Din când în când italienii prezintă câte o lecție în materie de virtuozitate în design competitorilor și lumii în general. În cazul reinterpretării modelului iconic Fiat 500 nu este un lucru nou, însă, cu trecerea timpului lumea are tendința să mai uite… Cum zicea un comediant de stand-up de la noi (Cosmin Nedelcu „Micutzu” ) „Ce probleme aveți cu ăsta micu’?!… pleacă omu’ un pic în Italia, mă întorc și gata, numai cocoși peste tot?!”.
Când ne gândim la grupul Fiat, știm că nume grele precum Ferrari, Alfa Romeo și Maserati duc cu brio renumele desigului italian, un amestec de emoție și frumusețe atemporală. Din acest motiv, în cadrul grupului, marca Fiat pare în ultima vreme mai năpăstuită. Exceptând seriile 500 și 124, dacă ne uităm la gamele Tipo și Doblo acestea sunt niște mașini corecte, una de buget și a doua comercială, despre care nu poți să spui că îți atrag atenția prin aspectul general. Este adevărat că și în curtea concurenței, la această gamă, sunt puține exemple care să te surprindă plăcut.
Asta nu înseamnă că italienii nu au putut să facă ceva mai bun. A fost o alegere determinată de studii de piață și soluții fiabile și accesibile. Dovada că aceștia pot oricând să facă mult mai mult a venit (din nou, aș spune) cu a treia generație a celebrei mașinuțe Fiat 500, acum exclusiv animată electric. Au reușit o contopire perfectă între elementele cheie ale designului inițial cu minimalismul și tehnologia electrică specifice noilor vehicule electrice. Detaliile deosebite abundă în cazul ultimei generații, dar acestea se prezintă într-un mod discret fară să deranjeze, nu este genul de mașină cu un „overdesign”. Au reușit să mențină balanța între elementele vechi și modul în care sunt interpretate și așezate pe designul general care, la rândul său, a preluat trăsăturile distinctive ale primei generații.
De exemplu, la exterior, modul de rezolvare a blocurilor optice frontale și intersecția lor cu capota desenată retro reprezintă o dovadă de creativitate italiană. Acestea fac simultan trimitere și la trecut, dar și la viitor, fără să deranjeze privitorul printr-o opulență tehnologică sau de detalii. La interior, designul este la fel de reușit, nota retro fuzionând fară să deranjeze cu elemente novatoare. Singurul minus este deja celebra tabletă „lipită” vizual pe bord și stricând cumva compoziția generală a acestuia. Considerente legate de cost și eventualele probleme ce țin de fiabilitate au făcut ca alegerea unui sistem care să plieze tableta în cadrul bordului să nu fie luată în considerare, iar aspectul exclusiv practic să prevaleze în acest sens. Cred că este singurul detaliu al acestei mașini care nu este în ton cu restul rezolvărilor. Nu trebuie, însă, să dam cu pietre deoarece această abordare o întâlnim la mulți alți producători cunoscuți la rândul lor pentru atenția acordată rezolvărilor de detaliu.
Foto: FIAT
