Sandra Izbașa este una dintre cele mai cunoscute gimnaste din România. În cariera ei a câștigat 19 medalii. Dintre acestea șapte sunt de aur: două la Jocurile Olimpice și cinci la Campionatele Europene. „Acesta este unul dintre motivele pentru care nu mi‑am luat o mașină micuță, nu-mi încăpeau toate trofeele în portbagaj. Într-un SUV am loc suficient și mă simt în siguranță” spune zâmbind Sandra în interviul acordat Auto Test Magazin.
Sandra Izbașa: Am un Range Rover Evoque, o mașină pe care mi-am dorit-o încă din perioada în care am văzut conceptul. Mi-am spus că, dacă va rămâne așa, o să-mi cumpăr una. Nu a costat puțin, dar, după Jocurile Olimpice, am pus un ban deoparte și am primit și un Renault de la Comitetul Olimpic Român. Am dat această mașină, am mai pus niște bănișori și mi-am cumpărat Range Rover.
Auto Test: Este o mașină puternică?
Sandra Izbașa: Pentru mine este foarte bine. Are un motor de 2,2 litri și 150 de cai. Nu mă fascinează mașinile rapide, nu vreau să mă prindă radarul (râde). Siguranța se află mereu pe primul loc. Mi-am „compus” mașina astfel încât totul să-mi fie de folos. Îți place culoarea? Este un Mauritius blue, de când eram mică mi-a plăcut culoarea albastră.
Auto Test: Care a fost prima ta mașină?
Sandra Izbașa: A fost un Hover, o mașină pe am primit-o în anul 2008 după ce am câștigat medalia de aur de la Beijing. La vremea respectivă nu avem permis așa că doi ani au condus-o părinții mei. Când m-am urcat prima oară la volan mi s-a părut cam mare, dar m-am obișnuit rapid. După aceea am condus un Citroen și aveam senzația că stau înghesuită, mi se părea foarte mic spațiul pentru șofer.
Auto Test: Și permisul…
Sandra Izbașa: Eram la lotul național, dar antrenorii au fost foarte înțelegători. De câteva ori mi-au scurtat antrenamentele cu o oră ca să mă lase să învăț. Știau că îmi doresc foarte mult să am permis și să nu depind de nimeni dacă vreau să fac un drum.
Auto Test: Te descurci să schimbi o roată dacă faci pană?
Sandra Izbașa: Nu prea îmi iese. Odată am încercat să schimb o roată… eu sunt forțoasă (râde), dar nu am reușit să rezolv problema. Șuruburile erau strânse foarte bine și nu am reușit să le desfac. Dacă se întâmplă ceva sun un prieten.
Auto Test: Cum conduci?
Sandra Izbașa: Sunt o șoferiță civilizată, liniștită și foarte atentă. Îmi place să ascult muzică în mașina, dar nu dau volumul prea tare: nu vreau să fiu distrasă de nimic, nu se știe când vine o mașină de salvare și nu vreau să risc să nu o aud.
Auto Test: Îți plac motocicletele?
Sandra Izbașa: (Râde) Foarte mult. Am vrut să dau examen pentru permis, dar s-a opus mama. Mi-a spus: „Nu este momentul, toate la timpul lor”. Cred că din punctul de vedere al mamei acest timp nu o să vină niciodată (râde).
Auto Test: Îți plac plimbările cu bicicleta?
Sandra Izbașa: Am învățat să merg pe bicicletă la vârsta de cinci ani, m-a ajutat bunicul meu. Știi că se spune că „mersul pe bicicletă nu se uită niciodată?”. În 2010 am încercat să merg din nou, dar nu am reușit să țin ghidonul și era să cad. După câteva încercări am izbutit să țin din nou drumul drept și m-am plimbat pe zgura stadionului. Antrenorii de la lot ne susțineau pentru că pe zgură sunt șanse mai mici să te accidentezi.
Auto Test: Îți mai amintești cum a început aventura în gimnastică?
