Realizăm în revista Auto Test Magazin un nou interviu cu un român care a reuşit să profeseze cu succes în lumea fascinantă a designului auto. Este vorba de Marius Ionuţ Zahorte, care le demonstrează scepticilor că şi în situaţia în care termini studiile în ţară este posibil să reușeşti în acest domeniu exclusivist. Ca un „mic” amănunt, este omul care şi-a pus semnătura pe designul supercarului din titaniu Icona Vulcano. Două din numeroasele sale apariţii a fost la Pebble Beach Concourse D’Elegance în anii 2013 şi 2015.
Activezi într-un domeniu de vis, însă foarte exigent şi selectiv. Din ce moment ai simţit o chemare pentru profesia de designer auto?
Aş completa prin a spune că este şi un domeniu foarte competitiv şi, dacă eşti atent la competiţie, poţi învăţa foarte multe. În primii ani de liceu am urmărit un documentar despre studioul de design Seat care pur şi simplu m-a fascinat şi m-am gândit că ar fi interesant să profesez în acest domeniu.
Au existat persoane care au avut o importanţă crucială în alegerea şi formarea ta profesională?
Nu aş putea numi o singură persoană. Este o poveste lungă, dar, ca să mă exprim pe scurt, aş mulţumi învăţătoarei din clasele primare care a reuşit să-mi convingă părinţii să mă înscrie la Liceul de Artă din Baia Mare! Alte persoane care au avut o contribuţie sunt: profesorii de liceu, Feldman Felix și Gheorghe Crăciun, profesorul de facultate, Alexandru Alamoreanu, colegii de la Renault, Sephan Barral și Victor Sfiazof. Desigur, pe toţi aceştia i-am enumerat în ordine cronologică. Familia, la rândul ei, mi-a oferit un sprijin nemaipomenit.
Ai terminat studiile la UAD Cluj Napoca. Cum ai caracteriza experiența avută în această şcoală? În ce măsură demonstrează această experienţă, că visul poate să fie atins şi în cazul în care nu apelezi la o şcoală cu tradiţie din afară?
UAD Cluj Napoca a fost o experienţă specială care a lăsat o amprentă bine definită pentru stilul meu de lucru. Un noroc similar cu cel de la Icona, unde am învăţat că nu este vorba doar despre talent, ci şi despre perseverenţă, multă muncă şi o dorinţă de a învăţa lucruri noi. Este şi locul în care mi s-a oferit şansa să lucrez în domeniu şi am primit sprijinul necesar din partea profesorilor. Cât despre vizibilitate, munca se reflectă în portofoliu, iar dacă unui angajator îi place ceea ce vede, chiar nu îi pasă de locul în care ai absolvit. Printre colegii mei actuali se numără şi absolvenţi ai unor scoli de prestigiu: Art Center Pasadena, Royal College of Art, IED Italy, Pforzheim University, Umea Institute of Design etc.
După terminarea studiilor, ai ajuns la biroul de design Renault pentru o primă experienţă concretă în domeniu. A existat o diferenţă între atmosfera de studiu de la universitate şi cea de lucru din cadrul studioului Renault?
În anul doi de facultate ni s-a propus un workshop cu Renault, moment în care lucrurile chiar au început să prindă contur pentru mine. Workshop-ul s-a întins pe o perioadă de trei ani, la sfârşitul cărora am primit o invitaţie pentru stagiatură şi sponsorizarea lucrării de masterat. Într-o oarecare măsură eram deja obişnuit cu stilul de lucru Renault încă din facultate, dar în momentul în care am ajuns la studioul RDCE din Bucureşti am înţeles ce înseamnă să lucrezi într-un studio de design auto! Nivelul de muncă şi prezentare a fost cu adevărat impresionant şi intimidant în acelaşi timp. Acest lucru mi-a oferit o doză mare de inspirație. Ce m-a atras în mod deosebit a fost colectivul internaţional şi cercul de prieteni care mi-au oferit sfaturile necesare.
După Renault a urmat Icona Design, un studio italian, care activează într-o zonă auto foarte disputată în prezent – China. Aici cum a fost integrarea, există diferenţe de abordare între Europa şi Asia?
Între Renault şi Icona Design, o companie italiană 100%, este o diferenţă destul de mare în sensul că Renault este un OEM, iar Icona este o casă de design (supplier) în genul Pininfarina, Bertone etc. Aşadar, stilul de lucru, prezentările şi relaţiile designer-client sunt mult mai directe. Schiţele şi randările trebuie să fie la un nivel înalt de acurateţe, încă de la primele evaluări, asta în special cu clienţii chinezi. A fost nevoie de o perioadă mai lungă de adaptare la acest stil de lucru. Din punct de vedere al procesului de design, abordarea asiatică este similară cu cea occidentală. Singurele diferenţe sunt, evident, cele de cultură, care fac lucrurile mult mai interesante şi te pun în faţa unor noi provocări.
Care a fost prima impresie odată ajuns la faţa locului în China?
