Bicicleta Puma Funk: Hipster pentru o zi

Dupa o saptamana gri, de toamna, meteorologii ofereau alte sapte zile pesimiste. Nu stiu cine a vorbit cu cine dar atunci cand am iesit cu bicicleta Puma Funk, a fost un soare de-ti venea sa pleci la plaja.

N-am plecat, dar m-am plimbat prin Bucuresti pana au inceput sa ma doara incheieturile. Nu am mers pe jos ci „pe sus”, purtat de bicicleta Puma Funk. Cand spui Puma te gandesti la echipament sportiv, imbracaminte, incaltaminte, accesorii si mai putin la biciclete. Dar iata ca Puma nemteasca si-a asezat poza pe cadrul unei superbe biciclete, realizata in colaborare cu Biomega, o firma de design industrial din Danemarca ce are propria linie de biciclete.

Cand am vazut modelul ce-mi era destinat pentru test viata mi s-a colorat instantaneu: cadru verde crud, furca fata roz bonbon iar anvelopele, in mod normal negru de fum, erau acum de culoarea inghetatei de capsune. Simpla, cum se faceau odata bicicletele: fara zeci de viteze, fara suspensii fata sau spate, fara carboane si material NASA, fara frane pe disc, fara electronice. Doar strictul necesar pentru deplasare si franare. De la mine, puterea picioarelor. Prima suta de metri nu mi-a venit sa cred cat de usor se misca, toata bicicleta Puma Funk cantarind pana in zece kilograme. Mecanicul mi-a atras atentia ca imi va schimba pinionul, dar am inteles ce vrea sa spuna cand m-am uitat mai atent la butucul rotii spate unde erau montate doua pinioane de-o parte si de alta a axului rotii, unul pentru mers liber si celalalt fix. Cred ca daca ma lasa pe fix lesinam in zece minute.

Ghidonul mi-era familiar de pe vremea cand mergeam cu semicursiera sovietica. Insa cele doua leviere pentru frane pozitionate langa jug ma obligau sa nu stau in pozitia de sprinter ci sa fiu cu un deget pe frana in caz de groapa, canal, copil, caine, pieton orb/surd, sofer bucurestean. M-au surprins gumele care, desi erau subtiri, „inghiteau” bine micile denivelari, pietricele sau muchii de piatra cubica.

Demarajul nu e spectaculos dar chiar si eu am reusit performanta de a merge in acelasi tempo cu transportul in comun, macar de la Piata Romana pana la Gara Baneasa. si inapoi. Tocmai cand ma imprietenisem cu bicicleta Puma …a trebuit sa o predau.

Cand am intrebat de pret, doar ca sa vad de cati prieteni am nevoie sa anunt ce cadou imi doresc, mi-am dat seama ca am prieteni valorosi. Poate am norocul si nu se vinde, iar daca asfaltul e curat, nu conteaza cat de frig e afara. Merita toata osteneala sa te dai cu Funk.

Credit foto: Tibi Minzu