Sandra Izbașa: Eram cu părinții de mână când am intrat prima oară în sală și am fost fascinată de tot ce am văzut. La vremea respectivă, în căpșorul meu, exista imaginea că fetele fac tumba, nu știam ce înseamnă noțiunea de element. Dintre fostele colege de la clubul Steaua, doar eu am rămas.
Auto Test: Era presiune mare înaintea competițiilor?
Sandra Izbașa: Am avut emoții mari încă de la primul concurs, țin minte că am ratat la bârnă. Ușor-ușor, după multe competiții, am reușit să diminuez acea stare, dar nu am izbutit să o elimin. Urcam hotărâtă pe aparat, dar în suflețelul meu tremuram. Dar am fost mereu hotărâtă, foarte hotărâtă! Această hotărâre, de multe ori, făcea cât jumătate din exercițiu.
Auto Test: Te-ai gândit vreodată cum ai reușit să reziști acestei presiuni?
Sandra Izbașa: M-am gândit de multe ori să renunț. Au fost momente foarte grele cu multe lacrimi, simțeam că nu mai fac față psihic și fizic. Eram departe de casă, îmi era dor de părinți și de prieteni, munceam mii de ore ca să pregătesc exercițiile pe care le-am prezentat la marile competiții. Poate îți doreai, la un moment dat, să mănânci ceva bun. La vârsta respectivă nu înțelegeai de ce nu ai voie să guști dintr-o ciocolată. Aveam o mulțime de întrebări, dar nu prea primeam răspunsuri. Voiam să renunț pentru că era greu… foarte greu! Antrenorii făceau tot efortul să ne ajute să ne depășim limitele, ca să ne pregătească pentru competiții.
Auto Test: Și cum ai continuat?
Sandra Izbașa: Atunci interveneau părinții și antrenorii. Îmi spuneau mereu să nu iau decizii când sunt nervoasă. Bineînțeles, după ce mă linișteam, îmi doream să merg mai departe. Prima medalie am câștigat-o la 10 ani, în total au fost 19. Cele mai importante sunt, desigur, medaliile obținute la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale și Europene.
Auto Test: Au fost și accidente?
Sandra Izbașa: Sport de înaltă performanță fără accidente? Nu se poate! Am căzut, m-am lovit, am plâns, dar am strâns din dinți și am mers mai departe.
Auto Test: Plecai din cantonament ca să cumperi dulciuri?
Sandra Izbașa: Mai fugeam din când în când, dar nu am fost niciodată prinsă (râde). Era ca în „Misiune imposibilă”. Când fugeam luam câte 50 de ciocolate… pentru 10 sportive. De ce atâtea? Ca să nu „evadez” în fiecare zi, fugeam o dată și bine.
Auto Test: Ce aparat ți-a dat cele mai mari bătăi de cap?
Sandra Izbașa: La paralele știam că nu sunt suficient de talentată, dar munceam mult ca să fac un exercițiu foarte bun. Era un aparat care îmi dădea încredere să le abordez și pe celelalte cu mai mult curaj. Nu am fost foarte bună la toate aparatele, dar mă bucur că am fost în top. Uite… la Beijing (n.r. J.O. din 2008) am terminat pe locul opt la individual compus, la Londra (J.O. din 2012) am ajuns pe cinci, cine știe la Rio… glumesc (râde). Este foarte greu să te menții în top.
Auto Test: Cum se vede lumea de pe podiumul de premiere?
Sandra Izbașa: Intonam imnul în gând, mă bucuram că am făcut o țară întreagă fericită, dar nu savuram momentul. Așa s-a întâmplat după fiecare olimpiadă, am avut nevoie de doi ani ca să realizez că am cucerit titlul. La Beijing mi se părea normal să cuceresc medalia, era a mea, iar la Londra nu mi-a venit să cred că m-am menținut în top și după patru ani.
La ultima Olimpiadă, după 44 de ani, nu am luat nicio medalie la gimnastică. Ce este de făcut?
Sandra Izbașa: Avem nevoie de cluburi, de săli, de spații. O altă problemă sunt salariile mici pe care le primesc antrenorii. Ar trebui să-i plătim bine ca să nu mai fie tentați să plece din țară.
