Mircea Oprean – „Socrul meu, Nicolae Ceaușescu, a fost un om iscusit, devotat țării”

A stat la închisoare mai bine de șapte luni, în anul 1990. L-au acuzat de „subminarea economiei naționale”! „Cum poate o poveste de dragoste să submineze economia României?”. Mircea Oprean a fost căsătorit cu Zoia Ceaușescu, fiica lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu, iar toată viața sa profesională este legată de cariera universitară pe care a început-o acum mai bine de 45 de ani. Este în continuare profesor la Universitatea Politehnica din București. A fost în echipa care a proiectat primul motor românesc hibrid, dar știe și poveștile Dacia, Oltcit și Lăstun.

Auto Test: De ce ați ales calea învățământului?
Mircea Oprean: A fost o întâmplare! Eu am terminat Facultatea de Transporturi în anul 1972, secția de automobile, al doilea din serie și am primit repartiție la „Politehnica” din București, pe postul de asistent. Nu am vrut să mă duc! În aceeași perioadă au venit unii și mi-au oferit un post la Ministerului de Externe. Am fost la un pas să accept, dar mi-a deschis capul secretara șefă care mi-a spus că din învățământ se poate pleca oricând, dar de intrat era tare greu. Așa am acceptat postul de la „Politehnica”. După aia mi-am dat seama că ăia de mă căutau, nu erau de la Externe, ci de la Securitate și aveau nevoie de specialiști pentru spionaj economic. Cinci ani s-au ținut de capul meu…
Auto Test: Și cum i-ați convins să renunțe?
Mircea Oprean: Le-am spus că „nu pot să-mi țin gura” și că „sigur mă scap cu ceva”… La spionaj aveam specialiști foarte buni, iar la întreprinderea „Dunărea” numai asta se lucra: oamenii noștri mergeau „afară”, aduceau informații de primă mână și ajutau la dezvoltarea țării.
Auto Test: Este dificilă profesia de profesor în România?
Mircea Oprean: Este tare greu. Studentul crede că profesorul este „al dracului”, dacă nu îi dă nota de care are nevoie, dar el trebuie să priceapă că eu sunt cel care evaluează cunoștințele pentru diploma de la Ministerul Educației și nu pot să înșel încrederea unei instituții.
Auto Test: Sunteți de acord cu cei care spun că programa este prea stufoasă?
Mircea Oprean: Nu este adevărat! La gimnaziu se merge pe minimă rezistență, în timp ce părintele se plânge că i se „încarcă” copilul. Din anul 1990, am fost nevoit să reduc, an de an, nivelul de informații. De ce? Studenții vin la facultate cu multe carențe din liceu… Aveam pe tablă un exercițiu, „determinarea numărului de dinți de la coroana transmisiei principale”, iar studentul din anul trei, avea de înmulțit 13 cu 3,5 și îmi zice că se duce să ia calculatorul din bancă: „Băi, băiatule, nu ai voie cu calculatorul”. Face calculul cu creta pe tablă și îi dă cifra 4. „Calculează din nou”, îl îndemn: „4, domn` profesor”, îmi răspunde.
Auto Test: Și cum procedați ca să îi învățați ceea ce au nevoie?
Mircea Oprean: Nu mă încăpățânez să predau programa și ei să nu înțeleagă nimic. Predau mai puțin, dar mă conving că m-au urmărit, dau doar examene orale, să văd ce știu și îi corectez chiar și atunci când fac evaluarea. Le spun mereu studenților să mă întrerupă dacă nu pricep și explic până se înțelege. Ăsta este scopul meu!
Auto Test: Vorbeați la „Fabricat în România” de mașinile construite la noi… Care a fost povestea mașinii Oltcit?
Mircea Oprean: Socrul a vrut o mașină mică, de oraș, accesibilă la preț. Așa s-a ajuns la colaborarea cu Citroen, numai că specialiștii noștri ar fi trebuit să spună că această mașină, cu motor cu cameră de ardere semisferică, tipică pentru modelele de competiție, consuma mult carburant. Dar în anul 1974, nu-și punea nimeni problema asta. Nenorocirea a fost că s-a declanșat „criza petrolului”, iar barilul a crescut de la 7 dolari la mai bine de 20. Pe urmă a mai fost ceva… Contractul  prevedea ca România să asimileze tehnologia și după o perioadă să fabrice piesele, dar cei de la Citroen au impus condiții tehnice pe care nu le puteam respecta și pe care nici ei nu le îndeplineau la fabrica din Franța. După aceea nu ne-au mai dat voie să comercializăm pe licența lor și așa a apărut modelul „Oltena”, care nu a avut viață lungă. Cu Renault, lucrurile au fost extraordinare.
