Cei care ajung vara în sudul Spaniei caută, cel mai probabil, o vacanță relaxată pe malul mării și vizitează doar printre picături atracţiile turistice. Costa del Sol este renumită pentru sutele de plaje scăldate de apa Mediteranei, pentru peisajele sale și pentru oferta variată de distracții. Ideea este că Andaluzia este interesantă și în extrasezon!
pe marginea căruia stau agățate, spectaculos, casele albe.
Anul acesta am vrut un mărțișor un pic mai altfel. În primul rând, unul de care să se bucure toată familia și de care să am parte alături de cei dragi. Așa că am profitat de prețurile scăzute la zboruri și cazare și, în loc să ieșim undeva la restaurant de 8 Martie, am preferat să ne răsfățăm, cu aceiași bani, cu paella, pește și niște tapas la Granada, Sevilla, Malaga și Ronda. Luat din timp, un bilet de avion spre Malaga costă cât taxiul din București până la aeroportul Otopeni. Cazarea în Malaga, în luna martie, nu este mai scumpă decât la Constanța, iar prețul unei mașini închiriate este ridicol de mic! Pentru 35 de lei pe zi am primit o Dacia Lodgy diesel cu 5+2 locuri, foarte confortabilă pentru trei adulți și trei copii măricei, și foarte avantajoasă din punct de vedere al consumului.
Singurul dezavantaj în această perioadă a anului este vremea capricioasă de care a trebuit să ținem cont în fiecare zi atunci când ne-am setat destinația pe GPS.
Ronda a fost locul în care am ales să ne petrecem singura zi însorită. Trei poduri trec peste canionul El Tajo, iar Puente Nuevo este una din cele mai fotografiate construcții din Spania. A fost, de altfel, și motivul pentru care am bătut noi drumul până acolo: copiii au remarcat podul ce apare și în filmul cu pașnicul tăuraș Ferdinand, care preferă să adulmece florile în loc să se antreneze pentru coride. În Ronda se găsește una dintre cele mai vechi arene din Spania și tot aici se află un muzeu al coridei.
Sevilla a fost ținta noastră pentru cea de-a doua zi. Port cu ieșire la Oceanul Atlantic până când fluviul Guadalquivir s-a colmatat, așezarea a înflorit după descoperirea Americii și a devenit, în scurt timp, cel mai cosmopolit oraș din Europa și important nod de transport și comercial. Simbolurile Sevillei, Palatul Regal și Catedrala cu Turnul Giralda, pot fi văzute amândouă într-o singură zi, dar orașul cu siguranță merită un popas mai lung.
Real Alcazar, Palatul Regal din Sevilla (și cel mai vechi palat regal în funcțiune din Europa), este un complex superb de curți, terase și săli, un amestec de stiluri arhitectonice diferite, de la maur la gotic, îmbinate armonios. Biletele pot fi cumpărate în avans, de pe internet, și în sezon este foarte recomandat să alegeți această variantă. Azi turiștii intră prin Poarta Leului și sunt uimiți de Grădina Dansului, a Doamnelor sau a Prințului, de mozaicurile şi cupolele dantelate din Sala Regilor, a Ambasadorilor sau a Amiralilor. În trecut, însă, aici a venit Cristofor Columb să discute cu regina Isabela despre a doua sa expediție, Magellan a trecut pe aici înainte să pornească în călătoria în jurul lumii și tot la Palat s-a născut Maria Antonia a Spaniei.
Catedrala din Sevilla, a treia cea mai mare biserică din lume, a fost gândită de Alfonso Martinez cu scopul de a impresiona. El și-a dorit să ridice un lăcaș de cult așa de mare încât, atunci când oamenii îl vor vedea terminat, să îi considere „nebuni” pe cei care l-au construit. Catedrala este într-adevăr impresionantă prin dimensiuni, dar ceea ce frapează este interiorul bogat ornamentat, picturile, sculpturile în piatră şi în lemn, vitraliile și mai ales altarul principal, înalt de 20 de metri și făcut din aur. Peste două tone de metal prețios au fost folosite la realizarea statuetelor ce compun o sută de scene din viața Fecioarei Maria și a lui Iisus! Așadar, Catedrala din Sevilla nu este o destinație doar pentru cei care vor să admire un lăcaș sfânt, ci pentru oricine vrea să vadă una dintre cele mai frumoase opere de artă ale umanității.
Am plecat din Sevilla cu gândul că este un loc unde trebuie să revenim, poate chiar la „Feria de abril”, pentru o săptămână de dans, muzică, mâncare și parade de costume tradiționale. Festivalul se desfășoară la două săptămâni după Paștele catolic, după Semana Santa și atrage un număr mare de turiști – de care, din fericire, în luna martie nu ne-am lovit pe străzile orașului.
Granada a fost a treia destinație spre care ne-am deplasat la bordul Daciei Lodgy. Cunoscut în trecut drept „giuvaierul din coroana maură”, orașul se află la poalele munților Sierra Nevada, acoperiți complet de zăpadă în luna martie (semn că iubitorii sporturilor de iarnă se vor mai putea bucura o vreme de pârtii). Granada este ultimul bastion maur din Europa, fiind recucerit de creștini abia în anul 1492, când emirul Boadbil, ultimul prinț maur din Spania, a părăsit în lacrimi Alhambra. Complexul de palate orientale atrage un număr impresionant de turiști – aproximativ două milioane în fiecare an – devenind astfel cel mai vizitat obiectiv turistic de pe teritoriul Spaniei. Țineți cont de faptul că numărul maxim al vizitatorilor este limitat și cumpărați din timp bilete de acces: dacă în luna martie trei zile în avans au fost suficiente pentru a mai găsi şase bilete, vara e nevoie să le cumpărați cu cel puțin o lună înainte. Ora trecută pe bilet este ora la care trebuie să fiți în fața Palatului Nasrid. Ca să intrați puțin în atmosferă, puteți ajunge la Alhambra măcar cu două ore mai devreme și să vă bucurați de Grădinile Generalife mai întâi. Sunt cele mai populare din Spania, întreținute de grădinari cu experiență, aduși din toată Europa. Peste tot vezi portocali, trandafiri, plante aromate și pajiști împrejmuite de garduri vii tăiate minuțios, fântâni arteziene și mici rigole descoperite prin care trece apa, direcționată de mauri din râul Darro.
Alcazaba, zona militară a complexului, este una dintre cele mai vechi construcții din Alhambra. Din turnurile fortăreței și de pe terase veți vedea panorame splendide ale cartierului arăbesc Albaicin, iar vârfurile înzăpezite ale munților Sierra Nevada vor fi un fundal minunat pentru fotografii.
Urmele trecerilor maurilor sunt prezente peste tot, nu doar în Alhambra, ci și în oraş, în Granada, atât în arhitectură cât și în specificul restaurantelor. Străduțele înguste și întortocheate sunt pline și ele de magazine cu suveniruri colorate și aromate, care te duc cu gândul mai mult la orient decât la un oraș european!
Text /Foto: Iza TACHE-GHERHEŞ
