În România a câștigat un titlul de campion, o supercupă și trei cupe. A jucat fotbal și în Ecuador, Japonia, Germania și China. Acum își propune să salveze Rapidul, iar Daniel Pancu și Daniel Niculae îi sunt alături în această aventură. Povestea lui Ovidiu Burcă, unul dintre cei mai tineri manageri din fotbalul românesc, o găsiți în continuare.
Ovidiu Burcă: Eu nu am fost un fotbalist înzestrat cu prea mult talent (râde). Am performat în fotbal datorită calităților mentale și a caracterului bun, iar în timpul perioadei în care am făcut sport m-am pregătit pentru cariera ce avea să urmeze. Am vrut să fiu manager în fotbal.
Auto Test: Te-ai retras în anul 2012, nu mai puteai să joci sau…
Ovidiu Burcă: Puteam să mai joc, aveam doar 32 de ani, dar nu mai exista motivație. Fotbalul era condus de interese meschine și ajunsese la un nivel mare de degradare. Nu s-a schimbat nici acum prea mult.
Auto Test: Ultima echipă la care ai jucat a fost chiar Rapid.
Ovidiu Burcă: A fost o perioadă grea, clubul era în insolvență. După ce am plecat de la Rapid am decis să mă retrag. Am refuzat să plec în străinătate și am rămas în țară hotărât să lupt, din toată ființa mea, ca să schimb lucrurile. Cum puteam să-mi împlinesc acest vis? Doar din interior! Am citit foarte mult, am studiat și am discutat cu foarte mulți oameni care au avut succes în acest domeniu. Am terminat facultatea de Psihologie și am făcut cursurile Pro de antrenor, licențele B și A. Toate acestea te ajută să ai viziune în cariera de manager.
Auto Test: Ai început, ca manager, la Oțelul Galați. Cum a fost acea perioadă?
Ovidiu Burcă: M-a durut foarte tare că nu am putut să salvez clubul. Era o minune dacă reușeam. În primul rând echipa nu avea resurse financiare și a intrat în insolvență, iar din punct de vedere sportiv a retrogradat. Cu toate acestea am trăit acolo niște momente fantastice. Construisem un grup foarte bun cu care am câștigat, în anul 2015, pe terenul lui ASA Târgu Mureș, în meciul acela în care am „ajutat” Steaua să câștige titlul. Am jucat pentru noi, pentru cinstea noastră și le-am dat o palmă celor care s-au îndoit de corectitudinea noastră. La Galați mi-am dat seama că lucrurile pot avea un viitor în fotbalul românesc și sunt convins că cea mai mare problemă a noastră nu este lipsa banilor.
Auto Test: Dar care?
Ovidiu Burcă: Lipsa unor valori și a unor oameni pregătiți, lipsa de metodologie și de motivație, minciuna. Acestea au trimis fotbalul în colaps.
Auto Test: Chiar se poate construi în România un club organizat ca în campionatele puternice din străinătate?
Ovidiu Burcă: Sută la sută! Asta vom face la Rapid! Ce ne împiedică? Eu, Pancu și Niculae avem „know-how”, știm ce să facem și cum să facem, avem și experiența necesară după ce am jucat atâția ani în campionate puternice. Gândește-te că peste doi ani Giuleștiul o să fie refăcut, un stadion nou, ce ne împiedică să avem în tribune zeci de mii de suporteri? Faptul că luăm lucrurile de la zero este o chestiune fantastică. Asta îmi dă o motivație specială și o energie extraordinară. Noi am făcut fotbal, am făcut școală, am încercat și afaceri… știm cum să punem lucrurile în ordine.
Auto Test: Am văzut că la primele antrenamente și meciuri ați avut galerie serioasă pe stadionul din Giulești.
Ovidiu Burcă: Trebuie să facem lucrurile în jurul suporterilor! Fără ei nu se poate! Lumea știe că suntem oameni sinceri și curați, noi nu am fost implicați în scandaluri. Avem niște valori comune pe care le vom aduce în acest club, vrem să construim ceva curat și să arătăm că și la noi acasă, se pot face lucrurile altfel. Avem un proiect de opt ani, perioadă în care vom ajunge în cupele europene. Poate chiar mai repede…
Auto Test: Ce planuri aveți cu centrele de la copii și juniori?
Ovidiu Burcă: Un club de nivel european nu poate exista fără un fundament solid, iar baza acestui proiect este academia de copii și juniori în care vom investi mult. Noi trebuie să creștem copii. Cum faci asta? Îi atragi de la 5-6 ani într-un model educațional sănătos. Între 9 și 12 ani este perioada de aur pentru acumulare de cunoștințe de fotbal: îndemânare, coordonare, tehnică individuală. Dacă nu pui bazele în aceste perioade este mult mai greu după aceea.
Auto Test: Credeai că o să-i mai vezi pe Pancu și Niculae jucând în Giulești, în tricoul cu stema Rapidului?
