Ştiu că unora nu prea le place viitorul acesta unde maşinile electrice par să fie singura soluţie pentru transport. Cu riscul să enervez… avem o nouă propunere electrică pe masa de analiză: Suzuki e-Survivor.
Conceptul despre care o să vorbim, Suzuki e-Survivor, este propus de japonezi, iar diferenţa faţă de alte electrice întâlnite este că acesta nu este o maşină doar pentru „asfalt”. Intenţia designerilor a fost să realizeze un vehicul cu capabilităţi de mers pe teren accidentat. Reţeta propusă este simplă. O maşină de două locuri, scurtă, cu gardă înaltă și console, la rândul lor, foarte scurte. Toate acestea sunt „ambalate” într-un volum cu aspect foarte simpatic, generat de o abordare din sfera retro-designului. Despre cei care au dezvoltat acest vehicul am putea spune că au avut surse de inspiraţie chiar în curtea proprie, precum modelul Jimny LJ 80. În plus, se poate spune că producătorul japonez are deja tradiţie în maşini de teren de mici dimensiuni.
Cu toate acestea, legat de aspect, sunt tentat să fac o paralelă între celebrul Jeep Willys din Al Doilea Război Mondial şi propunerea japoneză, vehiculul american reprezentând sursa de inspiraţie pentru multe maşini de teren construite ulterior şi de alţi producători. Cumva, aceste două abordări reprezintă două lumi diferite. Una aparține metalului şi mecanicii clasice, iar a doua, conceptul, aparține materialelor compozite şi electronicii duse în toate ungherele automobilului. Sunt abordări diferite, pornind de la modul în care au fost proiectate până la modul în care au fost implementate intenţiile respective. Însă, au şi ceva în comun. Din acest motiv o paralelă între ele este interesantă. La capitolul asemănări, amplasarea roţilor este similară. Sunt poziționate la extremităţile automobilului. Este un fapt dictat de natura mediului în care ar urma să se deplaseze maşina. Este un fel de adaptare darwiniană; indiferent de specia despre care am vorbi, soluţiile de rezolvare a problemelor apărute sunt similare. Un alt set de asemănări sunt de factură sentimentală. Aripile discrete prin dimensiuni şi dispunere, profilul capotei, desenul din leduri ale blocurilor optice şi ale unor ipotetice fante verticale, toate fac o trimitere subtilă și simpatică la maşinuţa americană.
Diferenţele majore apar la motorizare şi modul în care este amplasată. Avem patru motoare electrice, câte unul pentru fiecare roată, dispuse chiar în interiorul acestora. Probabil în cazul unui impact cu un bolovan nu o să fim prea fericiţi dacă motorul se avariază, însă, pentru demersul unui concept, este interesantă abordarea aleasă. Pentru privitori această soluție este comunicată prin utilizarea unei lumini de tip neon care radiază pe suprafața jantelor. Decupajul din portieră asigură o trecere vizuală între interior şi exteriorul care este explorat de cei doi ocupanţi ai acestui vehicul. În același timp face și o trimitere la unele mașini de teren care, practic, nu au portiere. O altă diferenţă majoră de abordare este la interior. Lumea comunicaţiei online și toate sistemele aferente fac ca propunerea japoneză să difere semnificativ de ce însemna off-road în anii 1940. Întâlnim un ecran foarte generos, care poate afişa diverse informaţii utile deplasării: de la harta străzilor, specifică mersului în mediul urban, la harta altimetrică a terenului accidentat care este explorat de vehicul şi ocupanţii săi. Piesa de rezistenţă este o sferă în care o hologramă a vehiculului şi informaţii legate de acesta sunt afişate într-un mod spectaculos. Aduce cumva cu globul vrăjitoarelor din povești… Maşina a fost prezentată în cadrul Salonului Auto de la Tokyo, locul de desfăşurare tehnologică al multor producători niponi.
Text: Gabriel MANOLE / Foto: SUZUKI
