Corvette este numele unui automobil de legendă aflat în portofoliul mărcii Chevrolet, o maşină reprezentativă pentru felul în care văd americanii automobilele sport. Asta, însă, nu a împiedicat casa Bertone să facă o propunere inedită despre cum ar vedea italienii acest model – Corvette Nivola.
Conceptul Corvette Nivola a fost arătat publicului în cadrul Salonului de la Geneva din anul 1990. În mod sigur mulţi nu ar fi ghicit nici de aproape ce maşină întruchipa de fapt. Asta, însă, nu se datora unei inabilităţi a casei de design Bertone. Dacă obiectivul ar fi fost să realizeze o mașină sport americană, italienii ar fi propus una în spiritul acesta, dar probabil ceva mai cizelată la nivel de detalii. Acest fapt ar fi fost datorat rafinamentului italian în general. Dar peninsularii au vrut să propună o revoluţie pentru modelul sportiv al mărcii Chevrolet, asta chiar şi cu riscul de a pierde o bună parte din caracteristicile sale considerate, oarecum, arhetipale. Putem aminti în acest sens chiar de silueta mașinii cu capota lungă care adăposteşte motorul amplasat în mod tradiţional în faţă. Casa italiană a vrut să propună o nouă arhitectură, specifică majorităţii automobilelor sport din liga mare. Una cu motorul amplasat central. Transformarea exterioară în materie de proporţii şi de detalii era, prin urmare, inevitabilă. Maşina a ajuns să prezinte mai multe elemente comune cu ale altor surate europene sport decât cu modul în care arată un automobil sport, în viziunea americană. Întâlnim la propunerea italiană o capotă scurtă, un parbriz şi o cabină avansate, elemente foarte diferite de rețeta originală. Ca o paranteză, ceva tot au păstrat italienii din portofoliul Chevrolet. Motorul utilizat provenea de la americani. Un agregat V8 de 5,7 litri de 650 CP cuplat la o cutie de viteze proiectată special pentru acest concept. În rest, grija italienilor în a prelua elemente de design americane a fost nulă.
Întâlnim exclusiv detalii italienești: prag foarte înalt, guri de evacuare tratate ca elemente de design în sine, profilul lateral ascendent spre zona din spate sau suprafaţa vitrată care înconjoară grafic cabina perimetral. Acest element de stil îl mai găsim şi pe maşini propuse de casa Zagato. O altă soluţie interesantă este bandoul care înglobează lampa spate. Deşi soluția în sine face parte, la modul general, din repertoriul maşinilor americane, aceasta nu era utilizată la Corvette. Interiorul în două nuanţe, negru şi albastru, era şi el îndepărtat de filosofia americană. Numeroase elemente erau integrate grafic într-o compoziţie îndrăzneaţă. Volanul, de exemplu, era compus dintr-un triunghi albastru şi un arc de cerc negru. Baza triunghiului era, în fapt, zona teşită a volanului.
Scaunele erau cumva dispuse direct pe podeaua vehiculului fără o structură intermediară, asta ajutând la obţinerea unui profil general redus, de numai 1.100 mm. Este practic aproape dimensiunea unui parapet uzual de fereastră din camera în care vă aflaţi. Deşi maşina aduce mai mult cu interpretările italiene din zona automobilelor sport cu motor central, aceasta rămâne un exerciţiu foarte interesant despre modul în care un automobil sport poate să arate în funcţie de abordarea iniţială: motor amplasat în faţă sau motor central.
Text: Gabriel MANOLE / Foto: Bertone
