Într-o perioadă în care noile orientări tehnologice încep să scrie alte capitole în istoria automobilelor, este evident ca un constructor de talia lui McLaren să se afle pe valul creației tehnologice. Este momentul în care brandul englez scoate în lumina reflectoarelor virtuale primul său supercar hibrid de înaltă performanță, cu un nume rezonant în istoria britanică, Artura.
Deocamdată asocierea cu trecutul a noului supercar pare o contradicție de sensuri, mai ales dacă ținem cont că oficialii spun că fiecare element din Artura este cu adevărat nou, de la arhitectura platformei și fiecare parte a grupului propulsor hibrid de înaltă performanță, până la caroserie, interior și interfața de ultimă oră a șoferului. Dar, dacă asociem ideea de „întemeietor” al unei noi ere în tehnologiile care dezvoltă performanțele supercarurilor brandului englez, atunci denumirea începe să aibă sens.
Când s-au gândit la reducerea greutății, proiectanții de la McLaren au vizat fiecare zonă de pe platforma noului supercar marcând astfel debutul noii arhitecturi McLaren Carbon Lightweight (MCLA). Adică pornind de la sistemul unic de propulsie High-Performance Hybrid (HPH) și până la greutatea cablurilor utilizate în sistemele electrice, unde s-a realizat o reducere de 10%, Artura a ajuns la o masă la gol de 1.395 kg. Greutatea totală a componentelor hibride include o baterie de 88 kg și un motor E de 15,4 kg, rezultând o masă de 1.498,4 kg, care este asemănătoare cu supercarurile comparabile, dar care nu au sisteme de propulsie hibride.
Cum dinamica este atuul major al lui McLaren, în centrul sistemului de propulsie se află noul motor V6 pe benzină, de 2.993 cmc, dublu turbo. Cu o putere de 585 CP, adică aproape 200 CP pe litru, și un cuplu maxim de 585 Nm, motorul turnat din aluminiu este compact și ușor. La doar 160 kg cântărește cu 50 kg mai puțin decât un McLaren V8 și este semnificativ mai scurt sporind eficiența termică.
Unghiul în V, de 120°, al celor două blocuri de cilindri ai motorului permite poziționarea turbocompresoarelor în interiorul „hot vee” și contribuie la obținerea unui centru de greutate mai mic. Totodată structura de 120° mărește performanța motorului prin reducerea pierderilor de presiune în sistemul de evacuare și permite folosirea unui arbore cotit mai rigid ce permite o limită de turație de 8.500 rpm, maximizând performanțele și implicarea șoferului.
Și pentru că este în discuție un sistem hibrid, unitatea termică a lui Artura este completată de un motor electric compact, cu flux axial, situat în carcasa transmisiei. Mai mic și mai dens ca putere decât un motor E cu flux radial convențional, acesta este capabil să genereze 95 CP și 225 Nm și are o densitate de putere/kilogram mai mare cu 33% decât sistemul utilizat în McLaren P1. Iar faptul face ca Artura să atingă 100 km/h în doar 3,0 secunde, viteza maximă fiind limitată la 330 km/h.
Ca un reper amintim că Bugatti Divo atinge 100 km/h în doar 2,4 secunde. Doar că timpii sunt obținuți de un motor W16 de 8,0 litri, care dezvoltă 1.500 CP și de la un cuplu motor de 1.600 Nm. În timp ce Artura dispune de un ansamblu hibrid cu o putere totală 680 CP și un cuplu motor maxim combinat de 720 Nm. Oricum, pentru toți cei care nu sunt chiar atât de scrupuloși când este voba despre zecimile de secundă, „feeling”-ul se reduce la un singur cuvânt. Sublim!
