Gheţarii se topesc într-un ritm ameţitor şi se pare că vor continua să se topească chiar dacă vor fi luate cu celeritate măsuri drastice pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Polul nord magnetic şi-a înteţit viteza de deplasare şi migrează în continuare, găsindu-se astăzi la mii de kilometri distanţă de locul în care se afla în anul 1831 când s-a făcut prima sa determinare. Madridul tocmai ce a fost troienit de zăpezi şi congelat la temperaturi de -36ºC în timp ce grecii din Creta făceau plajă la + 28ºC, un record al ultimilor 50 de ani.
Desigur, noianul de veşti îngrijorătoare este fără sfârşit şi extrem de variat. Din acest motiv este şi atât de complicat să ierarhizezi răul care se întâmplă în lume, altul decât cel reprezentat de războaie sau de abuzurile exercitate de regimurile dictatoriale. Şi, în consecinţă, să-l corectezi.
Dintr-o perspectivă globală, umanitatea trebuie să lupte pe foarte multe fronturi pentru a apăra mediul, dar chiar şi propria supravieţuire din moment ce „The Global Risks Report 2021”, raport care face obiectului întâlnirii anuale al Forumului Economic Mondial de la Davos, în Elveţia, pune pe tapet inclusiv aceasta îngrijorare venită din partea elitelor din întreaga lume. Este foarte adevărat că anul 2020 va fi ţinut minte pentru pandemia cu care ne-am confruntat și cu care continuăm să luptăm şi în acest an. Peste 2.000.000 de victime la nivel global făcute de virusul Sars-CoV-2 şi peste 96 de milioane de persoane infectate confirmă amploarea şi realitatea crizei epidemiologice prin care trecem.
Se poate muri, însă, în masă şi din cauze mult mai puţin ameninţătoare. Conform datelor WHO (World Health Organization), în 2016 mureau 3,8 milioane de oameni la nivel mondial ca urmare a expunerii la fumul emanat de combustibilii folosiţi la gătit în timp ce alte 4,2 milioane mureau ca urmare a expunerii la particulele PM2,5 care pot cauza infarct, boli de inimă, cancer pulmonar, boli acute şi cronice ale sistemului respirator. Apoi ar mai fi şi eternul plastic… Oriunde ne uităm în jurul nostru îl descoperim sub diverse forme: îmbrăcăminte, echipamente electrice şi electronice, electrocasnice, mobilă, veselă, termopane etc. O veste mai nouă şi foarte îngrijorătoare este aceea că a ajuns inclusiv în placentă. Analiza făcută pe aproximativ 3,8 % din placenta provenită de la şase femei gravide a demonstrat existența a 12 microparticule din plastic, cu dimensiuni cuprinse între 5 şi 10 microni, la patru dintre acestea. Se pare că până să ajungem să construim cyborgi, s-ar putea să-i naştem…
Într-o notă uşor apocaliptică, studii din 2017, prevestesc că ar trebui să ne aşteptăm ca în anul 2050 oceanul planetar să conţină o cantitate mai mare de plastic decât de peşte. Cu o producţie de plastic anuală egală cu greutatea omenirii, estimată undeva la circa 350 milioane de tone, şi un număr de pet-uri comercializate care s-ar putea apropia de 500-600 de miliarde în 2021, nu ar trebui să ne mire că acest material a invadat totul, de la apa mărilor şi oceanelor până la aerul şi zăpadă din zonele arctice.
O altă alarmă este dată de declinul accentuat al biodiversității. Astăzi, numai la nivel european, 1.677 de specii dintr-un total de 15.060 înregistrate sunt ameninţate cu dispariţia. Un raport emis de International Union for Conservation of Nature (IUCN) în 2007 atrăgea atenţia asupra unor mamifere care erau ameninţate încă de pe atunci cu extincţia: vulpea polară, nurca europeană, foca-călugăr din Mediterana, balena dreaptă şi ursul polar. La nivel mondial, prăpădul pe care l-a făcut omul în rândul biodiversităţii este mult mai dramatic: 68% dintre vertebrate au dispărut între 1970 şi 2016 conform raportului Planeta Vie publicat anul trecut de World Wildlife Fund (WWF).
Pandemia ne-a oprit foarte puţin din avântul cu care devorăm planeta pe care locuim şi din sârguinţa cu care o multi-poluăm. În urma apariţiei diverselor vaccinuri contra Covid-19, marea majoritate a populaţiei Terrei se gândeşte deja că lucrurile vor reveni curând „la normal”. Mai mult ca niciodată este momentul ca fiecare dintre noi să reevalueze semnificaţia acestui termen. Nu este normal ca normalitatea noastră să afecteze atât de devastator normalitatea şi echilibrul ecosistemului din care şi noi facem parte.
Foto: earth.com, thefern.org, airqualitynews.com
