Chiar dacă în prezent realizarea unui avion de vânătoare performant de către ţara noastră este o sarcină imposibilă prin prisma efortului tehnologic şi financiar, în trecut lucrurile au stat altfel.
Este la fel de adevărat că în timpurile noastre doar câteva ţări îşi permit dezvoltarea integrală a unui avion. Însă nici în trecut nu era uşor să realizezi o aeronavă de top de concepţie proprie. Ţara noastră a reușit acest lucru prin intermediul unei echipe admirabile de ingineri români, dintre care putem aminti, de exemplu, de ing. Ion Grosu. Avionul avea să poarte numele de IAR 80, iar pe parcursul celui de Al Doilea Război Mondial a fost utilizat în mai multe versiuni de motorizare, armament sau misiuni specifice. Avionul este important pentru istoria industriei aeronautice româneşti datorită faptului că a fost cotat între primele aparate la începutul conflagrației, fapt remarcabil pentru colectivul care a participat la dezvoltarea acestuia. Prototipul aeronavei a prins formă în anul 1937 şi presupunea un avion cu structură și înveliș metalic, roţi escamotabile şi o carlingă închisă. Producţia de serie a fost, însă, tributară armamentului de la bord, deoarece în lipsa unor soluții viabile din partea industriei naționale, țara noastră trebuia să se bazeze pe importuri. Prin urmare, la debutul producției, mitralierele care trebuiau să echipeze aeronava erau mai slabe şi mai puţine faţă de ce prevedea proiectul iniţial. După ceva timp de la intrarea României în război, alături de Germania, situaţia avea să se amelioreze prin relaxarea importurilor de echipamente. Prin urmare versiunea denumită IAR 80A a ajuns să fie dotată cu șase mitraliere faţă de două cât avea avionul la debutul acestuia. Un parbriz blindat şi scaunul pilotului protejat la rândul său plus un motor mai puternic IAR K 14 – 1000A care asigura 1025 CP, faţă de cei 900 CP cât furniza motorul anterior, completau modificările implementate. Trăgând linie, această variantă era superioară faţă de soluţiile precedente. Pentru şcoala de pilotaj erau, însă, necesare şi nişte avioane cu dublă comandă, aşa încât câteva avioane IAR 80 au fost transformate în această variantă, ce a purtat numele de IAR 80 DC. Transformarea nu a avut loc la fabrica IAR Braşov, ci la Întreprinderea de Avioane Româneşti.
Au existat şi versiuni specializate, precum IAR 81, destinate bombardamentului în picaj. Practic, plecând de la versiunea „standard” de IAR 80A, acesteia i-au fost montate trei lansatoare de bombe. Câte unul sub fiecare aripă şi al treilea dispus sub fuselaj. Avioanele au mai rămas în dotarea Forţelor Aeriene Române şi după război. După ieșirea din serviciu a acestora, toate exemplarele au fost casate. Din acest motiv în prezent nu mai există nicio aeronavă originală care să fie expusă vizitatorilor. Însă, dacă dorim neapărat să vedem cum arată acest avion, există o posibilitate oferită de Muzeul Militar din București. În incinta acestuia, în hangarul cu aeronave, este expusă o replică a „vânătorului” IAR 80 care poate fi admirată de cei interesaţi. Pentru a sublinia importanța istorică a acestui aparat de zbor, lângă replica expusă în cadrul muzeului se află şi profundorul original de la avionul IAR 80, în care se afla când a fost doborât, pe 21 Aprilie 1945, aviatorul Gheorghe Mociorniță, unul dintre piloţii de top ai României. Acesta a fost consemnat cu nouă victorii în numai 26 de misiuni. În onoarea sa, Flotila 86 Aeriană îi poartă numele: „Locotenent-aviator Gheorghe Mociorniță”.
Text: Gabriel MANOLE / Foto: Bogdan PĂTRAȘCU, iModeler.com, Gabriel MANOLE
CITESTE SI http://www.autotestmagazin.ro/mapn-iar-99-evolutia-soimului/
