Țările din nordul Europei sunt, pentru mulți români, o destinație pusă pe lista de dorințe, dar spre care nu au curajul să își planifice vacanța. Așa de puternic este mitul cum că ar fi o destinație scumpă, încât nici măcar nu mai caută informații care să îi ajute să își creioneze bugetul! Eu am ajuns acolo tocmai după ce am găsit un bilet de avion foarte ieftin. Am zburat în Suedia, la Malmo, cu 20 de euro, am plătit încă vreo 20 pe biletul de autobuz și iată-mă ajunsă în Copenhaga!
Drumul din Malmo spre Copenhaga a fost primul obiectiv bifat al vacanței noastre, pentru că îmi doream să trec pe podul Oresund – cel mai lung pod rutier și feroviar din Europa. Podul se întinde pe 8 km deasupra mării, în Suedia, și ajunge apoi pe insula artificială Peberholm (insulă nepopulată, ce aparține Danemarcei). Și aici se transformă în tunel! Drumul continuă pe sub ape încă 4 km și iese la suprafață pe insula daneză Amager. Traseul poate fi făcut cu trenul, autobuzul sau cu vehiculele personale, caz în care se plătește o taxă de trecere (54 de euro la fața locului sau 49 dacă se plătește în avans, online).
În nici 40 de minute am ajuns în Copenhaga! Cazările sunt relativ scumpe, este adevărat. Nu există cameră de hotel, oricât de modestă ar fi ea, sub 100 euro/noapte, și doar cei mai puțin pretențioși se pot caza plătind acești bani pentru o cameră de hostel sau de pensiune. După ce te cazezi, însă, te poți relaxa luând orașul la pas și sunt o mulțime de locuri ce pot fi vizitate gratuit.
Ce mi-a plăcut din prima a fost faptul că orașul nu este sufocat de mașini. Danezii se deplasează cu bicicleta și atunci când sunt îmbrăcați elegant, și atunci când plouă, și când merg la cumpărături (bicicletele au un ataș special unde încap toate sacoșele) și chiar și atunci când sunt însoțiți de doi sau trei copii (care stau într-o „remorcuță”, acoperită cu prelată dacă e cazul). Starea de relaxare o regăsești și în Nyhavn – sau portul nou. Clădirile vechi de pe marginea canalului sunt renovate și multe găzduiesc terase și restaurante. O altă zonă de plimbare poate fi strada Strøget, cea mai lungă stradă de shopping din Europa, unde găsești de toate: haine, suveniruri, mâncare sau magazine tematice cu produse ce amintesc de era vikingilor. Cei interesați de cultura scandinavă trebuie să ajungă la Muzeul Național Danez, unde se pot „plimba” prin toată istoria, geografia și etnografia țării, și apoi la Frilandsmuseet, o expoziție în aer liber cu construcții tradiționale aduse din toate regiunile țării. În cetatea Frederikshavn, fortăreața istorică în formă de stea construită în urmă cu 400 de ani, puteți explora comorile militare zilnic, între orele 9 și 19, accesul fiind gratuit. Dacă ajungeți și la schimbarea gărzii de la Castelul Amalienborg puteți încheia cu vizitele serioase și să treceți pe tărâmul poveștilor căutând-o pe Mica Sirenă.
Ca să ajungem la statuia celebrului personaj al lui H.C. Andersen am făcut o lungă plimbare pe jos, am traversat parcuri și zone rezidențiale până am dat de un puhoi de oameni, semn clar că am sosit la destinație. Abia când ajungi în față reușești să vezi simbolul orașului – o statuie mică de bronz, de doar 125 cm înălțime. În contrast cu așteptările noastre și ale multora din cei prezenți… Doar asiaticii păreau încântați de „descoperire” și o fotografiau din toate unghiurile, o luau în brațe sau o pupau pentru selfie-uri.
Tot pe tărâmul poveștilor, dar pentru oameni mari de data asta, pătrunzi și când mergi în Christiania, o mică așezare unde se vinde „iarbă” la liber. Cei peste o mie de locuitori ai enclavei hipiote au ocupat, începând cu anii ‘70, o zonă cu cazărmi dezafectate și au construit apoi, fără forme legale, diverse construcții. Christiania este o zonă pietonală cu străzi înguste (mai degrabă cărări, unele dintre ele), cu clădiri viu colorate, restaurante și baruri și cu oameni relaxați. Deși comunitatea are un statut semi-legal, cu o existență tolerată, dar nereglementată, impune destule reguli pentru turiști. La tot pasul găsești indicatoare cu recomandări gen „Nu alerga!”, „Nu face poze!” sau „Simte-te bine!”.
Și, ca să se delimiteze și mai clar de restul lumii, când revii în oraș treci pe sub o poartă pe care scrie „Bine ați venit în Uniunea Europeană”.
Foto: arhiva Iza Tache-Gherheș
Articol apărut în nr. 243 – martie 2020 – al revistei Auto Test.
