Asemenea vinului de viță nobilă, mașinile de epocă devin din ce în ce mai prețioase odată cu trecerea timpului, iar valoarea lor nu depinde exclusiv de sigla de pe capotă sau de caii putere, ci de pasiunea pe care șoferii o pun în încercarea de a le ține în viață. Parfumul de epocă se simte la fiecare eveniment dedicat reginelor șoselelor, iar povestea din spatele mașinilor vechi de zeci de ani trebuie spusă mai departe.
În ciuda restricțiilor din acest an, bucureștenii au avut câteva ocazii să vadă defilând mașinile care erau vârful de lance în perioada în care abia se încheiase Primul Război Mondial. Dacă am aduna vârstele autoturismelor care au participat în această toamnă la Raliul „Memorialul Giurgiu 1904”, organizat de Retromobil Club România pentru a omagia pionierii automobilismului autohton, am trece lejer de 1.600 de ani.
Noi am ales să punem în lumina reflectoarelor cea mai „bătrână“ mașină de la evenimentul pasionaților, un Jeep Willys-Knight din 1928. Cu roți de lemn și cu un motor pe benzină în șase cilindri, care se individualizează prin tehnologia supapei cu manșon, acest automobil era „bijuteria coroanei” pe piața auto americană a anilor ‘30. Paul Sindie, proprietarul mașinii, este o adevărată enciclopedie în domeniu și are în garaj aproape 40 de „clasice”. Își amintește că olandezul de la care a cumpărat Jeep-ul a încercat să-l păcălească, mașina având un defect ascuns care o făcea să nu pornească dacă motorul era cald, dar așa a reușit să negocieze și să facă achiziția cu 11.000 de euro. Totuși, povestea din spatele pasiunii pentru automobilele de epocă îl face să lăcrimeze:
„Am avut o revelație când cel mai bun prieten al meu a murit subit la 46 de ani și mi-am dat seama că viața este prea scurtă pentru a-mi refuza dragostea pentru mașinile clasice. Tata a avut un Opel Record și mi-aș da ani din viață să-l mai văd conducând”.
La raliul de regularitate „Bucharest Ring – Old Cars Rally”, organizat de Clubul Vehiculelor de Epocă, printre vedete precum Chevrolet Corvette, Ford Mustang sau Merlin Campell, am zărit un Trabant 601. Nu avea strălucirea și faima mașinilor cu care urma să concureze, dar este un model despre care putem spune că a scris o pagină din istoria automobilismului. Echipajul Trabantului era format din soții Ruxandra și Eduard Tudoraș, care au avut-o pe post de copilot pe micuța Miruna, fetița lor de 6 ani.
Mașina a fost cumpărată de părinții Ruxandrei în anul 1981, anul în care ea s-a născut. Trabantul a fost prezent în toată copilăria și adolescența ei, timp în care a călătorit la munte și la mare cu întreaga familie, dar povestea a mers și mai departe: „Am mers cu ea la facultate, am făcut parte din Clubul Trabantistelor, acum oamenii întorc capul după mine pe stradă. La nuntă am mers cu Trabantul și a fost atracția nunții”, își amintește Ruxandra.
Fiica lor și-a amenajat un mic colț de joacă pe bancheta din spate a mașinii și am reușit cu greu să o fotografiem, dar cert e că în Trabant se simte ca acasă. La 3 ani, Miruna a participat la prima cursă cu mașini clasice, în calitate de pasager, iar părinții ei speră ca într-o zi să o vadă la volanul Trabantului.
Dincolo de bani și pasiune, în spatele acestor mașini rare se ascund poveștile oamenilor care s-au îndrăgostit iremediabil de parfumul de epocă și care se ambiționează să nu lase să dispară mașinile care au schimbat lumea.
