V-aţi gândit vreodată cum arată o zi petrecută la Registrul Auto Român? Am stat alături de cei cu care interacţionaţi atunci când aveţi treabă la RAR şi am văzut cum stau lucrurile din ambele perspective – atât a clientului cât şi a angajatului.
Bariera se ridică rapid și am intrat în curte la RAR. Mă „lovește” o senzație de liniște după ce m-am luptat cu aglomerația și colbul din București. Aud tot mai departe scrâșnetul roților, înjurăturile zdravene din trafic și claxoanele ascuțite. La poartă primesc o fișă. Pe acest document vor fi înscrise toate operațiunile pe care le voi face la RAR. Dar nu de aici începe povestea. La poartă ajung doar cu programare.
Așa că primul pas, unul simplu, dar foarte important, este să sun la numărul unic 021/9672. În încăperea în care lucrează fetele de la Call Center este un zumzet permanent. „Autenticitate vreți? Fără carte nu se poate…” spune zâmbind una dintre colegele mele. Telefoanele vin ca o furtună. „La ora 12, în Voluntari, puteți să ajungeți?” se aude o voce liniștită de la alt birou. În fiecare zi sună cam 3.500 de oameni din toată țara, așa că fetele au nervi tari, nu glumă, mai ales că unii mai aruncă și câte o înjurătură. „Oamenii trebuie să știe că încercăm să găsim cea mai bună soluție cât mai rapid. Dacă nu există loc în reprezentanța solicitată oferim o altă variantă în cel mai apropiat județ” spune Mihaela Nedelcu, coordonatoarea echipei Call Center. Anularea programării se poate face numai în condiţiile în care clientul își face o altă programare la o dată ulterioară celei iniţiale, indiferent de reprezentanţă.
Așadar, după ce am obținut programarea, mă prezint la poartă, la RAR, în intervalul orar care mi-a fost comunicat. Aici mă întâmpină Laurențiu Vultur care îmi explică procedura dintr-o suflare: clientul fără programare nu putem să-l primim și îl îndrumăm să sune la Call Center, iar cel care a ajuns mai devreme poate intra doar dacă nu este aglomerat. În caz contrar trebuie să aștepte ora la care a fost programat. „Și cel care întârzie?” întreb grăbită când văd că în mai puțin de un minut a mai apărut un client la intrare. „Le găsim loc, dar trebuie să aștepte după cei care au fost punctuali. Nu este treabă ușoară. Unii se enervează mai repede, vin stresați din trafic și îi înțeleg. Rezolvăm cu calm, trebuie să fii pianist ca să te descurci” îmi spune zâmbind Laurențiu. Până în hală sunt doar câțiva pași.
Încă de la prima ușă ajungi pe mâna colegilor care fac testul de poluare, ajutați de două aparate: unul pentru diesel și unul pentru benzină. Acesta este locul în care se verifică noxele care ies din țeava de eșapament, emisiile de CO2, hidrocarburile, dar și sistemul electric. Unii clienți au aici o mulțime de surprize. Printre șoferi circulă o legendă conform căreia un motor care a pornit merge ceas. Cei care mai cred în astfel de povești au uneori surprize și află, cu durere și cheltuială, ce probleme au la mașină. „Toate neconformitățile le trec în raport, dar să știți că lucrurile au evoluat mult. Oamenii au mai mare grijă de mașină” mă lămurește Gabriel Popescu. După ce am scos furtunul din țeava de eșapament ne îndreptăm spre următorul punct unde se identifică autoturismul și se face nota de autenticitate.
Mașina este fotografiată din mai multe unghiuri, iar cu o cameră se verifică seriile de la caroserie, motor și plăcuța de greutate. În cazul în care nu sunt conforme înseamnă că ceva nu este în regulă cu autovehiculul și nu trece testul. „Vrei să ne băgăm și sub mașină?” mă întreabă Marian Florin. Îmi este milă de manichiura mea, dar cum nu puteam să rezist unei asemenea provocări m-am trezit cu o lampă în mână verificând direcția… pivoți, rulmenți, capete de bară. „Dacă are joc îl respingem şi evităm astfel o mulțime de nenorociri” îmi face instructajul Marian. Tot aici se verifică și frânele pe stand. La final, automobilul ajunge pe mâna inginerului care îi mai face o verificare, iar apoi clientul primește documentele de plată. Este foarte important de știut că se achită doar operațiunile pentru care autovehiculul a primit notă de trecere. Haideți să luăm un exemplu: un client a cărui mașină are plăcuțele uzate este trimis să-și rezolve problema fără a i se acorda ITP-ul. Termenul de „revenire” este de 30 de zile. Dacă în acest interval își face reparațiile pentru care a fost respins se poate întoarce și nu mai are nevoie de programare. În plus, i se verifică doar plăcuțele și abia atunci plătește doar revenirea, adică operațiunea pentru care a fost respins în primă fază.
La final, am vrut să beau o cafea și am luat „pulsul” și din sala de așteptare, răsfoind revista Auto Test Magazin. Și aș fi vrut să mai stau. Când mă gândesc la traficul care mă așteaptă dincolo de barieră…
