Ai putea spune că aproape nimic nu mai era mai nimic de rezolvat în domeniul motocicletelor, la nivel de aspect. Până nu demult aş fi fost şi eu aproape convins de asta. Până să văd această creaţie italiană. O motocicletă făcută în bucătăria lor de doi „chefi” italieni, get-beget.
Motocicletele sunt, prin definiţie, maşinării destinate unor clienţi speciali. Fie că este vorba de cei care caută libertate, fie că este vorba de cei care iubesc „mecanica”, un lucru este însă cert: există o legătură mai strânsă între un „rider” şi vehiculul său pe două roţi decât între un şofer şi automobilul său pe patru roţi. Dacă punem în ecuaţie şi faptul că este vorba despre un producător de motociclete rafinate, Agusta, cu un design pe măsură, reţeta este şi mai interesantă. Pentru că s-a considerat că toate aceste lucruri nu erau de ajuns şi pentru că există clienţi în căutare de ceva şi mai special decât ce este special, a apărut justificarea acestei colaborări dintre Agusta şi Zagato. Aceasta din urmă se poate lăuda ca fiind ultima casă italiană de creaţie rămasă independentă. Mai mult decât atât, activitatea sa este deosebit de bogată în domenii diverse. Punctul de plecare, maşinile sport cu două uşi constituie în prezent doar o parte din preocupările sale.
În cazul de faţă, cerinţele unui pasionat de motociclete, un om de afaceri japonez, colecţionar de maşini semnate de Zagato cât şi de motociclete italiene, a făcut ca o motocicletă de serie MV Agusta F4 să fie supusă unor operaţiuni ample de modificare. Rezultatul final trebuia să depășească barierele unei intervenții „clasice”. În urma acestei noi abordări s-a urmărit producerea unui „obiect” de factură modernă, cu o valoare artistică atemporală. Din acest motiv, multe componente au fost modificate integral, noile panouri ale corpului motocicletei (carena) alcătuind un volum de o eleganță aparte. Denotă modernism şi high-tech, păstrând însă valorile unei motociclete clasice care să îi asigure perpetua frumuseţe, neafectată de moda şi mofturile stilistice ale momentului.
Privită dintr-o parte, se observă modul organic în care „musculatura” se articulează pe mecanica dezgolită, pe lângă emblema casei Zagato care tronează pe lateralele carenei. Putem observa şi jocul de culoare, banda roşie formând, prin ondularea sa pe corpul motocicletei, o trimitere subtilă la „Z”-ul casei italiene. Un element foarte frumos abordat este blocul optic ascuns sub „pleoapa” carenei. Poţi spune că îl protejează, dar te poţi gândi că se şi încruntă. Indiferent de varianta aleasă, soluţia mi-a atras atenţia. Un alt element interesant este şaua roşie care continuă în mod natural suprafeţele corpului motocicletei. Pare parcă acelaşi volum „turnat” într-o singură matriţă, dar vopsit diferit şi cu o textură specifică acestui element particular.
Din punct de vedere tehnic, frumusețea aceasta împrumută mecanica suratei sale, modelul MV Agusta F4.
În concluzie, deşi două roţi şi o sumedenie de rezolvări făcute în cursul istoriei ar părea că pot să acopere orice abordare, există mereu loc pentru ceva nou. De asemenea rezolvări sunt de cele mai multe ori „vinovaţi” jucători de marcă din industria de profil alături de creatori de renume din lumea designului.
