Vorbește cu pasiune, îți „traduce” cu gesturi, duce mâna la inimă, tresare când îți spune prin ce locuri minunate a trecut, închide ochii retrăind momentele frumoase. Pare că timpul se oprește în loc atunci când povestește despre călătoriile pe două roți. Ea este Denise Vișineanu, face parte din „Asociația Femeilor Motocicliste” și vă poate schița rapid un traseu chiar și pe tărâmul făr` de noapte.
Auto Test: De unde ai dobândit pasiunea pentru motociclete?
Denise Vișineanu: Prima oară am fost pasager. Iubitul meu, Theo, conduce motocicleta de o bună bucată de vreme și a călătorit prin multe țări alături de tatăl său. El are un BMW Dakar Adventure și am mers mult împreună, dar câtă greutate și bagaje să încapă pe două roți? Așa că am hotărât să cumpărăm un motor și pentru mine. Înainte de asta, am fost la cursuri moto…
Auto Test: Și cum a fost la școală?
Denise Vișineanu: Mi-a fost foarte greu: am trântit motocicleta pe toate părțile și am intrat într-un set de cauciucuri. Cursurile le-am făcut la București, dar examenul l-am dat la Pitești, orașul în care m-am născut. Instructorul din Pitești, dragul de el, mi-a spus, cu trei zile înainte de examen, că nu sunt pregătită și m-a ținut un weekend în poligon, până am amețit, să fac „opturi” (îmi arată cu palma un traseu imaginar). Am luat examenul în noiembrie 2016, iar motocicleta am cumpărat-o în ianuarie 2017, când zăpada era de jumătate de metru și nu puteam să ies la plimbare. Am rezistat vreo două luni, dar după aceea am plecat până la Snagov, deși era tare frig.
Auto Test: Cum a fost contactul cu traficul?
Denise Vișineanu: Mergeam încet, nu mă coordonam bine, mă claxona toată lumea. Când vedeam un viraj încetineam până la 10 km/h, de multe ori se oprea motocicleta, atât de speriată eram. Am fost atât de încordată la primul drum cu viraje mai serioase încât, la masă de seară, nu mai puteam să folosesc tacâmurile.
Auto Test: Ce au spus cei din familia ta când te-au văzut pe două roți?
Denise Vișineanu: Când eram în liceu, tata a avut un mesaj ferm pentru mine și pentru sora mea: „Fără pletoși, fără motocicliști!”. Și am ajuns acasă cu Theo (zâmbește), motociclist înrăit, dar se înțeleg bine. Și s-a obișnuit și cu ideea că merg pe motocicletă.
Auto Test: Am văzut multe fotografii din locuri foarte frumoase. Pe unde te-ai plimbat?
Denise Vișineanu: Anul trecut am fost cu Theo prin Serbia, Muntenegru, Bosnia, Croația, Albania, Grecia, Macedonia. Anul acesta am plecat o lună și am mers 10.000 de kilometri pe traseul Ucraina-Polonia-Lituania-Letonia-Estonia, am trecut cu feribotul la Helsinki, am traversat Finlanda și apoi am intrat în Rusia, unde am călătorit până la Teriberka, cel mai nordic punct găsit de noi pe hartă, cu popas prin Murmansk. Din Helsinki, când ne întorceam spre casă, am trecut de două ori de Cercul Polar și nu s-a întunecat vreo zece zile. Era două „noaptea”, soarele pe cer (îmi arată cu palmele cât de sus era), cam ca la noi la amiază, undeva ploua și vedeai trei curcubeie pe cer. Ce imagini (închide ochii)! Faptul că nu se întunecă, îți dă o senzație… de nu vrei să te întorci acasă, nu vrei te duci la culcare. Voiam doar să mă cațăr pe coclauri, să ajung la lacuri, să merg și să văd cât mai mult.
Auto Test: Ți-a plăcut mâncarea?
Denise Vișineanu: Nu au mâncare rafinată și asta m-a fascinat. Am mâncat borșul lor, cu tot felul de legume (îmi arată cum se amestecă), super-bun, am mâncat plov (n.r. pilaf) cu carne, shashlik, frigărui cu carne și legume. În zona de nord am mâncat niște arici de mare, vii, pe care îi tăiai (face un cerc cu degetul pe post de cuțit) și rămâneai cu o mică bucățică, partea comestibilă.
Auto Test: Cum v-au primit localnicii?
Denise Vișineanu: Rușii sunt extraordinari, dar cred că ne considerau nebuni când le spuneam că pornim dimineața la drum și mergem până se termină benzina. Murmansk a fost cel mai mare oraș pe care l-am întâlnit după Cercul Polar. Nu arată deloc grozav, blocurile sunt dărăpănate și simți miros de mucegai, dar oamenii sunt convinși că este cel mai minunat loc din lume. Toți vor să te ajute, toți vor să-ți dea de băut! La Teriberka, mâncam în sala de mese a unei mici pensiuni și au intrat trei bărbați și trei fete cu brațele pline de pești mari, copți, înveliți în staniol, i-au pus pe masă și au desfăcut o sticlă cu vodcă. Ce să mai pleci, că ne-au „înghesuit” acolo. Am mâncat mult pește și am băut câteva pahare de vodcă. Eu nu prea beau, dar vodca lor mi-a plăcut. A doua zi nu mai puteam să mă dau jos din pat, deși nu mă simțeam rău. După ce am dat gata licoarea locală, am ajuns și la o sticlă de „tărie” din China. Aia mi-a pus capac!
