Fără niciun dubiu, este altceva. Ştiu că se numeşte tot Renault Clio… Ştiu că este „doar” un Renault… Dar acest exemplar, în compania căruia urmează să-mi petrec următoarele trei zile, sfidează cu o aroganţă inteligent mascată tot restul gamei din care se trage. Şi nu numai…
Nu se remarcă prea uşor din punct de vedere estetic, deşi există un pachet aerodinamic extrem de bine pus la punct. Jante negre de 18 inci, evacuări pe care, dacă nu ai încă probleme cu vederea, poţi citi clar numele furnizorului – Akrapovič, sigle RS în faţă şi în spate, însemnul Trophy pe laterale, proiectoare cu dispunere Lego, colantare personalizată… Dar toate artificiile stilistice sunt atât de bine omogenizate încât cel mai puternic Clio de stradă reuşeşte să nu îşi dea aere de înfumurat.
Totuşi, simpla pornire a motorului pune în pericol întregul statut incognito. Tonalitatea gravă a evacuărilor, extrem de bine setată pentru a entuziasma şi provoca deopotrivă, străpunge aerul cu furie mocnită. Şi asta în modul „Normal”. Apasă butonul „RS Drive” şi timbrul ameninţător o să mai coboare cu un ton. Că acest Clio RS Trophy are un statut de tolerat pe drumurile publice o dovedeşte şi meniul RS în care găseşti indicatori extrem de specializaţi cum ar fi presiunea în circuitul de frânare, presiunea în sistemul turbo, temperatura în galeria de admisie, diverse măsurători de accelerare şi frânare, gradul de patinare al roţilor motoare în timpul accelerărilor, poziţia volanului şi multe altele.
Deschiderea capotei de la motor te pune față în faţă cu motivul principal al stării generale de iritare de care dă dovadă non-stop noul RS Trophy: propulsorul pe benzină de 1,6 litri conectat la o transmisie automată cu dublu ambreiaj EDC. Capabil să dezvolte 220 CP şi un cuplu maxim de 280 Nm, în treptele a patra şi a cincea, motorul insuflă detente ameţitoare când lipeşti acceleraţia de podea. Greutatea proprie de numai 1.279 kg ajută cum nu se poate mai bine în astfel de situaţii aşa că pregăteşte-te responsabil înainte să-l scoți la plimbare. Şi ce plimbări poţi face!… Chiar şi în modul Normal, reacţiile sunt năucitoare. Suspensiile dure, grefate pe șasiul CUP, talonul de numai 40 al anvelopelor Michelin Pilot Super Sport cu lăţimea benzii de rulare de 205 mm, frânele supradimensionate şi direcţia rigidă sprijină extrem de convingător un condus centrat pe performanţă. Virajele strânse sunt un deliciu. Comportamentul cvasi-neutru încântă şi suscită. Greu de crezut, dar Clio RS Trophy poate deveni şi mai sălbatic de atât. Tot ce ai de făcut este să apeși butonul „RS Drive”. Sonorul turbulențelor în evacuări se accentuează îngrijorător, transmisia se desparte mult mai greu de trepte pe accelerări, motorul este gata să „explodeze” sub capotă şi ai impresia clară că te miști chiar şi atunci când stai pe loc. Suficient de mulţi bolizi titraţi au rămas cu buza umflată în siajul sonor al lui RS Trophy ca să îmi amintesc că mă aflu la bordul unei maşini care ajunge la 100 km/h în 6,6 secunde şi atinge o viteză maximă de 235 km/h. La 130 km/h motorul are 3.000 rpm (din 6.500 rpm) şi se mulțumește cu un consum de 9-10 litri.
Cu aproape 1.000 rpm mai jos se ajunge la 90 km/h, caz în care consumul coboară la aproximativ 6,5 litri / 100 km. Deşi maximale din punct de vedere legal, ambele viteze sunt greu de păstrat la drum lung. Presiunea constantă la care te supune uriaşa forţă a motorului face aproape insuportabil mersul civilizat. Cedez rar tentaţiei – dar total! – molipsit de clocotul năvalnic al motorului. Păcat că odată cu maşina nu primeşti şi un permis de conducere cu un număr nelimitat de puncte astfel încât să te poţi bucura din plin de exuberanţa celui mai puternic Clio care a pus roțile pe un drum public.
Text: George Drugescu / Foto: Daniela MARINESCU
