La volanul unui Mini Cooper S Cabrio cam atât mi-a luat să-mi readuc aminte că șofatul fără un acoperiș deasupra capului este foarte intens… mai ales când am privit lucrurile dintr-un unghi de vedere premium.
Mini Cooper rămâne una dintre cele mai emblematice mărci, chiar dacă a renăscut din propria cenușă și se exprimă acum cu un ușor accent german. Iar de la sfârșitul iernii, varianta cabrio și-a făcut intrarea pe tărâm mioritic și nu oricum, ci și cu un mare S roșu pe grilă. Cred că nu mai este nevoie de nicio prezentare a unui Mini. La ora actuală este la fel de ușor de recunoscut ca un Beetle. Sau poate că ar trebui să dau câteva detalii… poate ce înseamnă S-ul roșu? Păi, motor turbo de doi litri, nou, 192 CP cu un cuplu motor maxim de 280 Nm și încă 20 Nm pentru overboost, transmisie Steptronic cu 6+1 raporturi, plus Mini Driving Modes…
Ce înțeleg din această înșiruire? Că Mini Cooper S cabrio este o mașină cu inimă mare care te susține indiferent de ce decizie iei într-un anumit moment. Motorul de doi litri vine ca o negare a „downsizing”-ului dar, cu siguranță este modul în care constructorul îl „leagă” pe cel de la volan de mașină. Sentimentul „go-kart” amplifică aproape orice trăire indiferent de temperamentul celui aflat la volan. Cele trei configuraţii de condus, Sport, Mid şi Green ale sistemului Mini Driving Modes răspund cam oricăror situații de trafic sau drum, iar „benzinarul” de 2,0 litri este, cred, una dintre cele mai versatile unități, valoarea maximă a cuplului motor începând de la 1.250 rpm și atinge 4.600 rpm.
Cu alte cuvinte, Mini Cooper S „trage” în orice configurație a șasiului alegeți, indiferent că este sau nu eco. Reprizele vorbesc de la sine. Și chiar dacă nu-i un argument de prim-plan, dar pentru cei care țin, totuși, la eficiență, un consum mediu combinat în jur de 7,5 litri cred că nu lasă indiferent pe nimeni. Și asta pentru că nu prea poți conduce domestic. Ce vreți, S-ul roșu este de vină! Este ca șarpele din grădina legislației rutiere care te „îndeamnă” să muști din mărul vitezei și să rămâi fără carnetul de conducere. Și încă ceva, cu plafonul pus, zgomotul la rulare este comparabil cu al oricărui sedan de familie.
Dacă nu ești un conservator în alegerea unei mașini premium, șarmul unui asemenea model este că se poate adapta cam la orice fel de activitate în care te implici. De la mersul la job, la micile cumpărături cotidiene, la ieșirea cu prietenii la o tacla sau plecarea în vacanță. Desigur argumentul este că un portbagaj care trebuie să adăpostească și un soft-top nu-ți oferă mare spațiu, însă tinerii care pleacă la mare sau munte nu au nevoie de multe lucruri ca să se simtă bine. Iar cei „săriți” de vârsta „party-urilor” o văd ca pe o evadare din rutina cotidiană și nu neapărat ca un mod egoist în care beneficiezi de plăcerea unui drum fie el lung sau scurt. De fapt, îl poți împărți cu cine vrei.
În ciuda dimensiunilor sale, accesul în cabină se face foarte ușor chiar dacă are soft-top-ul pus. Cu alte cuvinte, persoanele ceva mai înalte și mai „multe” în diametru se pot așeza fără probleme și mulțumită scaunelor confortabile, dar cu un aspect sport, pot conduce un număr mare de kilometri fără să resimtă oboseala. Partea mai puțin comodă o reprezintă locurile din spate mai ales dacă scaunele sunt ocupate de persoane mai înalte, însă acestea pot fi considerate cu succes o prelungire a portbagajului. Și încă una îmbrăcată în piele, în cazul de față. Argumentul cu comoditatea nu trebuie abordat ca un dezavantaj pentru că aspectul este interpretabil în funcție de vârsta celui de la volan și a ocupanților banchetei. Totuși, este bine ca aceștia să nu facă parte din echipa națională de baschet… atunci n-ar mai fi loc decât pentru doi… oricum, gabaritul a crescut, iar acest fapt se simte și în arhitectura interioară. Leitmotivul interiorului a rămas panoul central rotund, un veritabil loc de comandă pentru managementul dinamicii sau al infotismentului. Aș mai adăuga aici și grupul de cinci butoane amplasat deasupra „plafonierei” care amintește de comenzile unui avion. Butonul central este cel magic sau așa-zisul amplificator de senzații. Nu faceți altceva decât să-l țineți apăsat și întregul mecanism de rabatare se pune în mișcare, iar la final cerul vă va saluta fie că este însorit sau plin de stele. Practic, am fost egalul unui „biker” pentru că toate senzațiile pe care le-am trăit, zgomotele, miresmele drumului, vântul au lăsat urme greu de șters în zona de „feelings”. Dar pentru asta a trebuit să am răbdare doar 18 secunde și apoi m-am bucurat că orice drum ce mi s-a așternut în față a fost al meu pentru un timp.
