Cunoscut mult timp ca destinație de shopping de lux și răsfăț în hoteluri cu multe stele, Dubai i-a intimidat în trecut pe cei cu bugete de vacanță limitate. De când există însă curse low cost de pe mai multe aeroporturi din țară, o excursie în Dubai a devenit accesibilă și poate fi o alternativă chiar și la vacanța de iarnă, care se apropie…
Eu am ales să merg pe cont propriu în Dubai. Am rezervat hotel și mașină de pe internet, am citit poveştile altor turiști și am avut zece zile pline de experiențe inedite.
Prima a fost la Piața de Aur, care merită vizitată chiar și numai pentru window shopping. Deși aflată la loc de cinste în programul de vizitare al agențiilor de turism, ea nu este considerată de localnici obiectiv turistic, motiv pentru care cerințele pentru vizitatori sunt aceleași ca peste tot: ținută decentă și fără manifestări de afecțiune. Pe străduțe veți găsi peste trei sute de magazine și puteți fi siguri că tot ce strălucește este aur. Mă rog, dacă este ceva ce strălucește foarte tare, atunci categoric sunt diamante… Pentru că și în Piața aceasta trebuia să existe un „cel mai cel”, un record, nişte bijutieri arabi au creat un inel de aur de 21 de carate, care cântărește aproape 64 de kilograme (59 de aur și 5 de pietre prețioase).
În apropiere se află și piața de condimente, unde puteți trece pe lângă orez mumtaz, lime uscate, strugurași, ierburi amestecate pentru mâncare de miel, cardamom, mentă, pudră de mango, condimente de grătar și tamarind, dar merită să opriți pentru șofran. Este cel mai scump condiment din lume, iar pentru a obține un kilogram trebuie recoltate cel puțin 100.000 de stigmate (perișorii aceia din floare, pe care se prinde polenul). Piața de pește a fost o imensă surpriză pentru mine. Vânzătorii (câteva sute) erau îmbrăcați la fel, cu o uniformă, iar marfa era pusă… ca pentru poze: rechini aliniați în funcție de mărime, peștii-ciocan, calcani și alte specii ciudate cărora le-am făcut poze, spre deliciul vânzătorilor. În hală, tarabele pline de pești de toate mărimile, toate culorile. Fructele de mare aveau colțul lor, la fel și peștele uscat. Dacă vi se face poftă vizitând piața, puteți cumpăra ce vă face cu ochiul, iar angajații vi-l vor da gata de gătit. În Dubai multe restaurante acceptă să mergi cu peștele tău și ei să ți-l prepare; plus că există locuri amenajate pentru grătar, pe plaje sau în parcuri, iar multe din spațiile de cazare din Dubai sunt apartamente dotate cu bucătărie proprie.
Piața de fructe și legume este lipită de piața de pește. Măcar pentru mango și curmalele Kimia și tot merită să ajungeți și aici. Dintre bazaruri, puteți alege între Little India, Bastakya, Madinat Jumeirah și Souk al Bahar.
Mallurile sunt, și ele, de vizitat. Într-unul veţi găsi o pârtie de ski, în altul un patinoar de dimensiuni olimpice, în altul un imens acvariu în care poți face scufundări, în cuști speciale, printre cei 33.000 de pești, rechini și pisici de mare uriașe.
Seara este momentul preferat de localnici să iasă la mall. Familii mari, cu mulți copii și bone filipineze, fac ravagii mai ales prin magazinele de lux după care se relaxează la restaurante sau cofetării. Ei sunt îmbrăcați în dishdasha, haina lungă și albă, și au capul acoperit, iar ele poartă pe deasupra câte o abaya neagră și o shaila pe cap. Deși multora dintre femei nu li se vede altceva în afară de mâini și față (iar altora nici atât), foarte multe tinere poartă acum abaya peste blugi strâmți și bluze moderne, iar shaila este pusă undeva pe la jumătatea capului, peste părul foarte coafat.
Pentru transport în Dubai aveți de ales între mașina închiriată, taxi, metrou, autobuz și abra. Taxiul este ieftin, mașinile sunt curate, șoferii civilizați și toate companiile au același tarif. Pentru transportul în comun trebuie să ai card, neexistând posibilitatea de a plăti în mașină, la șofer. Metroul este mândria lor. Cel mai lung tren fără conductor din lume, cea mai mare staţie subterană, trenuri de lux, stații de lux. Water busul face parte tot din rețeaua de transport în comun, deci puteţi folosi aceleași carduri (nol) de care vorbeam mai sus. Sunt bărci închise, climatizate, spre deosebire de bărcuțele tradiționale de lemn – abra – care transportă turiști și localnici pe trasee mai scurte, peste Dubai Creek.
Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume, este o oprire obligatorie. Are 57 de lifturi, fiind ascensoarele cu cea mai mare viteză din lume (64 km/h sau 18 m/s). Aici se găsește moscheea situată la cea mai mare înălţime (etajul 154) și piscină (etajul 76). Turnul poate fi văzut de la 95 de kilometri distanță. Pentru noi înseamnă cifre și recorduri. Pentru ei, mult mai mult. „Every city has a soul. This is ours” („Fiecare oraș are un suflet. Acesta este al nostru”), spun arabii, când vorbesc despre Turn. Platforma pentru vizitatori se află la etajul 124. Liftul urcă atât de repede, încât simți imediat cum ți se înfundă urechile din cauza presiunii. Ajungem sus. Suuus, la 424 m deasupra trecătorilor. Ne repezim afară să vedem cât mai bine totul, dar ne liniștește imediat un val de căldură. Este ora 10, dar deja este foarte cald. Dubaiul văzut de sus ne-a uimit. Abia atunci am realizat cât de mare este, deși îl bătusem câteva zile în lung și-n lat.
Atunci ne-am amintit că este făcut în deșert, și că pentru tot ce este acolo – clădiri, spații verzi – s-a muncit enorm. Pentru că acolo unde omul încă nu a ajuns să facă nimic, acolo unde există terenuri virane (și sunt multe, printre zgârie nori și între cartierele Dubaiului) de fapt există doar nisip. Acolo îți dai, poate, seama că Dubaiul este o iluzie, că ai văzut doar ce ți s-a arătat, că Dubaiul nu înseamnă doar clădirile superbe, zgârie norii cu o arhitectură așa de diferită unul față de altul, ci și multe clădiri care au rămas neterminate sau terenuri imense pe care cineva abia dacă a desenat, poate, proiecte, în așteptarea unor vremuri mai bune pentru a le și pune în practică.
Text /Foto: Iza Tache-Gherheș
