Cu toţii ştim cum arată. Aproape toată lumea a citit câte ceva despre el. Aproape toţi ne-am făcut o idee despre ceea ce ar putea fi şi cum ar putea merge noul Focus RS. Dar până nu am ajuns să mă aşez în scaunul Recaro, strâmt, chiar incomod pentru unii, mi‑am dat seama că de fapt habar nu aveam despre ce este vorba.
Din capul locului înţeleg că am în faţă un veritabil performer. Mesajul vizual pe care îl transmite este unul nu puternic, ci de-a dreptul brutal. Deşi edulcorat oarecum de alegerea potrivită a detaliilor şi a accesoriilor aerodinamice, astfel încât să nu creeze atacuri de panică în trafic, Focus RS comunică franc şi instantaneu nevoia de viteză, de afirmare. Este puternic şi arogant, pe deplin conştient de forţa sa. Un sprint 0-100 km/h care opreşte cronometrul la 4,7 secunde reafirmă statutul său aparte. Nu numai că este cel mai rapid Focus RS creat vreodată, dar este şi cel mai uşor de controlat dintre toţi predecesorii săi. În ceea ce mă priveşte, păstrarea numelui Focus nu mi se pare potrivită.
Maşina în care mă aflu aminteşte vag de suratele „de stradă” şi face asta mai mult prin contururi. Este pur şi simplu o altă specie. Nu îl văd nici ca pe o derivaţie a gamei, cum este Focus ST. Sălbatic şi înfumurat, nu are nimic în comun cu ADN-ul gamei Focus. Să ne amintim că este şi singurul oferit cu tracţiune integrală, ceea ce schimbă radical comportamentul dinamic şi aptitudinile sportive, mai ales în viraje sau pe drumuri cu aderență precară. Pur şi simplu, este de neclintit!
Forţa motorului şi felul în care transmisia manuală cu șase raporturi o pune în valoare îl face să se simtă stingher şi frustrat în oraş. Nu este maşina cu care să faci interminabilele cozi din traficul urban. Lansat liber pe autostradă, aspiră 100 km ca pe nimic. Etajarea cutiei la un prag de turaţie maximă care depăşeşte 6.500 rpm, creează premisele unui condus sportiv greu de egalat: 100 km/h în treapta a doua, 150 km/h în a treia şi 200 km/h în cea de-a patra sunt doar câteva jaloane ale performanţelor de care este capabil. Până şi linia dreaptă de aproape un kilometru a circuitului de la Adâncata pare scurtă la astfel de viteze… Iar transmisia mai are încă două trepte al căror potenţial maxim mi-a rămas necunoscut. Probabil la fel va rămâne şi pentru foarte mulţi proprietari.
Tracţiunea integrală face minuni prin comparaţie cu cea a vechii generaţii, variantă care punea 300 CP pe asfalt numai prin intermediul roţilor față. În mod vizibil, actualul RS a fost îmblânzit, furia de care dădea dovadă predecesorul său pe durata accelerărilor fulminante fiind înlocuită acum de o eficienţă şi un control fără compromisuri. Este incredibil de uşor de strunit şi de gestionat în pofida celor maxim 470 Nm (cu overboost) şi 350 CP. Realizez că a dispărut şuieratul puternic al aerului aspirat în admisie pe accelerări, în răstimp scurt al schimbării treptelor – un deliciu pentru cel aflat la volan – dar recuperează prin fundalul sonor asigurat de cele două evacuări care păcănesc şi trosnesc exact ca în probele speciale de rally. Partea extraordinară şi contradictorie în acelaşi timp în raport cu vechiul model, este controlul. Nu mai conduc o maşină care smuceşte violent către partea unde aderenţa la roata motrice este mai mare şi al cărei unic scop părea a fi acela de a te prinde pe picior greşit. Noul RS, deşi mult mai puternic, are un comportament descurajant de echilibrat, care se poate preta, în prezenţa unei forţe interioare puternice care să se opună cu succes celei dezvoltate de motor, unui rulaj liniar, fără puseuri de accelerație. În mod cert, această docilitate îl va împrieteni cu un număr mai mare de şoferi.
Parcurgerea rapidă a virajelor cu programul Sport de configurare a șasiului selectat (mai există Normal, Sport, Track cu ESP decuplat și Drift) devine o joacă. Tracţiunea integrală împreună cu sistemul Torque Vectoring Control cu care „colaborează” intens și posibilitatea reglării sistemului de suspensie în setarea special dedicată activităţilor sportive uşurează foarte mult munca celui de la volan. Constat că, în ciuda sarcinii puse pe motor în curbe, la apăsarea acceleraţiei maşina refuză câteodată să meargă mai repede. Un fel de „căpăstru” o menţine în zona de aderenţă optimă a roţilor astfel încât traiectoria să nu fie alterată de viteza mărită. Mi-ar fi plăcut o setare progresivă a acestei intervenţii astfel încât să mă pot bucura deplin şi din plin de uriaşul potenţial al motorului şi de aptitudinile sistemului de tracţiune integrală.
Veritabil pur sânge motorizat, noul Focus RS lasă în urmă nu numai miros de cauciuc şi benzină arse. Lasă şi multe regrete, dar şi multă bucurie.
Text: George Drugescu / Foto: Daniela MARINESCU
