A venit vremea rece, așa că am ajuns la service să îmi pregătesc mașina pentru iarnă. Așteptam de ceva vreme la rând când am auzit un mecanic întrebând un june „lumberjack” cum stă cu antigelul. După o clipă de ezitare se aude „…păi nu mai folosesc de multă vreme, deși nu am nimic împotriva folosirii lui”. Și-l privesc pe „pădurarul” de oraș trecându-și mâna prin păr.
„Ok!…” spuse băiatul în salopetă „…haideți să vedem dacă mai este nevoie…”. Și-l aud povestind despre „lichidul de răcire” căruia, mai tehnic vorbind, i se mai spune și agent de răcire, că este folosit la motoarele termice pentru reducerea supraîncălzirii acestora, fie că sunt ele pe benzină sau diesel. Mai nou și mașinile cu motorizare hibridă beneficiază de același „tratament” pentru o bună funcționare. Și că tot erau la capitolul cu răcirea, la mașinile „full electrice” agentul de răcire se folosește la reducerea temperaturii pachetelor de baterii pentru eliminarea excesului de căldură, mai ales la încărcarea acestora.
Cu alte cuvinte lichidul de răcire este depozitat în radiatorul mașinii. Rolul său este să prevină supraîncălzirea și coroziunea motorului și să lubrifieze componentele cu care intră în contact, cum este pompa de apă, de exemplu.
Și care-i faza cu antigelul? Antigelul este un lichid pe bază de alcool (monopropilen glicol sau monoetilen glicol) care are punctul de îngheț mult mai scăzut decât apa (sub -30°C), iar cel de fierbere este mai înalt (cam 130°C). Împreună cu aceasta formează o soluție care este introdusă în sistemul de răcire al mașinii. Amestecul, ce poate ajunge și într-o proporție de 50/50, este împins în jurul motorului de către pompa de apă. Pe măsură ce trece prin părțile mai fierbinți ale motorului, lichidul de răcire „absoarbe” căldura și apoi este transferat în radiator. Aici temperatura amestecului este apoi redusă de aerul rece care trece prin radiator pe măsură ce mașina se află în mers. După ce a trecut prin radiator, lichidul de răcire a ajuns la o temperatură mai scăzută și este pompat înapoi prin motor, unde procesul începe din nou.
Pe scurt, dacă vremea este prea rece, în lipsa antigelului, există riscul ca agentul de răcire să înghețe, împiedicându-l să circule în jurul motorului provocând blocaje traseelor de răcire. De reținut că apa când îngheață are tendința să împingă cu putere în pereții canalelor de aducție/evacuare pe care îi pot deteriora. Pentru combaterea acestui fapt, în lichidul de răcire se adaugă antigel. Pe de altă parte trebuie să verificați permanent nivelul acestuia în rezervorul destinat. De obicei un nivel la limita de jos vă este adus la cunoștință în ecranul de bord când vă apare un mesaj de genul „coolant is too low”. Dacă ignorați avertismentul o lampă de avertizare din bord și eventual ceva abur care iese din capotă sunt semne că a început supraîncălzirea motorului. Dacă ignorați avertismentul și continuați să conduceți fără lichid de răcire, faptul poate duce la probleme cu componentele motorului, inclusiv pistoane, segmenți și chiar blocul motor (carterul) în sine. Și mai ales la bătăi de cap cu dimensiunea portofelului când va veni vorba despre reparații.
Dacă va trebui să-i completați nivelul lucrurile tind să se complice puțin pentru că sunt disponibile și diferite culori de antigel, în funcție de componență, destinate să funcționeze în sisteme de răcire specifice. Ca să nu aveți bătăi de cap este înțelept să consultați manualul mașinii dvs. sau, eventual, să mergeți la service. Alternativ, majoritatea magazinelor de piese auto ar trebui să vă poată vinde antigelul corect, dar va fi nevoie de detaliile exacte ale mașinii dvs., inclusiv marca, modelul, dimensiunea motorului, tipul de combustibil și anul de fabricație. Situația luată grosso modo se rezumă la două culori mai folosite, verde și roz (sau derivate) și în funcție de acestea să vă găsiți antigelul potrivit.
Adică odată ce ați identificat tipul corect de antigel pentru mașina dvs., ar trebui să utilizați întotdeauna aceeași culoare. Deoarece diferitele culori ale antigelului corespund, de obicei, unor formule diferite, acestea nu sunt întotdeauna compatibile între ele și riscați să găsiți depuneri sau precipitate (denumite uneori „carcalaci” în jargonul mecanicilor) care pot bloca sistemul de răcire dacă problema nu este depistată și rezolvată din timp.
La un moment se aude o remarcă din partea „lumberjakului” despre folosirea apei de la robinet. Doar în caz de forță majoră, i se răspunde, când nu este nicio alternativă și situația este presantă. Altfel apa distilată este cea indicată pentru antigelul concentrat, asta dacă nu-l găsiți gata preparat. Astfel lichidul de răcire adecvat reduce corodarea părților metalice ale motorului cu care intră în contact. Pompa de apă, radiatorul și sistemul de încălzire, precum și motorul în sine, pot fi afectate în urma contactului prelungit cu apa normală de la robinet. Iar dacă ați cumpărat un antigel concentrat, va trebui să-l amestecați cu apă urmând instrucțiunile de pe recipientul acestuia.
