Cristina Constantinescu nu s-a gândit nicio clipă că va deveni motociclistă! Dacă nu ar fi fost „cicăleala” soțului s-ar fi deplasat și acum doar cu mașina și bicicleta, și nu ar fi cunoscut-o pe Tanța. S-a înscris într-o asociație de motocicliste și abia așteaptă să-i mai crească băiatul, ca să plece împreună în excursii. Ne-a povestit cât de frumoase sunt călătoriile ei, dar ne-a dat și câteva sfaturi pentru doamnele și domnișoarele care își doresc să meargă pe motocicletă.
Auto Test: Cine ți-a transmis pasiunea pentru motociclete?
Cristina Constantinescu: Asta este… că nu a pornit ca o pasiune (râde), am fost practic împinsă de la spate de soțul meu să mă înscriu la școala moto, eu fiind foarte circumspectă în legătură cu această poveste. Eu eram pasionată de mountain bike și de plimbările cu bicicleta și aveam ideea că dacă este un drum fain și peisaj te dai cu bicla, iar dacă vrei să ajungi de la A la B, mergi și tu cu mașina, ca omu’ normal. Cumva motocicleala nu mi se încadra la nicio categorie – nici sport, nici transport. Dar soțul meu a tras de mine și mi-a tot spus că este minunat și că o să văd că merită, așa că după multă pisălogeală am cedat. Și, bine am făcut (râde)!
Auto Test: Când ai mers prima oară pe motocicletă?
Cristina Constantinescu: Deja aveam 40 de ani, Horia (copilul) avea 3 și simțeam, cumva, că mi se dizolva identitatea în „mămicie”. Am zis să fac ceva egoist, doar pentru mine, și după pisălogeala de care am vorbit m-am apucat de școala moto. Nu a fost ușor, recunosc, la 40 de ani nu mai înveți ca la 20, reflexele nu mai sunt fulger, instinctul de conservare este cât casa, mai ales când știi că ai un copil mic în grijă! A fost greu, dar mă entuziasma fiecare curs la care mergeam. Tăiam orașul în două, până la Electronicii, cu zâmbetul pe buze, mă „chinuiam” două ore și mă întorceam cu un zâmbet și mai larg. Chiar făceam ceva pentru mine și era al naibii de bine (râde). La examen am avut emoții foarte mari, dar l-am luat, iar de atunci țin în portofel foicica pe care scrie „admis”, așa de mândră am fost de mine.
Auto Test: Care este starea de spirit când urci pe motocicletă?
Cristina Constantinescu: Zâmbesc de la o ureche la cealaltă și cânt în cască, în timp ce sunt cu ochii-n patru și conduc responsabil, desigur (zâmbește).
Auto Test: Care a fost prima motocicletă?
Cristina Constantinescu: Păi, pe prima o am și acum. O cheamă Tanța și este mică, „are de toate sub maieu”, ca să-i citez pe cei de la formația Timpuri Noi. Este o Yamaha MT 03, un „naked” micuț, dar descurcăreț, iar un argument foarte puternic în favoarea ei a fost că ajungeam cât de cât cu picioarele jos. Am vrut ceva să fie cât mai versatil și când am văzut-o pe asta mică, am zis că asta este, gata. Se strecoară minunat prin oraș, știe să alerge și pe afară și îmi este suficientă. Unde mai pui că o iubesc de mor.
Auto Test: Mergi cu motocicleta la serviciu?
Cristina Constantinescu: Nu prea merită să merg cu motocicleta la birou, că fac fix trei minute, nici nu apucă să se încălzească motorul. Când am drumuri mai lungi mă folosesc de ea și sunt tare fericită.
Auto Test: În ce domeniu lucrezi? Ai încercat să le explicit colegilor avantajele mersului pe două roți?
Cristina Constantinescu: Sunt project manager la o firmă de proiectare în construcții și cunoscută ca un cal breaz de clienți, parteneri, verificatori, că apar cu hârțoagele în rucsac și casca-n mână (râde) și se minunează cât de repede mă mișc și în oraș, și în afara lui. Colegii cred că s-au prins singuri care sunt avantajele drumurilor cu motocicleta și, cine știe, poate în curând își mai face vreunul curaj să renunțe la mașină, ar fi foarte indicat la cum este traficul în București.
Auto Test: Ce spun cei din familie despre pasiunea ta? Au încercat să te convingă să renunți?
Cristina Constantinescu: Părinții au încercat, da. Dar sincer, cine se așteaptă să renunți la lucrul care îți place atât de mult pentru că ți se spune că nu este o idee bună?
Auto Test: Care sunt sfaturile pentru doamnele și domnișoarele care își doresc să meargă pe motocicletă? Dar pentru cele care ezită…
Cristina Constantinescu: Celor care își doresc să meargă pe motor le transmit să pună mâna și să facă cât mai repede școala, să vadă dacă li se potrivește, dacă le place și dacă au aptitudini. Le mai spun să nu renunțe la primul opt ratat sau la prima căzătură la școală… sau la primul comentariu că „nu-i pentru fete”, că am auzit și din astea. Fetelor care ezită le spun să ia măcar o lecție, de probă, că nu știi de unde răsare o ditamai pasiunea, exact cum s-a întâmplat în cazul meu.
Auto Test: Cât de important este echipamentul?