Evident a fost un şoc cultural! A durat aproximativ două săptămâni, după care totul a decurs în direcţia potrivită. Asta şi mulţumită unor prieteni francezi care mi-au fost de ajutor cu acomodarea. Acum, Shanghai este a doua mea casă. Aş putea scrie pagini întregi despre China şi cei patru ani şi jumătate deja petrecuţi aici. Pot menţiona faptul că este un mediu diferit, mereu în rapidă schimbare, iar timpul trece neobservat ca într-un roman de Thomas Mann. Shanghai este o metropolă cosmopolită. Îţi oferă un statut de cetăţean internaţional şi, pentru un designer, este chiar locul şi momentul potrivit. Îmi aduce aminte de America anilor ’50, în plină dezvoltare, desigur la o scară mult mai mare şi într-o formă diferită.
Evoluţia industriei auto chineze este evidentă, iar designul este un element important al acesteia. Cum se simte această maturizare accelerată de la faţa locului?
Se simte pe suprafaţa uzată a tabletei grafice! Ritmul este într-adevăr accelerat şi China începe să prindă pasul cu restul industriei, în special în ceea ce priveşte calitatea. Cerinţele sunt din ce în ce mai înalte. Dacă ar fi să compar, aş da ca exemplu cazul companiilor Lexus, Kia sau Hyundai care au pornit pe piaţa auto cu produse iniţial mediocre, ca apoi, în anii recenţi, să intre în competiţie cu majoritatea mărcilor occidentale. Din punct de vedere al designului, industria auto chineză este încă destul de timidă şi în proces de dezvoltare. Este o evoluţie gen „baby steps”.
Ce ne poţi spune despre Icona Vulcano, supercarul care îţi poartă semnătura?
Vulcano a pornit ca un proiect de weekend cu un ţel foarte simplu: „noul showcar Icona”. Spun proiect de weekend deoarece, în mare parte, am schiţat în timpul liber, fiind prea ocupaţi cu proiectele prioritare în programul de lucru normal. Am dorit să exprimăm ADN-ul tipic Icona formulat mai întâi cu „Fuselage”(fuselaj), un concept inspirat din lumea aeronauticii, în genul SR-71 Blackbird, contur şi forme triangulare cu suprafeţe de tranziţie uşor senzuale şi secţiuni fluide. Contrastul dorit nu s-a lăsat mult aşteptat. Procesul în sine a fost unul tipic: brief, schiţe, randări, model virtual CAS cu pachetul de inginerie şi oscar (n.r. model virtual 3D al soluției de design, cu elemente de mecanică și manechinul virtual incluse), machete la scara 1:4, o perioadă lungă de retuşări şi, în sfârşit, o machetă „see through” la scară reală, prezentată la salonul auto Shanghai 2013 şi Pebble Beach Concours d’Elegance 2013. A fost o muncă de echipă nemaipomenită, distractivă, şi o lecţie despre automobil până la cel mai mic detaliu! Prototipul din titaniu a fost construit într-o perioadă de aproape doi ani în Torino de către compania mama Cecomp. Au fost implicaţi ingineri cu experienţă în Formula 1 de la Ferrari, Lancia Racing, Aprilia (Claudio Lombardi) şi WRC Lancia 037 4WD Hybrid (Stefano Carabelli). A fost prezentat în California, la Pebble Beach Concours D’Elegance 2015, la care am avut onoarea să particip. De la prima schiţă şi până la prototipul real au durat trei ani.
Ai o reţetă anume pentru inspiraţie?
Nu am o reţetă anume, de regulă depinde de proiect şi de cerinţele acestuia. Pentru un automobil mai simplist şi onest desigur că inspirația va fi din lumea designului de produs (spre exemplu lucrările lui Mark Newson), dacă este vorba despre un automobil de proporţii mai mari, gen SUV, probabil ceva de natură arhitecturală ar fi mai potrivit. Nu este întotdeauna o reţetă fixă, iar mai apoi este şi vorba aceea „inspiraţia vine muncind”, nu este nevoie de prea mult timp navigând site-uri web gen Pinterest.
Procentual vorbind, cât este talentul, cât este munca şi cât reprezintă şansă ca să reuşeşti să activezi în acest domeniu?
Greu de răspuns din moment ce toate sunt importante, aş pune pe primul loc MOTIVAŢIA şi perseverenţa, iar apoi 20% talent, 70% muncă, 10% şansa, care sunt în propria lor ligă.
Poţi să le dai un sfat celor care abia acum vor să pornească pe acest drum?
Să experimenteze şi să descopere dacă sunt pregătiţi sau motivaţi să urmeze această profesie, cel puţin din timpul facultăţii sau chiar mai devreme. Cunoaşterea limbii engleze sau a uneia de circulaţie internaţională este obligatorie din moment ce se lucrează într-un mediu cosmopolit. În lipsa acesteia, va fi foarte greu de comunicat şi vor exista piedici în a-ţi face relaţii. Învăţarea din timp a programelor de randare (PSD, Sketchbook etc.) şi modelare 3D (Alias Studio Tools, Maya etc.) va fi un plus foarte bine venit, dar nu ca substitut pentru schiţatul de mână. Baftă!
