Alexandra Catalina are o energie incredibilă. Și un har, și un farmec al povestirii. Și o crudă și dură sinceritate! Și emoție, multă emoție! A fost jurnalistă, iar acum lucrează pe ambulanță, unde înfruntă zi de zi tot mai multe drame. Când are timp liber, urcă pe motocicletă și pornește la drum singură, cu soțul sau cu colegele din WIMA România. Din drumurile și aventurile sale s-a întors cu o mulțime de povești și povețe…
Auto Test: Cine ți-a transmis pasiunea pentru motociclete?
Alexandra Catalina: Intrarea în lumea moto a fost clasică (zâmbește). Au existat un băiat și motocicleta lui… Băiatul a plecat, dar pasiunea a rămas. Au mai trecut niște ani până să o concretizez, așa că, la 26 de ani am luat permisul și prima „mobră”, un Ducati Monster din ’99, de care nu m-am despărțit 11 ani. Și au fost 11 ani plini. Merge Monsterul și pe asfalt, și pe pământ, și pe pietre, și prin șanțuri. Peste tot am băgat motoreta aia!
Auto Test: Care este starea de spirit când urci pe motocicletă?
Alexandra Catalina: Libertate! Libertatea mobilității, a alegerii drumului, a felului în care mă raportez la drum. Un fel de întoarcere la rădăcini. Să urc în șa este unul dintre cele mai firești gesturi pe care le fac, iar motocicleta este un fel de „prelungire” a mea.
Auto Test: Ce motocicletă conduci în acest moment și care sunt motivele care te-au îndreptat spre acest model?
Alexandra Catalina: În 14 ani de mobrit, sunt la a doua motocicletă. Am iubit Monsterul din tot sufletul și pot să spun că m-am potrivit cu motocicleta aceea într‑un fel incredibil. Era mică, puternică, zvâcnea exact ca un cal nărăvaș. Ce mai… am fost ca marca pe scrisoare. Am intrat cu ea în belele și am ieșit cu ea din belele și niciodată nu m-a lăsat baltă departe, mai ales că am plecat mult și singură. Din păcate, la un moment dat mentenanța ei devenise prea scumpă și nu mă mai simțeam în siguranță. Am mers mai departe spre o Honda CB500X, nouă, una din puținele soluții moto pentru o femeie de-un metru și-o căpșună, care se întreabă des „da’ drumul ăla unde duce?”
Auto Test: Mergi des cu motocicleta, o folosești și când mergi la serviciu?
Alexandra Catalina: Pe vremuri mergeam mai des. Și la serviciu, și la drum mai lung. Între timp, am ajuns la vârsta la care „dacă echiparea durează mai mult ca plimbarea, renunță la plimbare”. Din păcate, orele mele de plecare / venire sunt extreme. Lucrez pe ambulanță, am gărzi de 12 ore și deci plec sau vin în crucea dimineții sau seara, ore la care nu mai este cine știe ce confort termic.
Auto Test: Ai încercat să le explici colegilor care sunt avantajele mersului pe motocicletă?
Alexandra Catalina: Nu sunt o misionară, în lipsa altui cuvânt la fel de amuzant (zâmbește). Nu încerc să convertesc pe nimeni la pasiunile mele și spun asta pentru că, vorbind acum serios, eu nu cred că motocicleta este pentru toată lumea, așa cum nici condusul unui automobil nu este… Nu pot să vin eu să te conving că este mișto să fii expus la toate forțele traficului, să te duci cu pieptul gol în baionete. Trebuie să îți placă ție treaba asta, să fie acolo o fărâmă de, nu știu, nebunie? Iubire? Probabil un amestec. Și el, terciul ăsta de dor, felul ăsta de a tânji după drum trebuie să vină din tine. După aia, școală, chestii, acolo are cine să te îndrume. O să vorbesc mereu cu patimă despre „motociclit”, dar nu cred că voi spune vreodată cuiva: „Fă-te motociclist. Știu eu că o să-ți fie bine”.
