Într-o piaţă orientată din ce în ce mai mult spre economia de combustibil, spre confort şi calitate, Dacia se poziţionează într-o zonă a optimului care nu poate scăpa atenţiei publicului. Următoarea fază este trezirea interesului, iar apoi drive testul. Ne-am conformat și iată-ne la volanul celei mai noi variante Duster, cea echipată cu transmisia automată cu dublu ambreiaj.
E ste bine ştiută notorietatea modelului Dacia Duster. Am impresia că este şi primul model al mărcii care a ajuns pe foarte cochetele străzi din Elveţia. Ocupant al locului doi în Europa la vânzări în rândul persoanelor fizice, Duster a depăşit pragul de un milion de unităţi vândute numai sub sigla mărcii Dacia. Presiunea traficului urban, din ce în ce mai enervant de la un an la altul, aduce în atenţie promisiunea unui condus confortabil fără să mai fie nevoie să schimbi vitezele. Tendinţa este confirmată chiar de evoluţia procentajului transmisiilor automate în gama Duster: între 2010 şi 2016 ponderea lor a urcat de la 10% la 23%. Un motiv în plus pentru ca Duster să primească o cutie de viteze modernă, cu dublu ambreiaj EDC (Efficient Dual Clutch).
Similară cu cea utilizată pe cele mai noi modele ale grupului Renault – Kadjar, Megane şi Talisman – noua transmisie are un iz exclusivist: este cuplată numai la motorizarea diesel, de 1,5 litri şi 109 CP şi este disponibilă numai cu tracţiune 4×2 şi numai pe noul nivel de echipare, Explorer.
Atmosfera interioară se distanţează de cea obişnuită printr-o mai mare atenţie acordată detaliilor şi cromaticii. Tapiţeria mixtă de culoare închisă este străbătută de cusături de culoarea cuprului, nuanţă pe care de altfel o găsim şi la ornamentele circulare de la aeratoare sau chiar la inscripţia Duster brodată pe spătarele scaunelor față. Un material lucios flanchează consola centrală, prevăzută în partea superioară cu un spaţiu de depozitare. Semn că s-a dorit o îmbunătăţire semnificativă a funcţionalităţii sunt şi „policioara” de deasupra torpedoului sau copertina de la portbagaj, confecţionată dintr-un material rigid, prevăzută cu nişte alveole care îşi vor demonstra uşor utilitatea. În ceea ce priveşte transmisia, nu este nevoie de timp ca să descopăr cât de mult influenţează calitatea condusului. Ca în cazul oricărei alte transmisii automate cu dublu ambreiaj, trecerea de la o treaptă la alta se face lin, fără sincope. Cutia selectează armonios fiecare treaptă şi o livrează cu promptitudine la momentul potrivit. În plus, are şi o etajare care favorizează condusul cu vitezele maxime legale în zona de mijloc a turometrului. La 90 km/h, în treapta a şasea, motorul are 1.750 rpm, iar consumul instantaneu indicat de computerul de bord gravitează în jurul a cinci litri. Motorul diesel, prin cuplul de 250 Nm disponibil la valoare maximă încă de la 1.750 rpm, reuşeşte să menţină cu uşurinţă un ritm alert specific mersului pe autostradă. La 130 km/h, în ultima treaptă, motorul nu depăşeşte 2.500 rpm, iar consumul instantaneu este undeva în jur de opt litri. Pe de altă parte, un condus antrenant nu pune în mare dificultate softul care guvernează cutia. Treptele sunt alese corect, fără întârzieri deranjante. Se pare că EDC are şi capacitatea de a se adapta la stilul de condus adoptat, astfel încât susţinerea din partea transmisiei este mereu în consonanţă cu dorinţa şi nevoile de moment ale celui aflat la volan. Dotarea generoasă de care dispune versiunea Explorer, printre altele şi tehnologia „Stop&Start”, este disponibilă şi pentru varianta cu tracțiune integrală, cu aceeaşi motorizare, dar cu transmisie manuală. Aşa că apare o mică dilemă în valoare de 300 euro, cu TVA. În plus… Prin urmare, ce crezi că îţi foloseşte mai mult: 4×4 sau EDC?
Text: George DRUGESCU / Foto: Bogdan PISPIRIS