Auto Test: De ce a avut succes colaborarea pentru Dacia?
Mircea Oprean: A fost la mijloc și o chestiune sentimentală. Înainte să vină în România, Charles de Gaulle (n.r. fost președinte al Franței) a spus că vrea să întâlnească un român cu care fusese coleg la școala militară de la Saint-Cyr. Era vorba de generalul Polihron Dumitrescu! Numai că, după anul 1944, mulți dintre ofițerii care au luptat pe frontul de Răsărit împotriva rușilor, trimiși de statul român, să ne înțelegem, când s-au întors acasă, chiar dacă erau răniți sau infirmi, nu au primit niciun ajutor. Generalul o ducea tare prost, nu avea nici uniformă, iar de Gaulle voia să-l vadă.  Ai noștri l-au căutat înnebuniți și au trebuit să-i facă uniformă pentru această întâlnire. Când a aflat socrul meu i-a pus pe cei din conducere cu ochii pe jar, iar după aceea i-a dat omului și o pensie decentă. Așa a început povestea Dacia…
Auto Test: Nicolae Ceaușescu a fost încântat de mașină?
Mircea Oprean: Da` cum să nu! Adevărul este că cei care au negociat au fost meseriași și au ales Renault 12, care a mers extraordinar. Românii, după ce au luat licența, au stricat modelul: ziceau că fac cercetări și că îl măresc…
Auto Test: Iar Dacia 1100?
Mircea Oprean: A fost un model „de trecere”, ca să se poată pregăti linia pentru Dacia 1300. Piesele le luam din Franța și erau asamblate la Pitești. Numai că Dacia 1100 avea o hibă: motorul era în spate, iar distribuția greutății pe punți era mai spre spate și aveai probleme dacă în portbagajul amplasat în partea din față nu era greutate. Au fost cazuri în care șoferii s-au trezit cu mașina în câmp, când bătea vântul tare, în rafale.
Auto Test: Și Lăstunul?
Mircea Oprean: Planul era să se fabrice o mașină care să nu coste mai mult de 30.000 de lei, cu un consum de trei litri la suta de kilometri. Specialiștii noștri au ajuns la concluzia că dacă vor tăia în două un motor de Oltcit or să obțină un consum la jumătate, dar când am fost la Timișoara l-am găsit pe profesorul Virgil Negrea, cu motorul pe stand, care mi-a spus că nu poate să scadă sub șapte litri. I-am și spus că se chinuie degeaba, că nu are cum să obțină consumul cerut. Când m-am întors de la Timișoara, socrul meu mi-a spus că este de acord ca mașina să consume patru litri la suta de kilometri și m-a  întrebat: „Ce fac ăia, acolo?”. I-am explicat că nu se potrivește conceptul motorului. Din păcate, mulți oameni nu-i spuneau că nu sunt specialiști pe un domeniu, doar ca să iasă în față.
Auto Test: Lui Nicolae Ceaușescu îi plăceau mașinile?
Mircea Oprean: (Răspunde fără ezitare) Era devotat dezvoltării țării, în orice domeniu! Să-ți dau  un exemplu… Pentru industria constructoare ai nevoie de scule, iar sculele le făceam din oțeluri speciale pe care le luam de la ruși. Dar când ne era lumea mai dragă nu ne dădeau, iar atunci industria stătea. Și așa s-a făcut „Combinatul de Oțeluri Speciale de la Târgoviște”. La IMGB făceam utilaje energetice pentru centrale nucleare, doar trei țări mai aveau așa ceva, iar unii au spus, după 1989, că industria română era „o grămadă de fiare vechi”. Să-ți mai spun o treabă… Aveam mulți străini, din Africa, Asia, America Latină, pe care îi școleam aici. Crezi că România nu a avea ce să facă cu banii? Asta era o investiție pe termen lung: cei mai mulți dintre acești studenți ajungeau în conducerea statelor lor, directori, miniștri și când aveau nevoie de ceva se gândeau imediat la România. Așa s-au făcut relații solide cu Egipt, India, Irak, Pakistan, Libia, Africa de Nord. Acum, nu te mai bagă nimeni în seamă.
