Îl vedem în emisiuni tv, îl admirăm în peliculele cu parfum de epocă străbătând drumurile înguste dintre podgoriile de viță de vie și, cu siguranță, îl știm după denumirea simplă de „tuk-tuk”, pe care probabil a primit-o din cauza sunetului produs de motor. Micul vehicul cu trei roți este asociat frecvent cu zonele mai puțin dezvoltate din Asia, dar adevărul este că italienii sunt cei care l-au produs la scară largă. De câteva luni, sunetul de tuk-tuk se aude și pe străzile din București, datorită curajului unui tânăr care l-a transformat în afacere.
Istoria lui tuk-tuk a început cu mult înainte de emisiunile televizate care l-au făcut vedetă, iar „străbunicii” lui nu au fost proiectați pentru a plimba turiștii pe străzile aglomerate ale marilor orașe ale lumii, ci pentru a contribui la grăbirea industrializării în Asia de Est. În 1931 a apărut Mazda Go (foto medalion), un triciclu cu motor care avea forma unui mic camion și care este asociat astăzi cu începutul a ceea ce urma să devină tuk-tuk. Denumit frecvent și „auto-ricșă”, „pigeon”, „baby taxi”, „chand gari”, „bajaj” sau „tukxi”, micul vehicul este asociat frecvent cu India, iar explicația poate fi legată pe faptul că acolo este fabricat de Bajaj Auto, dar și de italienii de la Piaggio. De fapt, producătorul din peninsulă este și cel care revendică „paternitatea” pentru vehiculele tuk-tuk, prin modelul Ape, care se fabrică fără întrerupere și sub diferite forme încă din 1948.
În Italia a început și povestea lui Valentin Andrei, cel care ne-a prezentat Bucureștiul de la bordul unui tuk-tuk. După o scurtă plimbare cu o astfel de ricșă motorizată, tânărul a fost atras de farmecul vehiculului și a realizat că în România nu există posibilitatea de a explora capitala cu un astfel de triciclu.
„Am fost vara trecută în Sicilia cu soția și ne-am plimbat prima oară cu un tuk-tuk. Am văzut un băiat care mergea cu un asemenea vehicul. Noi căutam un drum ca să ajungem la plajă și ne-a dus el 2-3 minute. Ne-a plăcut și ne-am dat seama că la noi în România nu există așa ceva. În București sunt singurul, dar sunt convins că au mai avut și alții ideea”, ne povestește Valentin în timp ce manevrează „fiorosul” motor de 218 cmc al lui tuk-tuk.
Ideea micii afaceri i-a venit la fix, chiar în perioada în care voia să renunțe la excursiile pe care le făcea pe Valea Prahovei cu turiștii străini, dar investiția în tuk-tuk a fost de aproximativ 7.000 de euro, la care s-au adăugat costurile pentru obținerea permisului de conducere – categoria A. La aproape un an de când s-a îndrăgostit de tuk-tuk, Valentin a ieșit pentru prima dată în traficul din București în primăvara acestui an, dar pandemia a făcut ca debutul afacerii să nu fie așa cum își imagina, pentru că turiștii străini n-au mai venit să viziteze Capitala. Chiar și așa, tuk-tuk a devenit vedetă printre bucureștenii pasionați de plimbările inedite, care vor să vadă cu alți ochi bulevardele și clădirile emblematice. În jur de 100 de lei costă o plimbare de aproximativ o oră cu tuk-tuk.
„Este inedit mai ales prin felul în care arată. M-am pus în pielea clientului și observ acum că sunt mulți oameni care se uită după el și îi fac poze. Stătusem într-o seară la Muzeul de Artă și au ieșit trei doamne mai în vârstă care au venit să-l vadă, le-am plimbat puțin ca să vadă cum este și s-au bucurat foarte mult”, spune Valentin după ce ne-am oprit în Piața Victoriei.
Foarte populare la târguri sau la diferitele evenimente, aceste vehicule își fac încet-încet loc și pe piața din România, iar tânărul care a avut curajul să investească într-o astfel de afacere ne-a povestit că, în perioada verii, a fost „flancat” de doi bolizi Lamborghini pe Calea Victoriei, semn că tuk-tuk are personalitate.
Chiar dacă numărul clienților nu este suficient pentru a-și recupera rapid investiția, Valentin este hotărât să nu renunțe curând la mica afacere și spune că nu vrea să se întoarcă în corporația în care lucra înainte să ia naștere pasiunea pentru turism. Din primăvară va fi din nou în traficul din București, pentru a aduce o mică parte din farmecul Italiei și pe malul Dâmboviței.