Auto Test: Poți să-mi povestești cum se desfășoară o zi din activitatea ta. Cât de mult s-au schimbat lucrurile din cauza pandemiei?
Alexandra Catalina: În Salvare nicio zi nu seamănă cu alta, niciun caz nu seamănă cu următorul, nu știi niciodată ce îți rezervă garda. Era aceeași imprevizibilitate și înainte, și acum. Ăsta este unul din lucrurile pe care le iubesc mult, dar care mă și consumă mult. Cât despre pandemie, este foarte greu. Nu doar din cauza costumelor, a disconfortului, a riscurilor noastre, dar cel mai greu este să vezi atâta suferință inutilă. Este frustrant! În ultima perioadă este multă, multă moarte (oftează). Mă simt ca pe front… Spunea cineva că facem „ medicină de dezastru”. Da, acolo suntem! În tranșee!
Auto Test: Cât de dificil este să vezi atâtea drame, poate în fiecare zi? Cum reușești să o iei de la început?
Alexandra Catalina: Uneori scriu, din fosta mea profesie (cea de jurnalist) am rămas cu marea iubire față de cuvinte, descarc în povești pe Facebook, din amarul pe care îl adun, sperând să îi fac pe „ai mei” mai prezenți, mai racordați, mai atenți. Apoi este familia! Motocicleta! Îmi aduc aminte că am viața mea pe care sunt datoare să o trăiesc. Anul trecut, când a început pandemia, nouă ne-au fost suspendate concediile (ca și acum dealtfel), apoi, când s-a dat liber la plecat, am luat harta în brațe și am căutat să „încârlig” un traseu. M-a primit în gazdă una din fetele WIMA, Anișoara, cu care atunci m-am întâlnit prima dată.
Auto Test: Cei familie au încercat să te convingă de faptul că motocicleta că nu este o idee bună?
Alexandra Catalina: Ai mei sunt mândri de mine. Am fost mereu un pic mai, nu neapărat băiețoasă, dar mai voluntară așa. N-am fost „material de domnișoară”, așa că practic nu a fost o mare surpriză pentru ei. Viața în bocanci mi se potrivește.
Auto Test: Nici soțul nu a protestat?
Alexandra Catalina: (Zâmbește) Suntem o familie de motocicliști, deci pentru noi călătoriile moto, solo sau în doi, sunt un firesc. Este super important asta, mai ales acum, de când avem și juniorul. Ne înțelegem nevoia de drum, de plimbare, chiar dacă ocazional este separat.
Auto Test: Care sunt sfaturile pentru doamnele și domnișoarele care își doresc să meargă pe motocicletă? Dar pentru cele care ezită…
Alexandra Catalina: Fă ceea ce îți dorești să faci! Cum ziceam mai sus, cred că întâia datorie o avem față de noi, de a fi fericiți. De a fi bine și de a ne împlini visele. Apoi, mai concret, le sfătuiesc să se înconjoare de oameni buni, ca în viață, nu de prieteni care să le spună: „N-ai curaj să îi dai blană pe Victoriei!”. Le transmit să învețe din greșelile altora, ca să nu plătească cu pielea lor, au murit prea mulți cărora „nu li se putea întâmpla nimic”. Nu spun asta pentru că sunt pesimistă. Am îngropat niște oameni, am aprins niște lumânări. Am primit niște lecții. Iubiți-vă viața! Nu pariați cu ea!
Auto Test: Cât de important este echipamentul?
Alexandra Catalina: Esențial! Înainte să îți salveze viața, îți salvează calitatea vieții. Nu este vorba doar de a nu muri, ci de a rămâne cu oasele întregi, cu carnea întreagă, fără șuruburi, fără reumatism și așa mai departe. Să îmi ierți cinismul, dar moartea este simplă. Tu dispari, te-ai spălat pe mâini de probleme și în urma ta plâng alții. Dar înainte de moarte, sunt multe lucruri care pot să meargă prost într-un accident. Așa că întrebarea mea, pentru colegii care se avântă cu mâna „în gaz”, nu este „vrei să mori?”, ci „vrei să te șteargă maică-ta la fund toată viața?”. Poate sunt dură, să mă ierți! Uneori cred că nu mai știu să mă calibrez după oamenii „normali”. Am văzut destule! Cea mai recentă a fost o tânără cu un sfert de cap lipsă. „Lipsă”, aș vrea să scrii asta cu litere mari! Decupat! Din accident rutier. Poate va face progrese remarcabile, dar nu va mai fi femeia care a fost.
