Poate vi s-a întâmplat când admirați sau dădeați târcoale unei mașini, ce v-a atras atenția într-un târg auto sau într-un showroom, să apară din lampa unui automobil un duh al vânzărilor ce începe să-și turuie „pomelnicul” de marketing din care sar în timpanele dvs. cuvinte de genul direcție, aderență sau feeling-ul la frânare. Dacă sunteți obișnuiți cu jargonul „mecanic” al vânzătorilor vă lămuriți rapid ce hram poartă mașina vizată. Dacă nu, o să vă întrebați cu ce ați greșit de trebuie să suportați bombardamentul verbal.
În ultimul caz, pe lângă calități de genul „cât bagă, cât consumă, cât duce”, o să mai auziți și unele aprecieri în care mașina „merge bine” sau „o să vă distrați cu ea la drum”… Iar pentru asta poate că n-ar rău să aflați dacă mașina chiar poate să facă ceea ce vă spune „duhul” vânzărilor cerându-i să faceți un test de drum. Dacă vedeți că fața acestuia capătă o grimasă acră înseamnă că va trebui totuși să aveți un decriptor de mesaje mecanice la dvs.
De obicei începeți să fiți atenți din momentul în care prindeți din zbor că „direcția este ușoară” sau că este „asistată”. Asta s-ar traduce prin faptul că sistemul de direcție este ajutat de un mecanism care preia efortul pieselor aflate în mișcare ale acestuia și-l face mai ușor de manevrat. Adică puteți mișca volanul stânga-dreapta fără vreun efort, chiar dacă mașina staționează, și nu vă trebuie decât o rotire sau două ale acestuia ca să atingeți punctele maxime de virare ale roților. Pe de altă parte la ora actuală este foarte puțin probabil să găsiți vreun model auto care să nu aibă o asemenea facilitate. Poate la unele fabricate cu cel puțin 20 de ani în urmă.
O să mai auziți că există și un feedback al direcției. Puteți să considerați că aceasta reprezintă de fapt legătură mecanică între dvs. și roți prin intermediul volanului care vă poate transmite informații relevante, de ex. despre cum se comportă anvelopele pe suprafața de rulare. Într-o mașină bine proiectată veți simți cum o forță acționează ușor împotriva direcției în timp ce manevrați volanul la anumite viteze. Acest „feedback” vă arată răspunsul punții directoare la diferitele condiții de drum și vă poate spune dacă este în regulă să mergeți mai repede și să conduceți mai sportiv sau să o lăsați mai moale și să conduceți cu grijă. În mod ideal direcția va fi responsivă și mai ales confortabilă pentru comportamentul mașinii, mai ales că intră în joc și suspensia.
Aici o să bateți rapid din gene pentru că apare un cuvânt nou și vă uitați chiorâș la „duhul” care turuie mai ceva ca galopul cămilelor celor 40 de hoți din poveste. Un coupe, de exemplu, poate avea o suspensie „sportivă” cu arcuri rigide care sunt astfel concepute încât să țină mașina cât mai aproape de șosea și să nu cochetați cu licența de zbor dacă întâlniți vreo mică denivelare pe asfalt. Partea bună este că vă ține roțile în contact cu suprafața de rulare. Partea rea este că zgâlțâielile transmise în cabină vă aduc aminte că un masaj prelungit poate fi o soluție nefericită pentru starea dvs. de bine.
Un sedan, pe de altă parte, mai „limo”, poate avea arcurile moi ce vor amortiza mai eficient denivelările, ca pe o saltea cu apă, dar, dacă nu sunteți obișnuiți, prea mult balans poate duce la o stare de greață și oboseală.
Un sistem de suspensie bine conceput va asigura un echilibru între cele două. Cu alte cuvinte să permită o călătorie confortabilă, dar mai ales pentru a se asigura că toate cele patru roți rămân în contact cu șoseaua atunci când au nevoie. În viraje o mașină nu va rămâne într‑o poziție perfect verticală, unghiul de înclinare fiind mai pronunțat la mașinile înalte, cu arcuri moi. Trebuie să vă imaginați că pentru o mașină mai grea sau mai înaltă, arcurile trebuie să fie mai rigide pentru reducerea mișcării de înclinare, iar acest lucru poate avea un efect negativ asupra confortului la mers.
După ce ați fost pus la curent despre cât poate să care portbagajul mașinii vizate vi se strecoară mai spre sfârșitul poliloghiei că „frâna este extrem de sensibilă și se simte într-un mare fel”.
Apoi vă amintiți că frânele, cu siguranță, au o importanță crucială când vine vorba de menținerea controlului unei mașini. Și îi răspundeți „turuitorului” din showroom că la ora actuală sistemele de frânare sunt asistate, iar senzația de frânare este diferită față de vremurile când plecați cu părinții în vacanță împreună cu mașina familiei. Îi povestiți că o frânare mai sănătoasă se lăsa cu chicoteli din partea dvs., dar cu ceva fiori reci pentru cel de la volan. Iar comentariile acestuia despre cât de prompt a răspuns circuitul hidraulic la apăsarea pedalei de frână și cât de progresiv a fost efectul v-au dat bătăi de cap atunci.
Așa v-ați dat seama că viteza de reacție și gradualitatea sistemului de frânare sunt esențiale pentru siguranța activă a unui automobil. Altfel spus sensibilitatea acestuia permite ca mașina să răspundă imediat la apăsarea pedalei de frână. În completare progresivitatea sistemului se referă la modul în care mașina încetinește treptat la o ușoară apăsare a pedalei de frână sau rapid, dacă vă „suiți” efectiv pe aceasta. Ideea este că frânele progresive nu vor brusca întregul tren de rulare atunci când nu vă așteptați.
Și apoi vă dați seama că ați rămas singur lângă mașină.
