Are 24 de ani și a făcut o adevărată pasiune pentru aerografie, iar ceea nu știe nimeni dintre cei care-i privesc lucrările este că a învăţat singur să deseneze. Este autodidact, are ambiție și îi place în glumă să se numească un soi de antreprenor în domeniul său. Chiar dacă s-a pregătit pentru domeniul bancar, pentru Florin Urse aerograful rămâne instrumentul său preferat prin care privește lumea.
Auto Test: Florin, te rog să-mi spui câte ceva despre tine…
Florin Urse: Am opt ani de când m-am apucat de aerografie, mai bine spus de când am auzit prima dată de aerograf…
Auto Test: Mă gândeam că atunci când este vorba de aerografie, la început a fost desenul?…
Florin Urse: Nu chiar! Culmea este că în școala generală, când aveam orele de desen, mă ajuta tata. Era mult mai tipicar și îi plăcea să deseneze, iar eu îl rugam să-mi mai dea o mână de ajutor. Eu desenam o casă dintr-un dreptunghi și un triunghi și cam asta era tot. Ai mei au vrut să studiez vioara și am făcut-o până în clasa a opta, dar eu nu știam cum să scap mai repede de orele de muzică. În scurt timp am găsit în aerograf modul meu cel mai potrivit de exprimare. Părinții nu au fost niciodată de acord pentru că eram mereu murdar pe mâini, lăsam urme pe jos și mirosea a vopsea în curte. Dar asta a fost până la prima comandă mai serioasă când am avut o colaborare pentru unii de la NATO și trebuia să le inscripționez o serie de sigle pe un număr de cutii de transport. După două săptămâni i-am adus mamei echivalentul salariului ei pe două luni. Evident că m-a luat la rost de unde am avut eu banii ăștia, iar când i-am spus că am muncit pentru ei, m-a apostrofat scurt: „unde ai muncit tu, la 18 ani? Și să nu mă minți!”. (râde) După ce i-am explicat că am fost angajat pentru lucrarea respectivă de către o firmă, a lăsat-o mai moale cu sâcâiala, chiar dacă își dorește și acum să intru în domeniul bancar.
Auto Test: Mă surprinde ce-mi spui pentru că ai o înclinație aparte către detaliu…
Florin Urse: Da, pentru că aerograful mă ajută mult. Este un aparat foarte fin și-mi permite să lucrez pe suprafețe foarte mici.
Auto Test: Care a fost prima întâlnire cu aerografia?
Florin Urse: Întotdeauna mi-au plăcut motocicletele și sunt un fan al lor. Aveam 14 ani și mă uitam pe Discovery, la maeștrii „customului” în America, OCC Choppers, și într-o secvență apărea un „motor” pictat, cu niște cranii pe rezervor iar cel care lucra la acesta vorbea despre „airbrush paint”. Era o combinație de albastru perlat și alb și arăta fantastic. Mie îmi plăcea pictura și știam că trebuia să fie ceva legat de aceasta. Imediat mi-am spus că trebuie să fac și eu! Nici nu s-a terminat bine episodul că m-am și apucat să caut pe net cât mai multe despre asta.
Auto Test: Atunci ai apucat să vezi și la noi așa ceva?
Florin Urse: Nu. Abia doi ani mai târziu am văzut așa ceva, la un eveniment auto.
Auto Test: Tu deja lucrai atunci?
Florin Urse: Încă nu în adevăratul sens al cuvântului. Atunci învățam. Eram în perioada de căutări, de probe și eram nemulțumit că nu puteam să reliefez chipuri. Cu alte cuvinte doream să fac o față de fată și-mi ieșea un cățel! Nu puteam să o desenez în niciun fel. (râde)
Auto Test: Și cum ai reușit până la urmă, pentru că știu că asta înseamnă un continuu exercițiu…
Florin Urse: Am pornit, cumva, invers față de metoda clasică. Prima dată printam fețele, desenam conturul, făceam șablonul, „tăiam” ochii – partea cea mai contrastantă și apoi începeam să umplu din ce în ce mai mult. Dar asta se întâmpla atunci, iar acum lucrez mult mai liber. Poate atunci când este vorba de lucrări de mare anvergură să mai am nevoie de repere pentru respectarea proporțiilor. Îmi place foarte mult momentul când cineva nu poate să deosebească lucrarea mea de fotografia sau de modelul dorit.
Auto Test: Îți mai aduci aminte de prima ta lucrare serioasă?
