Zoltan Ordog nici nu învățase bine să meargă pe picioare când s-a urcat prima oară pe o motocicletă. Avea doar trei ani. Acum are 11 ani și a început de curând al optulea sezon de motocros. Noaptea visează viraje, depășiri spectaculoase și salturi prin noroi. Își face temele de la școală în pauza dintre curse, mănâncă în grabă și străbate sute de kilometri pentru un concurs. Zoltan Ordog, „micul vrăjitor” despre care vorbim astăzi Un puști talentat și pasionat care nu ar fi reușit să scrie această poveste frumoasă fără tatăl său.
Auto Test: Cum ai început această aventură?
Zoltan Ordog: Aveam puțin peste trei ani când tata mi-a cumpărat o motocicletă, Yamaha PV 50, cu roți ajutătoare, ca să-mi pot ține echilibrul. Primele ronduri le-am făcut pe o porțiune mică de asfalt aflată în fața Căminului Cultural din Ojdula, comuna în care locuim în județul Covasna. Apoi tata a amenajat, la marginea comunei, un traseu de motocros pe care veneau să se antreneze doi prieteni. Și ei tot îi spuneau tatălui meu să-mi dea jos roțile ajutătoare: „Este băiat mare, nu mai are nevoie”. Și așa s-a întâmplat. Mi-a dat jos roțile, nu-mi mai aduc aminte cum a fost fără ele, dar știu că după câteva ture i-am cerut să-mi facă o trambulină. Săream cam un metru și eram tare bucuros.
Auto Test: Înțeleg că dumneavoastră sunteți „responsabil” de pasiunea băiatului.
Istvan Ordog: Eu am făcut carting de performanță, am câștigat și câteva titluri de campion național la câteva clase, dar am participat și la etape de motociclism în competiții de enduro-cros. Zoltan a crescut printre motoare, carturi și motocicletele, „desena trasee în nisip”, iar de la vârsta de patru ani este nelipsit de la competiții.
Auto Test: Cum a fost prima cursă?
Zoltan Ordog: A fost un concurs organizat de tata în anul 2010 și țin minte că am primit o cupă, pentru „cel mai tânăr sportiv” (râde). Concuram pe o motocicletă KTM 5X50, cu două roți adevărate, cu care reușeam să sar câțiva metri. Pentru mine era o adevărată „bombă”.
Auto Test: Ai emoții înaintea unui concurs?
Zoltan Ordog: Nu prea știu ce înseamnă emoțiile. Mă gândesc, în primul rând, să nu cad. Fiecare sportiv își dorește să ajungă pe locul întâi încă de la primul viraj, ca să-ți poți face o strategie cât mai bună pentru victorie, acolo ne înghesuim toți și se întâmplă și o mulțime de accidente. Îmi propun să iau startul bine, să merg tare și… să nu mă certe tata (râde).
Auto Test: Îl mai certați?
Istvan Ordog: Noi, părinții micilor concurenți, vrem mereu ca ei să fie tot mai buni, nu ne gândim decât la podium și uneori uităm că au o vârstă fragedă și îi forțăm cam mult… îi mai și certăm (zâmbește). Normal că sunt și momente în care îmi este milă de el. Mă uit uneori la prietenii lui cum se joacă și mă gândesc la faptul că băiatul meu, pe pistă, nu se poate relaxa niciun moment. În timpul cursei orice clipă de neatenție îi poate fi fatală.
Auto Test: Ai mai și căzut?
Zoltan Ordog: Da` cum nu! Cursele de motocros sunt periculoase… foarte periculoase. Au fost doar căzături ușoare în urma cărora m-am ales cu zgârieturi și vânătăi. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ferit de accidente serioase. Sunt obstacole, sărituri lungi, viraje pline de noroi și de urmele „motoarelor” mari. Și cu toate acestea trebuie să fii rapid și să conduci în siguranță. Încerc să nu-mi fie teamă, să controlez situația, să fiu concentrat și atent. Acestea sunt bazele din motocros: să fii atent la traseu, să înveți repede, pentru că sunt multe obstacole, să-ți alegi cea mai bună trasă.