Ovidiu Burcă: (Râde) Nu înțeleg, le-am spus și lor asta, cum reușesc să-și mențină pasiunea și dorința de fotbal. A fost o bucurie enormă să-i văd pe teren, îți dai seama că Rapidul are în atac oameni care au înscris o mulțime de goluri pentru echipa națională? Ei aduc un mare plus acestui proiect, dar cred că peste vreo doi-trei ani vor începe munca în administrație.
Auto Test: Am văzut că sunt și contestatari. Nu toată lumea crede în această idee.
Ovidiu Burcă: Sunt mâhnit. Unii descriu acest proiect ca pe o conspirație… lipsesc Vladimir Putin și Donald Trump din săgețile care ne sunt trimise. Sper să ne respecte mai mult și să aibă puțină răbdare, să ne lase să vadă ce realizăm.
Auto Test: Sprijinul pe care îl primiți din partea Primăriei Sectorului 1 nu a fost privit cu ochi buni. Sunt suporteri care fredonează vechiul slogan: „Galeria lui Rapid n-a fost membră de partid”.
Ovidiu Burcă: Oamenii trebuie să știe că noi am pornit acest proiect, nu a venit cineva să-l impună. Noi ne-am dus la acești oameni care au, în primul rând, o bază legală să ajute. Eu, Niculae și Pancu am bătut la multe uși și am fost la multe întâlniri. Unii nu ne-au băgat în seamă, alții ne-au promis ajutorul și apoi nu ne-au mai răspuns la telefon. Am reușit să-l convingem pe Primarul Sectorului 1, Dan Tudorache, să se alăture acestui proiect. Este un act de mare curaj, din partea edilului, în condițiile în care mulți primari fug de fotbal.
Auto Test: Știu că…
Ovidiu Burcă: Vă promit ceva! Dacă se va demonstra că un bănuț a fost cheltuit ilegal suntem de acord să fim „linșați” în piața publică.
Auto Test: Ai spus că ai căpătat experiență în străinătate. Știu că ai plecat la 17 ani din țară și ai ajuns tocmai Ecuador.
Ovidiu Burcă: Am jucat la Emelec, un club mare din America de Sud și poate cel mai puternic din Ecuador. Emelec avea un președinte care voia să aducă în echipă tineri talentați cu altă mentalitate. Mulți mi-au spus că m-am dus să joc fotbal în lumea a treia, dar de când am fost eu acolo Ecuadorul a jucat la vreo patru mondiale. Noi la câte am fost?
Auto Test: Cum a fost trecerea?
Ovidiu Burcă: Foarte grea. Din Slatina până la Craiova, unde jucam fotbal la Școala Gică Popescu, sunt vreo 45 de kilometri. Până în Ecuador sunt vreo 12.000. Am plecat de lângă familie și am ajuns într-un loc în care nu cunoșteam pe nimeni și a trebuit să mă descurc. Anul acela în Ecuador a fost câți zece acasă, m-a ajutat să mă maturizez.
Auto Test: Cum așa?
Ovidiu Burcă: Primul șoc l-am avut la aeroport când am ajuns. Nu eram cunoscut, jucasem doar în naționala de juniori a României, dar am fost așteptat de zeci de ziariști cu camere. Eram un copil și când am văzut atâta lume… Am intrat într-un program adevărat de fotbal profesionist care m-a epuizat. Totul era diferit: antrenamente, mâncare, în plus te topeai de căldură. Am jucat acolo cu Ivan Kaviedes, unul dintre cei mai faimoși jucători din Ecuador, cu bolivianul Marco Etcheverry, cel căruia i se spunea „El Diablo”. Stăteam singur în apartament și trebuia să gătesc, iar eu nu prea știam… la 17 ani. Până la urmă am învățat (râde).
Auto Test: Știu că ai avut și o accidentare mai dură…
Ovidiu Burcă: Într-un meci amical am făcut o ruptură de claviculă. Medicii m-au operat și mi-au introdus o tijă metalică, au zis că așa mă refac mai repede. După o perioadă, am început să joc având tija respectivă în umăr, dar la un moment dat mi-a perforat pielea.
Auto Test: Din nou pauză?
Ovidiu Burcă: Nu. Puneam un bandaj peste acel capăt de tijă și jucam așa. Strângeam din dinți la fiecare meci, înfruntam durerile, pentru că voiam să profit de șansa care mi se oferise. Să știi că a fost un an în care am învățat enorm. Uite, actualul secretar general al federației de fotbal din Ecuador era impresarul meu în perioada respectivă și „m-a adoptat”. Am trăit câteva luni la el acasă, cu familia lui, nu a vrut să mă lase singur în apartament. Spiritual, alături de ei, m-am îmbogățit foarte mult. Ținem și acum legătura.
Auto Test: Cum te-ai înțeles cu colegii?