Florin Urse: Adică din care am și câștigat ceva? A fost pe vremea când aveam un scuter pe care l-am pictat și răspictat și umblam mult cu el, iar cea mai mare problemă a mea a fost că nu știam cum să combin vopselele și ieșeau ba prea groase, ba prea subțiri, ba stropeam suprafața, ba curgea aerograful… Dar tot încercând am reușit să găsesc proporțiile de combinare folosind cea mai ieftină vopsea. Mă costau destul de mult încercările mele! Prima dată mi-am făcut niște îngeri pe carena din față a scuterului. Mai am desenul și acum ca să știu de unde am început. Apoi a fost casca unui scuterist pe care am pictat un joker… și ieșise numai dungi! Dar, într-un final, semăna bine cu cel din filmul cu Batman. Tot un joker a fost și cel care mi-a adus primul câștig material. L-am desenat pe rezervorul unei Yamaha R6, a unui prieten, și am muncit la el două zile. Îmi plăcea pentru că era foarte detaliat. Însă, după ce l-am lăcuit și lăsat la uscat de pe o zi pe alta a suferit un accident în camera unde l-am pus, iar a doua zi a trebuit să o iau de la capăt. Din păcate așa înveți!
Auto Test: Și prima expunere oficială unde a avut loc?
Florin Urse: A fost acum șase ani, la un salon auto de la Romexpo unde am folosit pe post de suport mașina unchiului meu, un Mercedes C200. I-am lucrat pe capotă o scenă cu trei cai ce ieșeau din nori. Apoi am trecut și pe laterale și am expus-o alături de mașinile tunate ale unor prieteni. O mulțime de oameni s-au interesat de mașină și i-au făcut poze, mai ales că și lucram „live” la ea în acel moment. Eram copleșit… aveam 18 ani.
Auto Test: Mi-ai povestit despre cai și nori, ai teme preferate pe care le abordezi în lucrările tale?
Florin Urse: De ceva timp îmi place să pictez cadre în care îmbin chipuri de femei cu o grafică în genul „El Dia de los Muertos”. Dar, în general, sunt atras de portretele de femei și aici încep întotdeauna cu ochii. Pentru mine sunt cei mai expresivi, iar dacă aceștia sunt bine puși în valoare, celelalte părți componente ale feței aproape că nu mai contează, chiar dacă acestea nu au o simetrie perfectă.
Auto Test: Iar cei care au venit la tine ce teme ți-au cerut să le pictezi?
Florin Urse: Am avut parte de oameni cu un puternic spirit național care voiau de la steagul României, la scene de luptă care să conțină simbolurile dacice! Îmi place foarte mult să lucrez în alb și negru, dar nu ignor culorile. Aerografia este similară tatuajelor dar diferă, totuși, tehnica. Adică „tatoo” înseamnă hașură, iar aerografia înseamnă umbre și lumină ca să poți crea diferite niveluri de contrast. Iar în cazul tatuajelor, chiar dacă nu le prefer pe cele color, acestea sunt o sursă de inspirație pentru mine și nu mă împiedică să caut lucrări ale celor mai reprezentative nume în acest domeniu. Unii chiar vin cu modele de tatuaj pe care să le interpretez și să le transpun, mai ales pe căști.
Auto Test: Și dacă ar veni cineva să-ți dea mână liberă într-un proiect?
Florin Urse: Prima dată o să-i sugerez o temă care să cuprindă portrete de femei! (râde) Sună bizar, dar încerc să transpun un echilibru între frumos și urât sau, altfel spus, între firesc și straniu. În ultima vreme asta fac mai des, fețe și cranii. Oferă un contrast foarte puternic și a fost apreciat de mulți clienți. Apoi prefer animalele ca subiect. De exemplu, am avut o temă cu tigri și flăcări pe o Suzuki Hayabusa. Partea frontală și carena reprezentau capul tigrului, iar spre aripa din spate cadrul se transforma în limbi de flăcări. În general, interpretez și asociez o serie de simboluri din diferite culturi cum este vulturul sau acvila, crapii koi, tigrul, lupul…
Auto Test: În afară de mașini și motociclete ai mai pictat și altceva?
