ajuns pe piață?
În ciuda potențialului său, BMW nu a introdus Z18 în producție și nu a explicat motivele acestei decizii. Abia după 2010, SUV-urile decapotabile au început să câștige popularitate în Europa, iar liderul actual al segmentului este Volkswagen T-Roc Cabriolet. Ba chiar modelul VW este liderul pieței cabrioletelor, în general, fiind urmat de Mazda MX-5. Ironia sorții este că primul Range Rover Evoque decapotabil a fost lansat sub egida actualului proprietar, compania indiană Tata Motors, în 2017, nu pe vremea când BMW deținea Land Rover (1994-2001).
Astăzi, prototipul Z18 poate fi admirat la muzeul BMW din München, unde rămâne o mărturie a viziunii îndrăznețe a constructorului german. Într-o lume unde granițele dintre clasele de vehicule devin tot mai neclare, cine știe dacă ideea din spatele acestui concept unic nu va renaște într-o formă modernă?
Vă recomandăm și:
