Citroen a demonstrat că are capacitatea să uimească lumea cu maşini frumoase, indiferent dacă erau desenate cu mâna liberă sau uneori păreau „trase” la riglă. Iscusinţa lor este incontestabilă. Unul dintre aceste exemple este atipicul concept Karin din anul 1980.
Citroen se poate mândri că a adus pe lume o mulţime de maşini interesante, atât concepte, cât şi automobile introduse în producţia de serie. Marca are în vitrină capodopere ale designului precum Traction Avant, Citroen 2CV, DS sau SM.
În anii ’80 interioarele lor păreau desprinse parcă din Star Trek, Războiul Stelelor sau orice alt film SF care şi-a pus amprenta asupra tuturor. Dacă aşa arătau maşinile de serie, oare cum putea să arate un concept care privea către viitor?! Unul dintre răspunsuri a fost dat în anul 1980, la Salonul Auto de la Paris. Conceptul prezentat „sărea calul” suficient de mult încât să fie remarcat cu uşurinţă în multitudinea de propuneri prezente. „Vinovatul” de această reuşită era designerul Trevor Fiore. Acesta semnase și alte maşini deosebite, de exemplu caroseria modelului TVR Trident. 
Cu acest concept renunța la multe cutume care priveau aspectul unui automobil. Inspiraţia venea mai repede din arhitectură. Un trunchi de piramidă părea să fie volumul generator al vehiculului. Simplitatea acestuia îi conferea o puritate aparte. O descărcare de orice elemente şi linii inutile și doar faţete plane intersectate clar fără niciun dubiu.
Silueta atipică face cumva parte dintr-o familie de propuneri mai angulare ale caselor de design din acea vreme, însă duce tema mult mai departe prin abordarea sa minimalistă. Cu toate că era rupt de maşinile epocii, designul reuşea să încorporeze şi elemente specifice casei franceze. Întâlnim suspensia hidraulică, o emblemă a francezilor, şi soluţia blocurilor optice față care, prin designul lor, fac o trimitere directă la modelul SM.
Volumul este separat de o line vizuală orizontală clară, într-o bază, și trunchiul de piramidă care este poziționat peste aceasta. Cele două portiere se deschid prin sistemul tip „fluture”. Soluția în sine poate asigura o nouă exclamaţie de uimire. Odată ridicate portierele, în interior ni se dezvăluie o propunere la fel de avangardistă ca exteriorul. Sunt dispuse trei locuri, cu postul de conducere poziţionat central şi restul flancând pe laterale, uşor retrase. Volanul şi bordul sunt în tema casei franceze şi par că te pregătesc de decolare. Pentru propulsie, deşi maşina nu fusese gândită să fie funcţională, era prevăzut un motor cu patru cilindri poziţionat frontal şi cu tracţiunea pe roţile din faţă. Dimensional, conceptul se încadrează într-un volum anvelopant de 3.700 mm lungime, 1.900 mm lăţime şi 1.075 mm lăţime. După cum vedem, aspectul plat, lipit de asfalt, comunică stabilitate. Acest efect este asigurat de o lăţime generoasă, o înălţime mică şi de conformaţia volumetrică a unui trunchi de piramidă.
Text și ilustrație: Gabriel MANOLE / Foto: WIKIPEDIA