Auto Test: Noi, din cărțile care s-au scris și din reportajele de televiziune, l-am perceput, pe Nicolae Ceaușescu ca pe un om fără instruire…
Mircea Oprean: A fost mult prea iscusit, degeaba îl fac unii „incult” și „cizmar”. Este adevărat că nu și-a făcut studiile la timp, dar a recuperat pe parcurs. De ce îl ținea în apropiere pe Manea Mănescu? (n.r. fost prim-ministru al României în perioada 1974-1979) Cu el a făcut „Facultatea de Științe Economice” și a lucrat la o mulțime de proiecte și la doctorat: socrul meu era orgolios, nici nu s-ar fi gândit să primească o diplomă fără să muncească. Puțini știu că nopți întregi recita poezii de Coșbuc și Eminescu, îmi era și rușine că nu le știam. Ce interes avea Regina Angliei să-l ia cu caleașca și să-l plimbe? Ce politician român s-a mai urcat în trăsura aia? Hai să-ți spun ceva, foarte important. S-a întâlnit, la Sinaia, cu președintele american Gerald Ford și i-a spus: „Trebuie să rezolvăm problema Germaniei”. Ford era cu Henry Kissinger (n.r. fost consilier pe probleme de securitate al președintelui SUA) și a întrebat, cu ochii cât cepele: „Vă gândiți la reunificarea Germaniei?”. Kissinger a cerut lămuriri: „În spirit Leninist, umanist?”. Socrul meu i-a răspuns hotărât: „Nu! În spiritul dreptății!”. Discuția a avut loc în 1976, cu 14 ani înainte de reunificarea Germaniei. Tot atunci a ridicat și problema Iugoslaviei. Ford era nelămurit, iar Kissinger i-a dat dreptate socrului meu spunând: „Tito nu trăiește veșnic” (n.r. Iosiv Broz Tito a fost prim-ministru și președinte al ­Republicii Socialiste Federative Iugoslavia). Ce s-a întâmplat cu Iugoslavia? Câte state sunt acum? Ăsta a fost Nicolae Ceaușescu!
Auto Test: Și totuși oamenii trăiau rău…
Mircea Oprean: Adevărat! Din 1987 situația a fost tare grea, dar nu se știu multe lucruri. În anul 1985, România era pe un drum bun, iar la conferința de la Helsinki a obținut ca orice decizie să fie adoptată doar prin consensul țărilor. Problema a fost că socrul meu nu și-a asigurat spatele: nu a fost apropiat de ruși, iar occidentalii nu au fost cinstiți. România avea atunci o datorie de 11 miliarde de dolari și a solicitat reeșalonarea. La fel a procedat Ungaria, care avea de returnat 18 miliarde, dar o populație de 8 milioane – noi aveam 22 de milioane, dar și Polonia care datora 40 de miliarde. Au aprobat ­pentru Ungaria și Polonia și au refuzat România, în ideea că o să intre în incapacitate de plată. Mai târziu, mai mulți oficiali au recunoscut că țara noastră nu a fost tratată corect. Socrul meu a decis atunci să plătească integral datoria, dar a avut ghinion. Iarna din 1985 a fost cumplită, rușii au început să dea mai puțin gaz și ca să nu oprească combinatele a decis aceste sacrificii: căldură și curent mai puțin pentru oameni. Din 1987 a fost îngrozitor!
Auto Test: Și cu mâncarea era tare greu: rații la pâine, ulei și zahăr, nu găseai nimic în magazine.
Mircea Oprean: Dar cred că și dacă o duceam bine, soarta lor ar fi fost aceeași. Nemții din estul Germaniei, cehii și ungurii au avut și mâncare, și televiziune. De ce și-au dat jos conducătorii? Atunci a fost o criză puternică în care soarta Occidentului era pusă sub semnul întrebării și au avut nevoie să distrugă niște treburi, ca să fie altceva în loc. Oamenii își închipuie că cineva le vrea binele? Să nu fim naivi! Toți vor să ia ce este mai bun la tine. A fost o „lucrătură”!

  Interviu și foto realizate de Sorin Barbu

http://www.autotestmagazin.ro/uriasul-lui-nicolae-ceausescu-mergea-o-saptamana-fara-sa-opreasca-si-transporta-120-de-tone/

http://www.autotestmagazin.ro/amintiri-din-epoca-de-aur/

http://www.autotestmagazin.ro/interviu-dan-becheanu-si-dacia