Nimic de spus: noul Citroen C3 ştie să se facă remarcat. Caroseria vopsită în două culori, protecţiile laterale cauciucate, jantele de aliaj de 17 inci, trei blocuri optice suprapuse sau decupajul discret al plafonului, toate îl personalizează de o asemenea manieră încât este greu să nu îl urmăreşti cu privirea dacă te intersectezi cu el pe undeva.
Este evident că nu mai ai în față modelul pirpiriu cu care eram obişnuiţi. Cu o lungime de aproape patru metri, noul C3 ridică cu o clasă confortul oferit pasagerilor. Chiar dacă m-am aşezat la volan, nu pot să nu remarc spaţiul de care beneficiază picioarele pasagerului din dreapta. Deşi rareori deschid un torpedou, imediat ce intru într-o maşină, de data asta dimensiunile uriaşe ale capacului aproape că mă obligă să o fac. Hăul care se deschide în spatele acestuia mă face să cred că a fost proiectat de o persoană extrem de strângătoare. Reuşesc să fac şi o mică întindere musculară atunci când încerc să-i ating panoul din spate, aflat, se pare, undeva prin compartimentul motor…
Tratamentul stilistic este la înălţimea aşteptărilor pe care le are Citroen de la acest model. Poziţionat într-un segment extrem de dinamic şi efervescent, noul C3 iese la rampă cu soluţii estetice originale, de inspiraţie C4 Cactus. Planşa de bord, cu contururi liniare, dar şi cu rotunjimi calme este străbătută de la un capăt la altul de un chenar roşu aprins, exact aceeaşi nuanţă ca şi a carcaselor oglinzilor exterioare sau a plafonului. Pentru un feeling cât mai prietenos, partea frontală a planşei de bord aflată în fața pasagerului este îmbrăcată într-un material – probabil textil – cu o consistenţă moale şi foarte plăcut la atingere.
Un detaliu şic îl aduce dubla cusătură de culoare roşie care îl traversează vertical. Tot roşii sunt şi cusăturile care brăzdează tapiţeria scaunelor – o combinaţie proaspătă de gri blând, negru intens şi accente roşii. Inspirate parcă din contururile riguroase ale planşei de bord, scaunele faţă au un aspect pătrăţos, aproape marţial, care se distanţează de formele standard, dar se apropie flagrant de ceea ce are Cactus. Constat că se stă și foarte bine în ele, cu un sprijin lateral consistent atât la şezut cât şi la spătar. Reglajul pe verticală îmi permite să mă poziţionez corect în raport cu ceasurile de bord – cu un pic de ajutor şi din partea volanului care poate fi reglat atât în plan vertical cât şi longitudinal. Consola centrală este redusă la dimensiunile şi funcţiile unei tablete cu diagonala de șapte inci, comenzile fiind, în general, uşor de identificat şi accesat.
Cu o excepţie: butonul rotativ de derulare a posturilor de radio sau a fişierelor muzicale se află pe braţul drept al volanului, în timp ce volumul se reglează de la două butoane plasate pe braţul din stânga. Un layout intercalat care necesită puţin exerciţiu înainte de a deveni reflex. Pornirea motorului este deconspirată doar de uşoare vibraţii, zgomotul fiind abia perceptibil. Cu o capacitate de 1,2 litri, motorul pe benzină cu trei cilindri dezvoltă 82 CP (5.750 rpm) şi 118 Nm (2.750 rpm). Rezervorul plin şi o autonomie de 620 km trâmbiţată de computerul de bord impun o destinaţie departe de casă, deşi specializarea lui C3 rămâne totuși zona urban – metropolitană.
Prognoza meteo favorabilă stabileşte punctul terminus al călătoriei: malul mării. Până la ieşirea pe autostradă am prilejul să constat aplombul motorului. Deşi mititel, dacă îl înghionteşti cu acceleraţia, dă dovadă de o sprinteneală veselă în primele trei trepte de viteză, din cele cinci posibile (transmisia este adaptată cerinţelor de deplasare cotidiene prin furnicarul urban). Exact cât îţi trebuie pentru a ocupa locul gol în coloana de maşini de pe banda vecină, creat de neatenţia unui şofer absorbit de o convorbire telefonică.
Pe parcursul condusului în rafale, la care mă dedau, observ că treapta întâi urcă până la 50 km/h în timp ce a doua mă propulsează la 95 km/h… Ambele limitate de turaţia maximă de aproximativ 6.500 rpm. Mai observ şi că direcţia electrică, cu asistență variabilă, reuşeşte să se adapteze cu multă promptitudine la specificul regimului de rulare. Bracarea roţilor pe loc are nevoie de forţa unui bebeluş în timp ce mersul pe autostradă rigidizează masiv răspunsul din partea acesteia. Ar fi fost extraordinar dacă şi sistemul de suspensie ar fi avut acelaşi comportament cameleonic. Orientat masiv către confort, acesta penalizează condusul ritmat, mai ales datorită ruliului manifestat în viraje. În schimb, „pluteşti” regeşte peste orice fel de denivelări sau treceri peste şinele de tramvai. La 130 km/h, în treapta a cincea, motorul are 3.750 rpm şi cere în schimb circa 7,5-8 litri de benzină.
Dacă eşti pornit pe economii, nu ai decât să reduci la 100 km/h: turaţia va scădea undeva sub 3.000 rpm şi consumul instantaneu va oscila în jurul valorii de cinci litri. Probabil că aşa am făcut şi eu din moment ce consumul mediu după 750 km s-a stabilizat la 6,1 litri. În mod cert, această valoare a fost favorizată de greutatea mică a maşinii – 1.055 kg. Dar să nu crezi că dacă este uşor, C3 nu este încăpător: patru adulţi bine legaţi pot călători confortabil la bordul său. De preferat cu cât mai puține bagaje, dar cu mult chef de ducă.
Text: George DRUGESCU / Foto: Daniela MARINESCU
