RTR: Circuitul prototipurilor

Acţiuni banale precum închisul uşii, etanşeitatea geamului, zgomotul când treci peste piatră cubică şi multe altele sunt elemente care au fost supuse atenţiei specialiştilor într-un timp relativ scurt, prin cicluri de utilizare intensivă, care să asigure faptul că la maşina ta, un număr însemnat de ani, nu o să ai probleme. Dar cum au reuşit să facă asta?

Până să ajungă o maşină pe stradă, curge multă apă pe Dunăre. „Naşterea” sa începe în biroul de design, unde sunt transpuse, sub formă de schiţe, modele 3D şi machete, diverse soluţii – concepte, care prefigurează viitorul automobil. Un alt element de pe acest lanţ complex de activităţi este reprezentat de birourile de proiectare care se ocupa mai departe de evoluţia conceptelor în maşini destinate producţiei. Pentru acest proces este necesar şi un centru de încercări. Aici ajungem la subiectul acestui articol şi anume Centrul Tehnic Titu. A fost inaugurat în septembrie 2010 şi este o parte integrantă a Renault Technologie Roumanie (RTR). Se află şi fizic, dar şi simbolic, dacă stăm să ne gândim, la jumătatea distanţei dintre birourile de proiectare din Bucureşti şi uzina din Mioveni. Ştiţi… aceea în care am savurat la finalul vizitei şi ciorba de burtă, amintită în articolul de numărul trecut. Cu toate aceste investiţii făcute de Renault, francezii reunesc la noi în ţară toate posturile necesare dezvoltării unui automobil de la zero: design, proiectare, testare, industrializare, matriţe şi fabricaţie.

Cu o suprafaţă de 350 de hectare dedicată încercărilor, Titu este al doilea centru Renault după Aubevoye (Franţa). La RTR, sunt proiectate automobile din gama „Global Access”, din care fac parte şi modelele Logan, Sandero şi Duster. Deoarece acestea nu sunt făcute să meargă doar în „bătătura” noastră, ele trebuie testate în condiții diverse de rulare şi utilizare. În multe situaţii mașinile sunt testate în condiții extreme de exploatare. Pentru asta, ca să nu fie nevoiţi să plece cu maşinile „în spinare” în diversele locuri de pe Glob, specialiştii au la dispoziţie aici o multitudine de bancuri de încercări şi piste de rulare cu ajutorul cărora pot să simuleze orice suprafaţă sau situaţie întâlnită în utilizarea concretă de pe diverse pieţe. Astfel, un viitor model este supus la diverse cazne. Azi are parte de o ploaie tropicală, mâine de vânt şi temperaturi extreme cu mult peste plus sau cu mult sub minus. În altă zi, este băgat la „solar”. Cabinele de însorire şi infraroșu verifică cum se comportă reperele realizate din diverse materiale la temperaturi înalte şi diverse niveluri de umiditate. Sunt testate, de exemplu, şi părţile mobile, unde se fac fără oprire închideri şi deschideri ale reperelor respective.

Când ajungem să vorbim de pistele existente, aici cred că începe cu adevărat distracţia. Spun asta deoarece, într-un loc relativ compact, poţi regăsi o grămadă de scenarii de rulare. Orice ai chef să încerci, ţi se oferă. De-a lungul celor 32 km de rulare, sunt piste care simulează mersul în viteză pe o suprafaţă bună sau rularea pe pavaj prost. De asemenea, poți merge pe pistele acustice sau pe cele care solicită suspensiile. Dacă te-ai plictisit de acestea şi ai chef iar de jungla urbană… se rezolvă. Există pistele de oraş care simulează rularea pe drumuri cu limitatoare de viteză, guri de canal (sper că şi gropi apărute după iarna, deoarece sunt o realitate în orașele noastre), trecerea prin pasaje tip tunel sau intersecţii cu schimbări de direcţie. Ca un element orientativ, pe cei 32 de kilometri de piste se parcurg zilnic circa 15.000 de kilometri. În mod curent o maşină în uz cotidian, parcurge circa 12.000 de kilometri într-un an.
Distracţie, distracţie, dar parcă te-ai sătura să faci zilnic 15.000 de kilometri, chiar şi ajutat de energizante, perfuzii sau mâncare bună la opririle de alimentare. Atunci care este scopul acestor „exagerări” de utilizare? Valoarea acestui efort depus constă în posibilitatea verificării diverselor soluţii adoptate, remedierea lor dacă este cazul, cât şi urmărirea comportării lor în viitor. Aceasta se face printr-un proces de simulare prin care, într-un timp relativ redus, este realizată o utilizare pe care un client în mod real o va face într-un număr de ani semnificativ mai mare.