Nu mă dau lupul moralist. Am fost copil rebel, mi-a plăcut să întorc capete, rulând „cool” în maieu, pe bulevarde, dar mă bucur că mi-a trecut înainte să las sânge pe asfalt. M-am „tăvălit” de câteva ori, mereu echipată și am suferit daune fizice minime.
Auto Test: Cât de mult te ajută prezența în asociația de motocicliste WIMA? Ți se pare că sunteți văzute diferit în trafic?
Alexandra Catalina: Ooo, aici am multe de spus. Ni s-a reproșat ocazional, mai mult în online decât față în față, că ce-i dom’le treaba asta cu asociația de femei, ce, nu ne ajungeau cluburile moto? Vreau tare mult să spun că este teribil de importantă această asociație. Da, femeile pe moto sunt privite diferit. Pentru că femeile sunt adesea privite diferit. În zonele rurale ele încă sunt „cetățeni de mâna a doua” și pentru cine crede că în secolul acesta nu mai avem parte de discriminare, îi aduc aminte că încă mulți români, de ambele sexe, consideră că violul poate fi uneori justificat. Că nevasta este bătută că „sigur a făcut și ea ceva”. Sunt exemple dure. Femeile, în multe familii, în multe zone, sunt educate să se simtă inferioare, anexe. Este mai rușinos să fii divorțată decât călcată în picioare de un partener abuziv. Și atunci este important că existăm noi, ca asociație. O dată, pentru că suntem în sine un grup de suport pentru membrele noastre. În al doilea rând pentru că propunem o alternativă: „Iată, se poate trăi și altfel. Nu suntem sălbatice, suntem mame, suntem soții, suntem profesioniști din toate domeniile, dar suntem puternice – moral vorbind – și suntem respectate. Și ne respectăm”. Avem membre care și-au luat permisul la 30, la 40, la 50 de ani. Este important să vezi că se poate. Vezi la alții, prinzi curaj, faci și tu.
Auto Test: Cum te pregătești pentru un drum mai lung?
Alexandra Catalina: Eu sunt genul care pleacă de nebună, cu bani în buzunar, ceva haine la purtător și, cel mai important, harta pe tankbag. Nu pot, frate, fără hartă. GPS-ul pentru mine este ceva care să mă scoată din oraș și cam atât. Mie îmi place s-o întind dinainte, să-mi pun cana de cafea și să studiez posibilitățile. Cum pare drumul pe ici, pe colo, ce pare de văzut, ce ruine, ce peșteri, ce mănăstiri și, în final, ce-o fi… o fi. Și când am plecat în concedii cu iubitul, acum soțul meu, harta a fost baza. Dar, ocazional, am căutat cazări pe net, dar așa, pe ultima sută de metri. Cu cortul nu merg decât cu el sau în gașcă, singură niciodată. Mi se pare că am un talent prea mare să mă lipesc de belele, ca să provoc universul în halul ăsta.
Auto Test: Ai plecat și peste hotare?
Alexandra Catalina: Doar în doi. Au fost niște concedii minunate în Austria, Cehia, Grecia. În primul concediu, un drum cu destinația cheie Praga, studiam harta și făceam traseul pe hârtie, scriam numele localităților, ca să nu ne rătăcim, pentru că îmi doream mult să merg prin sate. Asta este partea care îmi place cel mai mult. Să merg „la pas” prin viețile oamenilor, să am timp să-i văd, să le văd casele, curțile, grădinile, să am timp de munți, de ape, de râpe… de sălbăticie. Să trec prin toate, și mereu mai departe.
