Metamorfoza modelelor Mercedes din ultima perioadă promovează o imagine proaspătă, întinerită, sub care descoperi ADN-ul unei mărci a cărei evoluţie s-a axat pe un mix ireproşabil între mecanica de calitate, interioarele luxoase şi performanţele dinamice de top. Astăzi, într-un Mercedes Clasa C, datorită acestei metamorfoze, te poţi bucura de acest mix premium cu mult înainte de ajunge să te răsfeţi într-un S-Class…
Proporţiile caroseriei noului C-Class îl cantonează în zona de graniţă a modelelor compacte. Lungimea de aproape 4,7 metri „aşezată” pe un ampatament de 2,84 metri, surclasează un pic setul de valori general acceptat în segment. De exemplu, Focus sedan are 0,583 raportul dintre ampatament şi lungime, Fluence are 0,584 iar Octavia 0,576. Ei bine, în cazul lui C-Class acest raport este de 0,606. Având în vedere acest amănunt, poate ar fi bine să nu te laşi influenţat de prima impresie pe care ţi-o lasă interiorul: aparenta sa meschinărie este un veritabil truc al designerilor germani şi, trebuie să recunosc, le-a reuşit din plin. Locurile, toate, sunt foarte confortabile şi deloc limitative.
În cazul meu, cu scaunul de la şofer reglat pe cea mai coborâtă poziţie a sa, tot mai am un lat de palmă între plafon şi cap. Evident că la cei aproape 1,89 metri nu pot fi considerat un minion… Surprinzător, dar în spatele scaunului şoferului constat că mă integrez foarte bine şi fără niciun fel de constrângeri care să-mi tulbure confortul. Concluzia este clară: patru persoane bine crescute pot călători lejer pe distanţe mari. Reîntors la volan pornesc motorul diesel de 2,2 litri şi 170 CP. Detonaţiile specifice unui astfel de motor se manifestă timid la început pentru ca mai apoi să dispară cu totul pe măsură ce motorul se încălzeşte. În scurt timp ralantiul seamănă cu cel al unui motor pe benzină rafinat. Nu crezi că te-ar putea păcăli şi pe tine?… Pornirea de pe loc îmi reaminteşte că la Mercedes maneta de comandă a transmisiei automate se află lângă volan şi nu unde o căutam eu, între scaunele față. Pe accelerările liniare transmisia automată 7G-Tronic Plus răspunde cursiv, fără ezitări. Este efectul modificărilor suferite care au urmărit reducerea patinărilor interioare din convertizorul de cuplu. Doar atunci când bruschezi acceleraţia apar nişte ezitări pe care le remediază rapid cei 400 Nm pe care motorul îi dezvoltă între 1.400 şi 2.800 rpm.
Trebuia să fi menţionat deja asta: maşina rulează în programul Comfort de setare al șasiului. Ulterior aveam să constat un comportament similar şi în cel Eco, dar până atunci mai aveam de făcut o descoperire care şi-a pus pregnant amprenta asupra impresiei pe care mi-a lăsat-o acest C-Class – programul Sport. Există şi Sport+, dar nu l-am utilizat decât pentru a afla dacă reacţiile maşinii devin mai spontane. Devin. În ambele cazuri cabrarea mecanicii este evidentă, iar detenta accelerărilor capăta o tentă… încântătoare. Şi, evident, periculoasă pentru că incită la incursiuni mult dincolo de limita vitezelor legale. Iar uşurinţa cu care face asta nu răzbate nici pe departe din intervalul de timp comunicat de care are nevoie să ajungă la prima sută de kilometri: 7,7 secunde. Mă uit resemnat la vitezometrul care indică 160 km/h în timp ce turometrul nu reuşeşte să ajungă nici măcar la 2.500 rpm dintr-un disponibil de 5.000 rpm (zona roşie este între 5.000 şi 6.000 rpm). În interior, linişte. Selectez programul Eco via butonul semirotativ de pe consola centrală care deserveşte sistemul „Agility Select” şi slăbesc acceleraţia. La 130 km/h, în treapta a şaptea, motorul abia dacă trece de 1.800 rpm, iar consumul instantaneu baleiază nehotărât între 5,5 şi 6 litri. Am spus cumva că mă aflu într-un model cu tracţiune integrală?… Ţinând cont că are o greutate proprie de 1.635 kg, valoarea afişată mă surprinde. Dar nu atât de mult ca faptul că după 297 km de când am ieşit din Bucureşti, având o autonomie anunţată de 648 km, să constat că a rămas aproape neschimbată: 633 km… „Butonez” un pic computerul de bord: consumul mediu realizat este de 5,2 litri / 100 km, iar viteza medie 87 km/h. Aproape că mă întreb dacă nu cumva mă aflu într-un perpetuum mobile… Îmi amintesc că la 100 km/h, la nici 1.500 rpm în treapta a şaptea, avea nevoie de circa 4 litri. Doar aşa îmi explic că a putut recupera după toate sprinturile la care l-am supus de multe ori, furat de asfaltul bun de sub roţi (da, sunt încă în România, ce credeai?) şi de drumul liber, cu meandre molatice, care mi se aşterne în faţă.
Având în vedere că șasiul permite patru presetări distincte (Eco, Comfort, Sport, Sport+) şi un program Individual care te lasă să le amesteci pe primele trei într-unul singur, sistemul de suspensie se mulează cu multă abnegaţie pe oricare dintre ele. Menajează foarte bine pe denivelări şi se încordează admirabil pe viraje. Suspensia față cu patru braţe şi cea spate cu cinci, plus barele antiruliu de la ambele punţi, transformă acest C-Class într-o maşină în care distracţia la volan este posibilă oricând şi oriunde. Frânele sunt ferme şi împreună cu sistemul de direcţie calibrat pe gustul meu, cu un feedback bine nuanţat transmis printr-un volan durduliu, îţi transferă un sentiment de încredere şi de control care se armonizează foarte bine cu temperamentul aprig pe care îl capătă maşina în programul Sport.
Pe timp de noapte, baletul fasciculelor de lumină (tehnologie LED) asigurat de asistentul adaptiv pentru faza lungă este în egală măsură captivant şi util. Capabil să autogestioneze orientarea şi bătaia farurilor, vei beneficia mereu de un câmp vizual luminat excelent. Mai ales spre dreapta unde te pot aştepta multe surprize neplăcute… La drum de zi sau de noapte, Mercedes C-Class ştie cum să ţi se strecoare pe sub piele. Docilitatea cu care se lasă strunit în programele Eco sau Comfort şi puseurile de nervozitate de care dă dovadă în Sport sau Sport+, îl transformă într-o „pluri”maşină capabilă să acopere atât necesităţile de imagine cât şi pe cele de utilitate, specifice unei familii. Dar, mai ales, nu neglijează un aspect esenţial pentru cei cărora le place să conducă: distracţia la volan. Şi cere atât de puţin în schimb…
