Automechanika. Un târg grozav de inovații în „Aftermarket”, găzduit de 16 țări. Găsim aici ultimele noutăți în materie de echipamente, piese, accesorii, management și service auto. Automechanika ajunge o dată la doi ani la Frankfurt, în anul în care orașul nu găzduiește salonul auto, celebrul IAA Frankfurt. Pare locul ideal unde să propui evenimente de acest gen. Localitatea germană are o istorie de aproape opt sute de ani în organizarea târgurilor, fapt dovedit de un document scris pe 11 iulie 1240 în timpul lui Kaiser Friedrich II, legendarul rege al Siciliei, Germaniei, Imperiului Roman și al Ierusalimului. Una dintre halele în care sunt găzduiți expozanții a fost construită în anul 1909. În total sunt 12 hale care însumează aproape 600.000 de metri pătrați.
O zi superbă de toamnă. Niciun nor. Un soare blând, de dimineață, încălzește atmosfera în oraș și se reflectă pe chipurile celor care se îndreaptă grăbiți spre Messe Frankfurt. Salonul este organizat chiar în centrul orașului și ajungi acolo foarte ușor, cu toate mijloacele de transport. Eu am preferat U-Bahn, un soi de metrou care are stație chiar în incinta târgului. De cum am ajuns, am observat că nu este aglomerat, semn că organizatorii și-au făcut din nou bine treaba: târgul are câteva intrări, ieșiri și pasarele, iar între hale poți să călătorești cu un minibus, dacă nu te țin picioarele. Sau dacă te presează timpul. Din datele oficiale am aflat, după ce s-au încheiat cele cinci zile ale târgului, că au fost 136.000 de vizitatori din 181 de țări. Printre ei m-am aflat și eu. Mi-am făcut rapid un plan pentru că știu, în principiu, ce vreau să văd. Nu plec în „călătorie” până nu îmi cumpăr o sticluță cu apă. Mă costă trei euro, dar reduc „costurile” cu o cafea pe care o primesc gratuit de la o rulotă șic, foarte cochetă, „Old-Timer”. Aflu că au contract cu organizatorii, să ofere cafea vizitatorilor.
Salonul acordă o atenție deosebită mașinilor electrice, iar o superbă colecție întâlnesc încă de la primele standuri. Mi-a atras atenția un fermecător Detroit Electric Brougham din anul 1918. Câțiva pași mai încolo zăresc un Peugeot VLV, fabricat în anul 1943, model care a dispărut la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial. Vi se pare că au ani mulți de viață? Să ne aducem aminte că primul model electric a fost construit în anul 1839 de Robert Anderson, un inventator scoțian care a realizat un vehicul acționat de baterii care nu puteau fi reîncărcate, la doar câțiva ani după ce un compatriot inventase prima locomotivă cu motor electric. Autovehiculele electrice primesc o a doua șansă în vremurile noastre și se speră că vor ajuta în lupta pentru un mediu mai curat. Tocmai de aceea, anul acesta, în afara celor zece premii pentru inovații, care se oferă în mod obișnuit, s-a acordat și un trofeu special, „Green Award”, câștigat de Knorr-Bremse pentru un sistem inovativ în domeniul „tratamentului electronic al aerului”.
Beau o gură de apă și ajung în zona unde se țin seminarele și conferințele. Este locul unde poți să descoperi și să înveți. Am ales să iau parte la un seminar cu tema „Imprimantele 3D”. Importanța acestora în industria automobilelor devine tot mai evidentă. În două ceasuri ne sunt prezentate metode, performanțe, previziuni, avantaje și dezavantaje. Întâlnirea este organizată de Aachen Center, iar gazda noastră este Christoph Zymla, coordonatorul proiectului. Îl întreb despre imprimantele 4D, pe care cercetătorii de la Universitatea din Hong Kong tocmai le-au prezentat, dar vreau să aflu și dacă vom vedea imprimante 3D în fiecare service auto. „Probabil că nu prea curând”, mi-a răspuns. Plec de la această întâlnire convinsă că aceste instrumente își vor găsi utilitatea din ce în ce mai mult. Și nu doar în industria auto.
Următorul popas este la standul institutului Hochschule din orașul Osnabrück. Studenții care până acum umpleau cu aerul lor tânăr tot spațiul dintre mașini tocmai au plecat la masă. L-au lăsat „de gardă” pe profesorul lor. Gerd Terorde îmi arată cartul electric (foto dreapta jos) pe care l-au construit și îmi explică cum funcționează. O face plin de entuziasm, didactic, simpatic. „Această mașină este proiectul studenților. Ajunge de la 0 la 100 km/h în 2,653 de secunde. Cu acest record am intrat în «Guinness Book» în anul 2015”, îmi spune profesorul Terorde. Vorbim apoi și despre sistemul de învățământ din Germania… despre metode și specializări. În timp ce dialogăm mă întreb ce ar însemna târgul fără astfel de dascăli?
Mă simt ca un copil într‑un magazin de jucării. Unde rotești privirea găsești ceva interesant. Trec printre spălătoriile auto, detergenți și bureți, ascult câteva minute la o conferință cu tema „Spălătorii Auto Ecologice” și apoi mă pierd printre anvelope. La un stand mic, grecesc, două persoane stau la o măsuță. Un domn trecut de prima tinerețe, cu un zâmbet cald, îmi scoate dintre bomboane un borcănel. „Nu este toxic, puteți să-l mirosiți”, mă îndeamnă. Îmi prezintă o substanță lichidă, neagră precum smoala, care promite să salveze anvelopele din interior, în cazul unei perforări. Best T.P.S. se numește acest produs, un „cauciuc” în formă lichidă, întărit cu microfibră, care se introduce prin ventil, fără să fii nevoit să mai demontezi roata. În cazul unui incident, gaura din anvelopă se umple imediat cu această substanță. Pe site au și un filmuleț, de prezentare, în care anvelopele sunt găurite de câteva gloanțe trase cu un pistol, din apropiere, dar își revin în scurt timp.
Cu respectul cuvenit, mașinile de epocă ocupă cea mai retrasă arie din târg. Atmosfera este calmă. În premieră, Automechanika Messe pune la dispoziție o platformă pe care o pot accesa cei care doresc să afle informații despre piese de schimb și întreținere, dar și cei care vor să acceseze scheme de finanțare și asigurare. Doritorii, indiferent de vârstă sau pregătire, au posibilitatea să participe la cursuri practice și pot învăța, cu ajutorul specialiștilor, să recondiționeze mașini de epocă.
Text: Cristina Roșca-Peters / Foto: Sorin BARBU, automechanika.messefrankfurt.com, www.facebook.com, Automechanika, elektrotechnik.vogel.de