Pe vremuri mă opream des să fac poze. Eram în stare să mă opresc după fiecare curbă, că era apusul și mai frumos, peisajul și mai maiestuos și așa mai departe. Acum doar aș merge ca înecata, kilometri peste kilometri, să învârt roata, să nu mă opresc. Probabil în fiecare perioadă am tras spre ceea ce lipsea… drumul.
Auto Test: Unde ți-a plăcut cel mai mult?
Alexandra Catalina: Grecia este o destinație de suflet! Îmi place de mor și cred că dacă m-aș rătăci acolo (eu mă rătăcesc des), n-aș suferi nicio secundă. Oriunde aș nimeri ar fi sigur bine. Îmi place mult să cunosc oameni. Am povești foarte tari cu oameni pe care i-am cunoscut pe drum. Uite, petrecerea mea de burlăcițe a însemnat de fapt o fugă cu motoarele în Bulgaria, pe un traseu gândit în totalitate de prietena mea Ina. Și cum umblam noi, hai la o peșteră, hai la o cascadă, hai ca mai avem 100 de km până la cazare, ne trezim „agățate” de un bulgar și iubita lui, care ne-au invitat la o întrunire moto TDM, undeva în apropiere. Nu vrei să știi ce petrecere a ieșit.
Auto Test: Te pricepi să repari motocicleta, dacă se întâmplă ceva?
Alexandra Catalina: Nu, lemn sunt. La Monster am mai schimbat bujiile și siguranțele, dar cam atât. La Rainy (CB adică) nici n-am umblat la baterie. M-am puturoșit… apelez la soț, la mecanic, deleg responsabilitățile.
Auto Test: Ai și o întâmplare amuzantă din călătoriile tale?
Alexandra Catalina: Un snop, aproape fiecare drum este cu belelele lui. M-am cazat odată într-o benzinărie ruginită, la doi kilometri de Tușnad. Am dormit cu cuțitul la cap și un sistem de alarmă improvizat dintr-o tavă cu pahare, care să mă alerteze dacă încearcă cineva să intre în cameră. Sau, altădată, am pus un scaun în geam, când nu puteam închide fereastra, pentru că îmi spuseseră jandarmii că este un deținut evadat în zonă. Altă dată, am trântit motocicleta, pe pietre, la ieșirea dintr-un sat și abia am reușit s-o ridicăm, eu și-o bunică binevoitoare.
Am trântit motocicleta în Vama Veche și am plecat fără să o evaluez temeinic și mi-a căzut farul. Era noapte și a fost „horror”. Sau, uite, chiar la ultimul drum, am vrut să fac neapărat poza la cotul de intrare al Dunării, pe la Baziaș. Am coborât pe dreapta, am agățat motocicleta cu călcâiul și poc, am căzut în fund, cu ea peste mine și piciorul blocat sub galerie. Am răcnit până a venit poliția de frontieră să mă despovăreze, că mă gândeam cu groază cum naiba fac să plec din câmp dacă este rupt. Mai vrei? Te țin până dimineața, am un talent aparte să mă bag în astfel de situații (râde).
Auto Test: Ce planuri de călătorii ai? Unde ai vrea să mergi?
Alexandra Catalina: Marile mele vise moto sunt Irlanda și Scoția, dar dacă nu am făcut acest drum înainte de venirea pruncului, acum mai avem de așteptat până când să-l putem lăsa trei săptămâni acasă, să plecăm de beleuzi în lume. Dar va veni și vremea asta, am încredere!
http://www.autotestmagazin.ro/dana-purgaru-experienta-viteza-redusa-si-echipamentul-m-au-ajutat-sa-scap-cu-viata/
http://www.autotestmagazin.ro/cristina-constantinescu-cand-sunt-pe-motocicleta-zambesc-si-cant-in-casca/
http://www.autotestmagazin.ro/claudia-palfi-descoperind-romania-cu-ajutorul-ikran-ului/