Ovidiu Burcă: Am învățat rapid limba spaniolă și m-am integrat rapid. Hai să-ți spun o mică poveste. Am avut un coleg, Otilino Tenorio se numea, din păcate s-a prăpădit într-un accident de mașină. Într-o seară, îmi spune: «El rumaniaco», așa îmi ziceau în vestiar la Emelec, hai cu mine la plimbare”. El crescuse într-o favelă, într-o familie săracă, ai lui încă stăteau acolo. M-a dus la o petrecere în favelă, într-o casă de chirpici ascunsă pe o alee îngustă. Chiar ți se făcea teamă, în zonele acelea dispar mulți oameni. Am intrat într-o casă cu lumină obscură unde erau foarte multe persoane, iar muzica duduia dintr-o boxă enormă. Au mâncat, au băut bere și au dansat toată noaptea. S-au bucurat de viață teribil, lăsau deoparte greutățile pe care le înfruntau.
Auto Test: Din Ecuador, te-ai transferat în Japonia.
Ovidiu Burcă: Un nou impact, dar aveam deja experiență și am știut să gestionez mai bine lucrurile. Mi-a plăcut mereu să încerc lucruri noi. La un moment dat, colegii m-au dus la un restaurant și m-au pus să mănânc „viagra japonezilor”. Era o moluscă, țin minte că încă mișca. Avea un gust oribil și am simțit o textură ciudată (râde).
Auto Test: Și după Japonia, în anul 2000, te-ai întors în România, deși puteai să joci în străinătate. Care a fost motivul?
Ovidiu Burcă: Voiam să ajung la echipa națională a României. Am un soi de patriotism local și îmi doresc tare mult să rămân în conștiința oamenilor pentru că am făcut ceva bun pentru țara mea. Iar acest proiect, Rapid, este un prilej să rămân în memoria oamenilor.
Auto Test: Nu au fost schimbări prea bruște?
Ovidiu Burcă: Am întâmpinat multe probleme, dar pentru mine, în viață, nu există cuvântul „eșec”, există numai experiență din care trebuie să înveți. Asta înseamnă să fii optimist. Aceste experiențe m-au îmbogățit. Am învățat multe lucruri. Uite, în Ecuador mi-am făcut o parte din „ucenicia” de șofer.
Auto Test: Serios? Ce mașină conduceai?
Ovidiu Burcă: Suzuki Vitara, un automobil micuț dat de club cu care îmi făceam treaba. Uneori o mai și loveam prin parcări, dar nimic serios.
Auto Test: Ai tăi au avut mașină?
Ovidiu Burcă: Au avut o Dacia galbenă, pe ea am învățat primele manevre la volan. Mergeam la bunici la țară, iar când se termina șoseaua și începea drumul fără asfalt, treceam la volan. Cred că aveam 16 ani. Îmi aduc aminte că maneta de la cutia de viteze avea o cursă lungă și o mai hârâiam din când în când. Tata avea un garaj al lui unde era totul organizat „nemțește”. Mașina era mereu impecabilă, țin minte și acum numărul: OT 23 NBA. Sora mea a dat acest număr, atunci era tare pasionată de baschet.
Auto Test: Și prima ta mașină?
Ovidiu Burcă: Când am venit să joc în România, la Craiova, mi-am luat un BMW 318, roșu, făceam furori cu el. Îți dai seama? BMW! Eram ca un copil care nu a avut jucării (râde). Acum nu mi-aș mai lua, atunci aveam 20 de ani. Dar să știi că prima oară mi-am cumpărat apartament, nu mașină, îl am și acum.
Auto Test: Și cum te descurci la volan?
Ovidiu Burcă: Sunt un șofer echilibrat, la fel cum sunt și ca om, tata mi-a fost model. Sunt un tip pașnic și conduc așezat.
Auto Test: Și acum ce mașină conduci?
Ovidiu Burcă: Acum am un Audi A6 Quattro, o mașină care cred că mă reprezintă: puternică, elegantă, așezată. Mă gândesc la siguranță, am doi copii și trebuie să fiu prevăzător.
Auto Test: Știu că ai doi băieți…
Ovidiu Burcă: Cel mare a împlinit șase ani, iar mezinul are un an și opt luni și locul său favorit, când urcă în mașină, este la volan. Până pornim la drum, acolo stă.
Auto Test: Și cum arată o călătorie, cu mașina, cu cei mici?
Ovidiu Burcă: Anul acesta am fost cu ei până în Grecia, zece ore nici nu le-am simțit. Glumim, cântăm, ascultăm muzică, spunem povești. A fost tare distractiv.
Auto Test: Te gândești să-i îndrepți către fotbal?
Ovidiu Burcă: Pentru că eu sunt legat de fotbal probabil că în mintea lor se va crea o imagine, mai ales dacă vor veni la stadion. Dacă mergi pe Giulești nu ai cum să nu te îndrăgostești de fotbal. O să vedem. O să insist să facă sport, nu neapărat fotbal, dar alegerea va fi a lor.
Interviu realizat de Sorin BARBU
Foto: Sorin BARBU, arhivă Ovidiu Burcă