Istvan Ordog: Am mari emoții și când cade, mă doare și pe mine. Când îl vezi pe jos îți spui: „Doamne, să nu aibă ceva grav!”. Sunt concursuri în care nu am tot traseul în raza vizuală și aștept cu sufletul la gură să treacă pe lângă locul din care văd cursa: „De ce nu vine? Hai că se zărește ceva… hai că apare. A venit! Este bine!”. Emoții puternice… de părinte!
Auto Test: Este un sport dificil?
Zoltan Ordog: Motocrosul nu-ți oferă momente de liniște, situația se schimbă în fiecare tur. Există zile în care plouă zdravăn și alergăm prin noroi, îți dai seama ce efort depunem, mai ales noi, cei care avem roți mai mici. La început, am concurat pe KTM, iar acum conduc o motocicletă Husqvarna de 65 cmc. În luna octombrie împlinesc 12 ani și va trebui să urc la clasa MX85. Am deja un motor mai mare cu care am început să mă antrenez.
Auto Test: Cum reușești să împaci școala cu sportul?
Zoltan Ordog: Sunt elev în clasa a cincea la școala gimnazială „Kun Kocsard” din comuna Ojdula. Am avut noroc de o învățătoare înțelegătoare, în primii patru ani, iar acum sunt susținut de doamna dirigintă și de profesori. Lipsesc de multe ori de la ore pentru că întrecerile la care particip se desfășoară la mare distanță și sunt nevoit să străbat mulți kilometri. De obicei, plecăm spre casă imediat după cursă, mergem o noapte întreagă, uneori parcurgem și câte o mie de kilometri, ca să ajungem luni dimineață la școală.
Istvan Ordog: Spre concurs plecăm, de obicei, vineri seara. Vine de la școală, mâncăm ceva în grabă și pornim la drum. Zoltan își ia mereu cu el ghiozdanul plin cu cărți și caiete. De multe ori își face temele pe drum sau în pauza dintre curse.
Auto Test: Cum te simți pe podium?
Zoltan Ordog: Este cea mai mare satisfacție a unui sportiv, un moment foarte frumos după stresul cursei. Sunt tare mândru când sunt pe prima treaptă a podiumului. Este un moment superb. Eu stau înfășurat în tricolor în timp ce îmi cântă imnul.
Istvan Ordog: Este un moment emoționant când îți dai seama că băiatul tău se luptă de la egal la egal cu cei mai buni sportivi de vârsta lui, chiar și cu cei mai mari, iar când îl vezi pe podium, ți se umple sufletul de bucurie.
Auto Test: Este un sport costisitor?
Istvan Ordog: Pot să scriu un roman. Materialele, echipamentele, întreținerea și participarea la competiții sunt foarte scumpe. La noi, din păcate, acest sport este băgat sub preș, iar oamenii nu prea știu de el. La competiții, de atâția ani, văd aceeași spectatori prin toată țara. Asta înseamnă că la noi acest sport nu este cunoscut. De ce credeți că nivelul nu este foarte ridicat în România? De ce suntem nevoiți să mergem mai mult „afară” și să străbatem mii de kilometri? Știți că avem doar trei sau patru sportivi la o clasă? Nu avem trasee pregătite, sportivii nu au nici măcar unde să se antreneze. Nici bulgarii nu au mulți bani, dar sunt cu 50 de ani înaintea noastră. Ceva nu funcționează în România! Eu umblu după sponsori și găsesc finanțare doar prin prieteni și relații. Suntem pasionați, sufletiști, poate chiar „bolnavi”, de aceea încercăm să facem ceva pentru acest sport.
Auto Test: Soția ce spune?
Istvan Ordog: Soția și sora mai mare a lui Zoltan fac parte din echipă. Fără ele nu se poate! El este un copil și are mare nevoie de mama lui, care îi spală, îi dă de mâncare, îi alină durerile. În timpul cursei stă lângă circuit, are mari emoții și se roagă pentru copilul nostru. Soția vine aproape la toate cursele. Stă cu noi zile întregi în mașină și îndură frig, vânt, noroi și ploaie. Este mereu alături de noi, iar fără ea nu suntem „întregi”.
Înainte să dăm revista la tipar am aflat că Zoltan Ordog a câștigat încă două curse desfășurate în Croația.
Interviu realizat de Sorin BARBU /Foto: arhiva Zoltan Ordog
CITEȘTE ȘI ALTE ARTICOLE
http://www.autotestmagazin.ro/daria-ganescu-mica-printesa/
