Aflat la a cincea generaţie, Nissan Micra este mai încrezător ca niciodată. Un design proaspăt, energic şi o infuzie zdravănă de tehnologii noi încearcă să îl repoziționeze atât în clasa mică cât, mai ales, în preferinţele potenţialilor clienţi.
Sunt de acord cu textul comunicatului de presă care spune că Nissan Micra s-a reinventat. Dacă până acum era privit ca un model bonom cu moacă şi simptome pacifiste, actuala generaţie este o adevărată declaraţie de război. Muchii curajoase brăzdează întreaga caroserie şi îi creionează o personalitate străină cu totul de cea cumsecade cu care ne obişnuise. Iar stickerele negre-argintii de pe plafon şi capotă o scot şi mai mult în evidenţă. Nu am nici cel mai mic dubiu că întregul tratament stilistic urmăreşte obţinerea unei aderențe emoţionale de care Micra nu s-a bucurat până acum. Odată instalat în scaunul șoferului, simt cum mă furnică palmele în clipa în care observ volanul cu trei spiţe, aplatizat în partea inferioară şi cele două cadrane mari din bord unde se află vitezometrul şi turometrul. Tapiţeria Energy Orange în cromatica negru-portocaliu, standard în echiparea Tekna, însoţită de accente similare risipite pe planşa de bord și pe panourile ușilor, întreţin o atmosferă deopotrivă tonică şi relaxantă. Cum nu am găsit ceea ce m-aş fi aşteptat – o cotieră la scaunul şoferului – mi-am îndreptat atenţia spre ceea ce nu mă aşteptam să descopăr la bordul unui model de clasa mică. Şi au fost destule, încât butonul de pornire al motorului mi se pare banal.
De la sistemul de navigaţie cu afişare pe un display central, color, cu diagonala de 7 inci şi ecran sensitiv, până la frânarea autonomă de urgenţă cu recunoaşterea pietonilor, faza lungă automată sau asistența la parcare cu vedere 360° capabilă să detecteze obiecte în mişcare sau chiar avertizarea pentru unghiul mort, meniul dotărilor care inundă specificaţia tehnică a versiunii Tekna este unul stufos şi foarte ambiţios. Inclusiv sistemul audio este o delicatesă.Furnizat de Bose în arhitectura 4 + 2, acesta are drept particularitate faptul că cele două difuzoare (de tip Ultra-Nearfield) sunt integrate în tetiera şoferului şi permit un aranjament sonor de înaltă fidelitate. Cum este momentul să aud şi un altfel de zgomot, apăs butonul care trezeşte la viaţă motorul în trei cilindri de 898 cmc. Benzină, desigur. Cuplat la o transmisie manuală cu cinci trepte, micuţul propulsor se străduieşte să plimbe cu nonşalanţă cele 1.053 kg ale maşinii. Cei 89 CP şi 140 Nm fac o figură frumoasă când este vorba de accelerări. Pot fi struniţi fie în manieră liniară şi atunci accelerările sunt progresive sau poţi pune biciul pe ei. În cazul ăsta, Micra are ce să arate. Primele trei trepte sunt setate să ofere senzaţii spumoase cu condiţia să foloseşti întreaga scală a turometrului, a cărui zonă roşie pornește de la 6.500 rpm. Distracţia începe undeva pe la 2.000 rpm, în imediata vecinătate a turaţiei de cuplu maxim – 2.250 rpm şi păstrează o vervă molipsitoare până undeva peste 4.000 rpm. Direcţia cu asistență variabilă poate părea un pic cam prea libertină la manevrele făcute la viteze mici, dar sunt sigur că asta va fi pe placul şoferiţelor care or să ajungă să îl conducă. Lucrurile se schimbă odată cu creşterea vitezei şi feedback-ul direcţiei începe să se asorteze atât cu volanul teşit cât şi cu dungile de pe caroserie. Spaţiul pus la dispoziţia pasagerilor nu ar trebui să descurajeze călătoriile mai lungi. Inclusiv cei din spate se pot bucura de confort, care ar putea fi ușor limitativ în zona capului în cazul celor mai înalţi. Dar cu puţină ambiţie și o doză variabilă de compromisuri, patru persoane de statură normală pot călători pe distanţe mai lungi, mai ales dacă muzica este bună şi destinaţia bine aleasă.
Text: George Drugescu /Foto: Radu BUHĂNIŢĂ