Auto Test: Cum sunt călătoriile în România?
Denise Vișineanu: Îmi plac foarte mult! Căutăm mereu rute ocolitoare, peste dealuri și prin păduri, așa găsim cele mai grozave locuri. Am fost de curând la „Lacul Vulturilor”, din județul Buzău, pe un drum accidentat, dificil, pe care „m-am trântit” pe toate părțile. Când am ajuns sus am văzut o „căldare”, în față hău, în lateral munte. Lacul este micuț, iar niște cai se adapă acolo. Este o imagine care te izbește. Am dat numai peste oameni faini. Ne-a prins ploaia pe un drum prăpădit, ne-am adăpostit și atunci am spus că ar fi bine să mâncăm. Aveam la noi o ceapă, pâine și o conservă. Doamne`, și ne-a văzut un tataie care a adus o desagă cu slană și brânză și ne-a dat să mâncăm. Ne-a făcut și pachețel pentru drum.
Auto Test: Pleci și singură la drum?
Denise Vișineanu: Nu plec singură în călătorii mai lungi. Îmi este teamă să nu se strice ceva și să nu pot remedia. Theo m-a încurajat să plec singură și mi-a spus că dacă se întâmplă ceva, vine și mă ajută. Și chiar a venit! O dată am rămas fără benzină și mi-a zis (ridică degetul): „Aaa, te descurci”. Dar să știi că merg la plimbare cu fetele din Asociația Femeilor Motocicliste (WIMA România). Scopul WIMA este acela de a încuraja femeile să urce pe motor și se organizează regulat plecări din oraș. Sunt colege cărora le este puțin teamă să plece fără un bărbat lângă ele, tatăl, soțul, iubitul, iar atunci ne încurajăm una pe alta. În doi ani, am reușit să strângem la WIMA aproape o sută de membre, din toată țara.
Auto Test: Cum sunteți privite în trafic?
Denise Vișineanu: Prin țară, oamenii se uită admirativ, dar am văzut și îngrijorare pe chipul unora. La mine a venit o doamnă și m-a rugat să o las să-mi spună „Tatăl nostru”. Văd femei care fac așa (duce mâna la inimă) și ne încurajează. Și în București te admiră, dar dacă faci o greșeală te taxează: te trimit la cratiță… îți spun să te duci să ai grijă de copii. Acum vreo lună, un șofer a ieșit pe jumătate din mașină, ca să mă înjure: „Urâta dracului!”, dar ce nu mi-a zis. Sunt unii care vin lângă mine, la semafor, coboară geamul și spun: „Ești fată? Fii sinceră, ești fată?”. Sunt mult mai mulți cei care ne încurajează.
Auto Test: Cum se împacă slujba cu această pasiune a ta?
Denise Vișineanu: De luni până vineri mă îmbrac frumos (pare că se aranjează într-o oglindă) și mă duc să lucrez la o firmă mare, o companie bancară importantă, rulez aceeaşi placă, iar când am câteva zile libere… parcă mă transform. Sunt tot eu, dar mă simt altfel și trăiesc diferit. Este minunat! Dincolo de peisaje frumoase, vânt în plete, miros de floarea soarelui în cască, motociclismul este o chestie calculată. Trebuie să ai în vedere tot ce este lângă tine, obstacole, să știi cum să intri în viraj, cât bagaj și ce ustensile iei cu tine, dar în același timp să te bucuri de drum. Și la job este la fel. Trebuie să-l fac și asta îmi plătește toate ieșirile, dar în același timp este o slujbă calculată: analizez, discut mult, sunt algoritmi în spate, am întâlniri cu echipele de IT care îmi povestesc niște chestii pe care nu le pricep tot timpul. Cât timp știi în ce direcție te duci, totul merge bine.
Auto Test: În vorbe totul pare tare ușor. Cum mă convingi să mă urc pe motocicletă?
Denise Vișineanu: Ai putea să încerci, pentru început, cu bicicleta. Am mers așa în perioada în care lucram în Pipera. Eu am făcut mai bine de 40.000 de kilometri cu motocicleta, din anul 2017, nu am avut niciun accident, dar, recunosc, pe două roți este riscant pentru că nu există educație rutieră și avem probleme și cu infrastructura. Dar mai este ceva. Oamenii nu sunt empatici! Trebuie să te gândești puțin și la celălalt… Poate ar fi bine să mergi la o școală și să mergi pe o motocicletă, cu echipamentul potrivit, iar instructorul o să-ți facă un profil „al începătorului” și o să-ți dai seama dacă ți se potrivește. Adevărata plăcere o să apară când o să ajungi pe un vârf de munte, pe un drum frumos, o să fie toamnă, cu un pic de ceață și o să admiri pădurea colorată (în acest timp desenează cu un penel imaginar tabloul pe care îl descrie). Atunci o să vezi cum este să te bată vântul tot timpul, să te prindă ploaia, să te ardă soarele pe față și să te bronzezi cu ochelari.
După ce am povestit mai bine de o oră, Denise a urcat pe motocicletă și a plecat spre casă. Înfruntă traficul zâmbind. La semafor, are vreme să se întrebe unde o va duce motorul în următorii 10.000 de kilometri?
Interviu realizat de Sorin BARBU /Foto: arhiva personală Denise VIȘINEANU
