Ofensiva automobilelor care evită utilizarea motorului termic este mai mult decât evidentă. Versiuni hibrid şi electrice se strecoară din ce în ce în mai convingător în showroom-uri şi, implicit, în decizia de achiziţie. Deci ce (ne) facem?…
Dată fiind reţeaua mai mult decât sumară a staţiilor de alimentare din România, versiunile de tip plug-in sunt dezavantajate. Pentru moment. Dezvoltarea urbană pe structura locuinţelor de tip bloc limitează cumva apetitul pentru astfel de vehicule, fie şi numai pentru că prizele din apartamente sunt atât de departe de parcări. Iar reţeaua staţiilor de încărcare, deşi prezentă, este departe de a fi suficientă pentru un parc auto care să concureze cu cel reprezentat de maşinile cu motor termic. Aşadar, modelele plug-in sunt cele care vor avea un start al vânzărilor semnificative într-un viitor apropiat, din moment ce folosirea lor este strâns legată de posibilitatea de alimentare de la staţiile publice. Deocamdată sunt favorizați cei care locuiesc la case, pentru că au toate condiţiile pentru a asigura încărcarea în regim propriu: fie prin achiziţionarea unei staţii de alimentare private, fie prin utilizarea reţelei electrice de care dispun. Autonomiile vehiculelor electrice cresc de la un an la altul, aşa că este mult netezit drumul către achiziţie al celor care au asigurată posibilitatea de încărcare. Desigur că şi companiile au început să se preocupe de acest aspect, pe măsură ce modelele de tip plug-in şi hibrid sunt din ce în ce mai prezente în traficul din marile oraşe. Şi iată că descoperim o a doua categorie de persoane care pot apela la un vehicul fără motor termic: cei care lucrează într-o astfel de companie. Cum traseele urbane măsoară arareori mai mult de 30-40 km zilnic, vehiculele cu autonomii de 200-300 km devin atractive prin prisma timpului scurs între două încărcări şi a cheltuielii insignifiante cu energia electrică. Este drept că pentru acest lux financiar achiţi iniţial o notă de plată care surclasează deseori preţul unui automobil cu motor diesel puternic şi dotare generoasă. Dar este, în primul rând, o investiţie în viitor: dieselul este din ce în ce mai marginalizat de diverse măsuri legislative luate la nivel de producător, de administraţiile locale sau de cele centrale. Cel puţin în Europa, ușor-ușor capătă tot mai clar un statut de proscris. Mai mult chiar. Franţa, prin vocea ministrului mediului a anunţat că din 2040 va interzice complet circulaţia maşinilor cu motor diesel, dar şi a celor pe benzină. În acelaşi timp Germania tatonează, deocamdată la nivel de câteva oraşe importante, interzicerea circulaţiei maşinilor cu motoare diesel. Pe de altă parte Volvo renunţă la producerea de motoare diesel începând cu 2023. Şi ca el vor fi cu siguranță și alţi producători. Nu demult, grupul Fiat-Chrysler şi-a făcut cunoscută intenţia de a renunţa la motoarele diesel în favoarea variantelor hibrid. Şi astfel ajungem la alternativa optimă pentru vremurile pe care le trăim.
Maşinile hibrid au o cu totul altă libertate de mişcare faţă de modele plug-in, pentru că surmontează cu uşurinţă absenţa unei reţele bine pusă la punct de staţii de alimentare cu curent electric. Ceea ce le conferă automat o mobilitate extinsă concomitent cu un consum redus de combustibil: pot fi folosite fără nicio îngrijorare pentru vacanțe petrecute la mii de kilometri de casă. Suportul oferit de autorităţi prin programe precum Rabla, dar şi prin reducerea sau anularea de taxe ulterioare achiziţiei pentru astfel de automobile facilitează aderența cumpărătorilor la această gamă de produse, deocamdată cu statut de nișă. Nici componenta ecologică nu ar trebui minimalizată: aerul din marile aglomerări urbane ar deveni, de la un an la altul, din ce în ce mai respirabil. Iar în schimb, nu ni se cere nimic altceva decât să acceptăm progresul şi să nu ne agăţăm, cu dinţii, de trecut.
Text: George DRUGESCU / Foto: Radu BUHĂNIȚĂ, BMW, Nissan, ecoprofit.ro
