În anul 1989 un concept burdușit cu tehnologii exotice a uimit lumea auto. Dacă mai avea în dotare un sistem autonom de mers şi propulsie electrică începeam să cred în teoria conspiraţiei şi posibilitatea unora de a călători în timp.
Conceptul prezentat de japonezi la salonul auto de la Tokyo îmi atrage atenţia şi acum la mulţi ani de la apariţia sa. Botezat Nissan Neo – X, acesta ducea mai departe tema lansată în anul 1987 prin conceptul ARC – X. Prezenta un design exterior mai studiat şi o evoluţie evidentă a designului interior şi a dotărilor tehnologice care au „ghicit” multe dintre lucrurile care şi în prezent sunt apariţii relativ recente pe maşinile de serie. Conceptul japonezilor reprezintă un moment când în designul auto se urmărea propunerea unor caroserii cât mai curate în materie de compoziţie generală şi de rezolvare a detaliilor. Această abordare ducea în final către o eficientizare a aerodinamicii, aspect ce reprezenta cumva şi sursa frumuseţii sale. Nu trebuie să neglijăm şi faptul că erau anii în care şi proiectarea asistată de calculator ( CAD) în industria auto începea să îşi facă simțită prezența în locul metodelor tradiţionale de proiectare şi evaluare a modelelor propuse. Era în sine o nouă tehnologie care te obliga cumva, măcar moral, să încerci aproape obsesiv să urmăreşti eficiența în toate aspectele posibile. Silueta aleasă este arhetipală pentru un volum al unei limuzine de mari dimensiuni. Se poate observa o consolă față relativ scurtă, un ampatament generos, o consolă spate lungă şi o suprafaţă vitrată mare.
Analizând şi mai atent proporţiile, maşina este croită după un tipar al pieţei auto nord americane. Ce atrage, însă, în mod cert atenţia este prezenţa sa elegantă asigurată de dimensiunile mari şi suprafaţa cursivă a caroseriei. Farurile, mânerele de la uşi, chederele geamurilor, barele de protecţie, toate sunt integrate în suprafaţa generală a automobilului fără a ieşi în afara acestuia prin diverse elemente constructive. Comparativ cu tendinţele actuale, dacă la nivel de siluetă generală forma arhetipală rămâne valabilă, la nivel de detalii maşina este în opoziţie cu multe abordări din prezent. Asta nu înseamnă că soluţia aleasă este mai slabă calitativ. Pur şi simplu, periodic, gusturile pieţei şi ale celor implicaţi în domeniu se schimbă. În cazul automobilelor recente rezultatul este o abundenţă de detalii, care mai de care mai complicate, pornind de la zona frontală şi continuând şi pe laterale prin diverse muchii intersectate în moduri cât mai surprinzător posibil. Asta nu exclude posibilitatea ca în 15 ani, de exemplu, să se revină la compoziţii descărcate de detalii complicate. Revenind la eroul nostru, acesta îşi arată meritul incontestabil la interior prin compoziţia aleasă şi prin dotările sale. Întâlnim, prin urmare, ecrane digitale pe care sunt afişate informaţiile furnizate de unitatea de procesare centrală care controlează diverşi parametri. Deşi poate părea incredibil, există şi un sistem de head-up display care afişează viteza automobilului sau diverse atenţionări pentru a distrage cât mai puţin atenţia şoferului de la drum. Pentru o maşină prezentată acum 29 de ani, abordarea este cu adevărat vizionară.
Text: Gabriel MANOLE /Foto: NISSAN