Cristina Constantinescu: Foarte important, cel puțin pentru mine! Nici nu concep să plec la drum fară echipament complet, pentru că țin la pielea mea și știu și cât de haotic se conduce pe la noi. Da, știu că vara este foarte tentant să pui doar casca pe cap și gata, dar disconfortul acela mic, pe care ți-l produce echipamentul moto, te poate scăpa de unul mult mai mare, când îți lași jumătate din epidermă pe asfalt. Eu zic să fim responsabili prin purtarea echipamentului, dar și prin conduita preventivă pe două roți, ca să ne putem bucura și la 90 de ani de pasiunea asta frumoasă.
Auto Test: Cât de mult te ajută prezența într-o asociație de motocicliste în drumurile și deciziile tale?
Cristina Constantinescu: Am intrat în Asociația Femeilor Motocicliste din România (WIMA) chiar de la începuturile ei în România, în anul 2017, când eu abia luasem permisul de categorie A și eram foarte uimită să găsesc atâtea fete pasionate de moto. Mi-a dat multă încredere grupul acesta pentru că am văzut atâtea femei diferite, dar cu un numitor comun. Noi chiar suntem o comunitate: organizam ture împreună, ne sprijinim, ne ajutăm și învățam una de la cealaltă. Nu vreau să folosesc clișeul cu „suntem o familie”, eu zic că suntem mai bine de-atât (zâmbește). WIMA este o comunitate internațională, cu peste 40 de divizii, iar cea de aici este una dintre cele mai vizibile și active. Cât despre cum suntem percepute în trafic, în general, în ultimii ani mi se pare că șoferii au înțeles că strada trebuie împărțită cu toți participanții la trafic. Iar ca femeie, este posibil să mai primești și un zâmbet admirativ în plus, nu mi se pare că am fi privite în mod negativ, dimpotrivă.
Auto Test: Cât de des pleci cu motocicleta din oraș și pe unde mergi? Cum pregătești aceste călătorii?
Cristina Constantinescu: Încerc să plec cât de des îmi permit jobul și copilul și abia aștept ca Horia să se facă mai mare ca să-l pot lua cu mine. În general fac ture de 2-3-4 zile, în care încerc să văd cât mai multe, nu neapărat „să înghit” cât mai mulți kilometri. Le plănuim în avans și căutam cazare moto friendly. Da, evit cortul dacă se poate, am dormit suficient pe izopren cât să-mi ajungă pentru trei vieți, și am ajuns să apreciez lucrurile bune din viață, cum ar fi un duș fierbinte și-un pat moale. Încerc să țin bagajul la minim, pentru că nu-mi place să merg pe motor cu rucsac în spate. Hainele de ploaie sunt nelipsite, în rest ne descurcăm noi.
Auto Test: Unde ți-a plăcut cel mai mult?
Cristina Constantinescu: Sunt multe locuri frumoase la noi, dar cel mai mult mă trage sufletul spre Ardeal. Am amintiri frumoase din copilărie, când mergeam la țară, în satul bunicii mele, pe valea Hârtibaciului, iar colinele transilvane molcome, pentru mine, își păstrează intact farmecul, cu drumuri șerpuite, biserici fortificate și bivoli leneși (câți au mai rămas). Sincer, pentru mine sunt mai presus de Transfăgărășan, Transalpina și alte drumuri celebre și căutate, pentru că peisajul acela mă face să mă simt acasă și mă lasă să savurez fiecare kilometru pe îndelete. Poate și din cauza asta prefer să plec la drum în doi sau în grupuri cât mai mici, ca să mă pot bucura pe deplin. Bineînțeles, la întrunirile WIMA se schimbă treaba. Acolo este chiar amuzant să mergem cât mai multe și sunt foarte fericită de compania fetelor în număr cât mai mare, dar la călătoriile de suflet sunt egoistă și mă bucur de ele în cadru restrâns. Ah, și îmi mai place mult Bulgaria. Drumuri goale și frumoase și chiar ai ce vedea. Este o țară plină de surprize plăcute.
Auto Test: Ai transmis în familie pasiunea ta? Crezi că Horia îți calcă pe urme în acest domeniu?
Cristina Constantinescu: Horia este la vârsta la care îi plac mai mult fetele motocicliste decât motociclismul în sine (râde). A fost la multe întâlniri WIMA, îi place cu fetele și este un fel de mascota grupului. Momentan se luptă să stăpânească bicicleta, sper să-l atragă și domeniul moto, mai încolo. Este un copil activ și puternic și cel puțin până acum pare să-mi calce pe urme la marea mea pasiune, muntele. Îi place, se descurcă foarte bine pentru vârsta lui și cred că într-un an-doi o să mă alerge de nu mă văd… Abia aștept să facem împreună creasta Pietrei Craiului!
Auto Test: Ai și o întâmplare amuzantă din călătoriile tale?
Cristina Constantinescu: Nu știu dacă se califică la amuzament, dar am mers la o întâlnire cu un client de la Ploiești, să discutam despre un proiect industrial. Pentru ușurință (și de plăcere, de ce să mă dau după deget), am plecat pe motor și am avut „noroc” de o ploaie serioasă și îndesată pe aproape tot drumul. Nu-i bai, nu era frig, geaca a rezistat cât de cât, dar când am ajuns în biroul clientului și am dat jos mănușile, am constatat că aveam mâinile albastre complet, cursese culoarea din mănuși, ziceai că-s din distribuția filmului Avatar. Săracul om s-a uitat cam ciudat și și-a reprimat orice intenție să dea mâna cu mine, i-o fi fost frică să nu se albăstrească și el.