Auto Test: Ți-ar plăcea să devii antrenor de gimnastică?
Sandra Izbașa: O să vedem asta, deocamdată inițiez copiii între patru și șapte ani de la clubul Steaua. Este foarte frumos să lucrez cu cei mici, îmi testez abilitățile și răbdarea. Nu știam că pot să explic și să le transmit informații, în așa fel încât să le înțeleagă. Ei mă adoră, de câte ori mă văd, mă strâng în brațe și îmi spun că își doresc să facă antrenamentul cu mine. Mulți copii au fost aduși la sală de părinți pentru că știau că se vor antrena cu mine. Asta nu înseamnă că vor deveni automat campioni. Nu știu dacă vor fi pregătiţi de mine sau de alți antrenori, dar dacă vor performanță… vor fi îndrumați spre performanță.
Auto Test: Cât de greu este drumul pentru cei care vor să fie campioni?
Sandra Izbașa: Părinții trebuie să înțeleagă următorul lucru. Una este să vii și să te miști la sală și altceva este să faci sport de performanță. Trebuie să ai talent și să muncești pe brânci mult timp. Eu m-am apucat de gimnastică la patru ani și am luat prima medalie importantă la 16 ani. Părinții trebuie să aibă răbdare și să-și încurajeze copiii, chiar și atunci când cel mic le spune că îi este greu. Dincolo de performanță este foarte important să facă sport. Este bine ca cei mici să se miște într-un mediu protejat, feriți de accidente. Unii dintre copii stau cu capul în tabletă și nu știu să bată mingea. Sportul te dezvoltă armonios… mintea devine mai ageră.
Auto Test: Faci exercițiile cu cei mici de la sală?
Sandra Izbașa: Da, dar sunt foarte ușoare. Nu este greu să faci Danilova, adică roata fără mâini. Dacă ai un tonus foarte bun la picioare, faci acest exercițiu și la 50 de ani.
Auto Test: Cum a fost aventura în televiziune? Ți-a fost greu să prezinți jurnalul de sport de la TVR 2?
Sandra Izbașa: Am avut emoții, a fost o experiență frumoasă, dar nu aș putea să compar cu sentimentele pe care le-am avut atunci când am concurat. În fața camerei am inspirat, am expirat și am început să citesc știrea. Parcă nici nu realizam că sunt în direct. Bine, am avut și alte experiențe în televiziune. Înainte să prezint la TVR am mai fost și pe la alte televiziuni, am văzut în „backstage” cum se fac emisiunile și jurnalele de sport. Se muncește foarte mult. La televizor se vede doar prezentatorul, dar acolo lucrează o echipă care este atentă la cel mai mic detaliu. În 2011 am prezentat un jurnal de știri, cu Costin Deșliu. Atunci nu m-am pregătit deloc, a fost ceva neprevăzut. Era o ediție specială, dar puteam să mă bâlbâi sau să mă blochez și am fost tare bucuroasă că am dus la bun sfârșit un jurnal de o oră. La un moment dat, Costin s-a încurcat puțin și i-am spus: „Te-ai încurcat!” (râde). Mi-a spus că a avut emoții că a prezentat cu mine.
Auto Test: Am văzut o ședință foto în care ai pozat…
Sandra Izbașa: Proiectul se numește „Transformările vedetelor”. Artistul Adrian Perjovschi și-a dorit să fiu vedeta zilei respective și s-a gândit la o Alice în Țara Minunilor, puțin transformată, puțin atipică. Am arătat altfel de cum sunt în viața de zi cu zi, dar mi-a plăcut foarte mult. A fost o experiență frumoasă. Pregătirile au durat cam două ore și jumătate: aranjat de păr, machiaj și probele de îmbrăcăminte. La păr s-a muncit la „patru mâini”, iar de machiaj s-a ocupat Andreea Popeanu.
Interviu realizat de Sorin BARBU / Foto: arhiva Sandra IZBAȘA, Sorin BARBU