Florin Urse: Chiar de curând am avut o vioară, dar am mai lucrat și pentru un cunoscut artist. I-am păstrat tema cerută, dar am lăsat i să se vadă și fibra lemnului pentru că era foarte frumoasă. În general lumea sună și întreabă, dar pentru că o vioară, de exemplu, are suprafețe curbate și asta presupune multă muncă, iar prețul îi descurajează. Dar sunt și din categoria celor care consideră că instrumentele lor merită o asemenea investiție. Ultima oară am lucrat la un set de tobe negre pe care am pictat logoul unei trupe și le-am acoperit cu fulgi de metal aurii. Până la urmă, aerografia îți permite să lucrezi cam pe orice suprafață, cum ar fi de la o carcasă de iphone și până la un perete întreg, cum este cel din garajul meu, de exemplu. Mi-am pictat propria carcasă de la telefon, iar când am ieșit cu prietenii la o șuetă, toți își puneau telefoanele cu fețele în sus numai eu îl țineam cu ecranul în jos!
Auto Test: Am văzut că ai o motocicletă, mergi mult cu ea?
Florin Urse: Mă pot considera motociclist de la 14 ani când am primit cadou… un scuter. L-am „herghelit” până la 19 ani când am primit o motocicletă cadou de la unul din bunici ca să păstrez tradiția. De fapt, ambii bunici au fost motocicliști, cel din partea mamei a avut 42 de motociclete, iar cel din partea tatălui „doar” 21. Am un chopper Yamaha Dragstar pe care, evident, l-am transformat de cum l-am primit. A fost simplu pentru că era negru mat.
Auto Test: Și cu mașinile cum rămâne?
Florin Urse: Recunosc că mă atrag în egală măsură. De fapt îmi place tot ce are roți și face zgomot! Îmi place să ies în evidență, iar aici motocicleta are întâietate, mai ales dacă este un chopper. Am fost de curând până la Slobozia și, cu toate că a fost cald pentru perioada asta, vântul m-a cam dărâmat. Dar am fost aproape 100 de motocicliști. Nu fac parte din nicio comunitate, dar am multe cunoștințe printre „bickeri” și sunt invitat la asemenea evenimente. Mă cunosc drept „băiatul cu aerograful”.
Auto Test: Mi-ai spus la un moment dat că ai fost plecat în America. Pentru aerografie ai fost sau pentru altceva?
Florin Urse: Mai degrabă a fost o experiență de patru luni începută în New York. M-am angajat la un magazin gen minimarket și m-am întâlnit acolo cu un tip foarte sociabil. Vorbeam cu el de un sfert de oră în engleză ca să aflu că era, de fapt, român. Apoi i-am povestit, printre altele, că mă ocup de aerografie și m-a rugat să-i arăt câteva poze cu lucrările mele. După ce le-a privit mi-a spus că pot să câștig bine aici cu așa ceva. A doua zi, pe la prânz, în timp ce mă pregăteam să plec la muncă m-a sunat că este un tip cu Harley custom, de vreo 40.000 de dolari, pe care ar vrea să și-l picteze și să mergem să vorbim cu el. Era un tip mai gras și chelios. Mă gândeam să nu fie vreo păcăleală. A văzut pozele și omul a fost de acord cu prețul meu. În final am fost amândoi mulțumiți, iar eu m-am ales și cu un proiect realizat în New York. Tipul deținea un club de bickeri, avea bani, dar avea un stil de manifestare mai… underground. Era tatuat și avea o alură de bătăuș. A doua zi mi-a prezentat un prieten de-al său care deținea o Hayabusa superbă și pe care voia, la rândul său, să și-o picteze. Am căzut de acord în ce fel anume și m-am suit în șaua motorului fără să-i cer voie. Tipul a sărit să mă pocnească și am avut noroc cu cheliosul care l-a mai calmat. M-a marcat ieșirea omului pentru că pur și simplu am vrut să văd cum se stă pe motocicletă și nimic mai mult. M-am lămurit instantaneu că purtarea mea a fost ofensatoare și că americanii sunt foarte posesivi cu motoarele și, în general, cu bunurile lor. Am mai stat apoi două săptămâni în Miami și apoi m-am întors în țară. Nu știu de ce, dar am făcut-o.
Auto Test: Ce planuri ai în continuare?
Florin Urse: Mai întâi să-mi termin mașina (un Renault Megane n.r.) pentru că chiar nu știu cum o să iasă. Vreau să-i păstrez aceeași temă în tonuri de alb și negru și mă gândesc să-i adaug nuanțe de galben pentru zona „umbroasă”. Poate o să-i dau și o altă abordare. Mai întâi să o văd la final și apoi văd încotro mă îndrept.
Interviu realizat de Radu BUHĂNIŢĂ / Foto: Florin URSE
