35 de ani, pasionat de sporturi mai puţin obişnuite, familist convins şi tată a două fetițe – Mara şi Adina – Bogdan Sindile este, de un an şi un pic, motociclist. Evident, nu unul obişnuit. Şi asta nu pentru că nu a căzut niciodată de când şi-a luat permisul.
Practicarea alpinismului, a tirului sau a unui sport ca polo, pe nedrept uitat la noi, i-au inoculat apetitul pentru performanță şi aventură. Pe de altă parte, un eveniment medical de acum zace ani aproape că l-a doborât. Şi-a revenit greu şi suspectează că meningita şi edemul cerebral au lăsat în urma lor ceva sechele, materializate în diverse frici. Însă experienţa şi voinţa l-au făcut să înţeleagă că ACUM este momentul pentru tot ceea ce vrea să facă. Şi a făcut. În primul an, până să-şi dea jos semnul de începător de pe număr, Bogdan a primit două certificări pe care nici motocicliştii experimentaţi nu le au în palmares: 1.000 mile (1.600 km) în 24 de ore şi 1.500 mile (2.400 km) în 36 de ore.
Auto Test: Sunt curios. De ce ai simţit nevoia să ai aceste două certificări? Un drum dus-întors până la Cheia nu ar fi fost mai potrivit drept încercare pentru un motociclist începător?
Bogdan Sindile: „Pentru că există” ar fi răspunsul clasic. Însă nu este valabil în cazul meu. Am văzut în aceste competiţii, fără rivali în afară de tine, o provocare. Am făcut tot posibilul să le parcurg până la sfârşitul perioadei de un an. Şi am reuşit. Nu a fost însă uşor. De la probleme de ordin logistic până la cele de ordin familial, parcă totul era împotriva mea. Ca întotdeauna, când eşti pe cale să realizezi ceva, parcă niciodată drumul nu este uşor, drept şi „asfaltat”. Într-un final am depăşit toate piedicile şi mi-am adjudecat cele două certificate. În două săptămâni.
Auto Test: Ai făcut tenis, dar şi alpinism. În acelaşi timp îţi plac şi scufundările. Verticala ai „acoperit-o” integral. Rămânea de cucerit spaţiul pe orizontală. Ce te-a determinat să porneşti la drum?
Bogdan Sindile: Combaterea rutinei, confirmarea. Poate că am început târziu să merg cu motocicleta, dar asta nu înseamnă că nu puteam aspira la perfecţiune. Când suntem mulţumiţi de noi şi de ceea ce ştim şi putem face apare rutina. Şi ne plafonăm. Cele două certificări mi-au permis cu adevărat să simt că nu mai sunt un începător pe două roți.
Auto Test: Iron Butt Adventure (IBA) este mult mai mult decât o confirmare pentru un motociclist începător. Care sunt condiţiile şi procedura de acordare a certificărilor?
Bogdan Sindile: Cu IBA ieşi din rutină. Practic îţi depăşeşti toate limitele. Mai mult pe cele psihice decât pe cele fizice. În primul rând este obligatoriu să demonstrezi că ai mers legal. Pentru evaluare se cer chitanţele alimentărilor cu data şi ora startului şi sosirii (dar şi ale celor intermediare), tipul motocicletei şi ruta planificată pe Google Maps (care aproximează și timpul necesar parcurgerii acesteia cu viteze maxime legale). Apoi, oficialii fac o estimare a consumului, ţin cont de toate variabilele şi în final deliberează. Aşa că, ai toate şansele să te întorci acasă doar cu kilometri în plus la bordul motocicletei şi cu o oboseală serioasă acumulată de-a lungul probei.
Auto Test: Cum a decurs prima încercare, cea de 1.000 mile în 24 ore?
Bogdan Sindile: Am plecat din Bucureşti pe la ora 21, am ieşit din ţară spre dimineaţă, pe la Cazane. Apoi am continuat prin Serbia spre Nis, de unde am făcut stânga şi luat-o către Varna. De aici am pornit către Vama Veche şi apoi Bucureşti. Drumul a durat 23 de ore, timp în care n-am dormit deloc, n-am băut cafea sau energizate şi era cât pe ce să adorm de două ori pe motor… în mers… Mda… se poate… Ciudat a fost că nu-mi era tot timpul somn. Sunt nişte praguri pe care le treci. Mergi foarte bine o vreme după care ajungi la alt prag. Şi tot aşa. La mine funcţiona foarte bine guma de mestecat. Era o activitate în plus care îmi dădea şi un plus de energie. Asta însă nu m-a împiedicat să ratez drumuri principale în Serbia şi să mă trezesc pe drumeaguri forestiere, înguste, traversând sătuce drăguţe în spatele unui camion leneş pe care nu aveam pe unde să-l depăşesc. Cel mai dificil moment l-am avut în Varna, unde am pierdut cam 40 de minute. Acum, când totul s-a terminat, îmi dau seama că o „tură” de o zi pe ruta Vâlcea – Transalpina – Transfăgărășan – Rucăr – Bran – Cheia – Braşov – Bucureşti, nici măcar nu o simţi în comparaţie cu traseul pe care a trebuit să-l parcurg pentru a obţine certificarea. Poate fi considerat o uşoară încălzire… Şi nu glumesc deloc.
Auto Test: Dacă cel de 1.000 mile a fost aşa greu, cum a fost următorul? Pe care înţeleg că l-ai abordat la numai două săptămâni după primul.
Bogdan Sindile: Da, am zis să bat fierul cât este cald. Proba de 1.500 de mile în 36 de ore a fost într-un fel mai uşoară, deşi oboseala a fost cam aceeaşi. Mi-am ales un traseu până la Praga şi retur. Am mers însă mai mult pe autostrăzi şi mi-am permis luxul să (a)dorm la un moment dat aproape o oră pe banda de urgenţă, undeva pe autostrada dintre Sebeş şi Sibiu. De fapt am tras pe dreapta, ca să mă mai dezmorţesc şi să-mi mai dezlipesc ochii… dar se pare că i-am lipit de tot: pur şi simplu am adormit în şa, cu capul pe ghidon. N-a oprit nici măcar o maşină să vadă ce este cu mine. Pe de altă parte nici nu m-a lovit vreuna, ceea ce a fost de-a dreptul îmbucurător. Plecasem din Bucureşti după o zi de muncă şi asta s-a simţit. Oricum, la ora 21 eram deja în Braşov şi imediat am verificat prognoza meteo pentru următoarele zile: aveam de ales între ploaie la plecare sau ploaie la venire. Am preferat „la venire” aşa că a doua zi, la ora 12, eram deja pe traseu. În felul ăsta, celor 35 de ore petrecute în şa pentru a obţine certificarea li s-au adăugat încă trei. Totuşi, n-aş putea să spun că cele două nopţi şi o zi jumătate de condus încontinuu m-au epuizat din punct de vedere fizic. Evident, eram foarte obosit, dar şi foarte hotărât să ajung la finiș.
Auto Test: Şi ai ajuns. Acum ai cele două certificări în buzunar. Ce urmează?
Bogdan Sindile: Încerc să nu-mi fac planuri, pe cât este cu putinţă, în ceea ce priveşte mersul cu motocicleta. Dar mă cunosc şi ştiu că este suficient ca la un moment dat ceva să-mi capteze atenţia. Aştept cu interes acel moment. Ştiu că va veni. Altfel, ce o să povestesc la bătrâneţe nepoţeilor? Cum am stat la birou în faţa unui calculator?…
