Cine realizează că are un deja vu când dă nas în nas cu actualul Mitsubishi Colt, nu se înșală. Aflat la a șaptea generație, în fapt este un Renault Clio în toată regula, dar care are un aplomb japonez cu aromă din țara baklavalei.
Important pentru constructorul japonez este de fapt revenirea sa în sementul B european după 12 ani de la dispariția gnerației trecute.
Preluări din familie?
După cum avea să-l caracterizeze constructorul, la ora actuală Colt este un hatchback gândit pentru cei care caută „aventuri urbane” și „soluții avansate de mobilitate individuală”. Oricum, aspectul este cât se poate de „trendy”, dacă ținem cont că acum mai bine de un deceniu, caroseria era în genul unui monovolum, soluție considerată multă vreme de constructori cea mai potrivită pentru o mașină casnică „multiscop”. Doar că în prezent revenirea japonezilor în segmentul B a fost de fapt un împrumut din banca de modele al Alianței Renault-Nissan-Mitsubishi, o practică ce s-a purtat și se mai „poartă” la ora actuală și pe la alte „case” din lumea auto. Poate unii își mai aduc aminte de poveștile despre Fiat 124, Seat 124 și apoi Lada 1200 apărute pe la începutul anilor ‘70 ai secolului trecut. Sau Citroen C-Crosser cu Peugeot 4007, care erau în fapt un Mitsubishi Outlander. Sau acum vreo opt ani, tot în cadrul Alianței, Renault Captur devenea Mitsubishi ASX pentru constructorul japonez și eventual modelele de la Dacia vândute pe alte plaiuri drept Renault sau Nissan să fie mai cunoscute.
Nuanțe estetice
Exteriorul, după cum ziceam te plesnește cu imaginea cunoscută de pe tărâmul lui Voltaire… Alain Prost sau Sebastien Loeb. Ce-i drept în locul rombului sau diamantului cunoscut, în partea frontală apar acum cele trei ale japonezilor, desenul farurilor LED integrându-se în stilul Dynamic Shield al celor de la Mitsubishi Motors. Oricum se simte „mâna” designerilor japonezi, dar… tot persistă impresia de Clio.
Și înăuntru?
Interiorul se prezintă în aceeași linie păstrând cam aceleași materiale.
Ok. Veți spune, atunci unde este diferența? Într-o primă fază că are patru niveluri de echipare, față de trei ale lui Clio, iar garanția este de cinci ani față de cei trei ai versiunii franceze. În rest, alura sportivă a modelului îi oferă o estetică de-ți vine să tropăi pe loc până să intri în cabină. Doar că media gândită pentru piața europeană viza, probabil, persoanele care nu trec de 1,75 metri și țin regim de asceză. Însă scaunele sunt convenabil de „ospitaliere” fiind reglabile în patru direcții și mai ales pentru vremea aceasta, cu două trepte de încălzire.
Partea care prezintă interes în interior evident că este… ecranul central de 9,3 inci, cel care este în fapt o tabletă în toată regula, chiar dacă cel frontal are 10 inci în diagonală, dar este mult mai îngust. Nimic mai potrivit pentru ambii ocupanți ai locurilor din față când trebuie să-și decline preferințele necesare unei călătorii confortabile și sigure începând de la navigație, continuând cu partea de interactivitate și cu stările de ambianță și exterior.
Promisiuni de comportament
Băgați aici inclusiv mini-setările legate de dinamică oferite de Multi-Sense. Scuze, din cele trei moduri, cel „oareșcum” configurabil este My Sense, celelalte două, Eco și Sport sunt preconfigurate. Apropos, aveți aceeași configurare a bordului ca a lui Clio, așa că inclusiv butoanele de pe consola centrală, de sub ecran sunt la locul lor, mai ales cel care are steluța inscripționață. Nu, nu este cel pentru vreme rea, ci este linkul pentru Myulti-Sense.
Daaar… partea faină este că puteți aranja foarte frumos grafica cadranelor de bord în funcție de moduri, informațiile dorite să fie afișate și a iluminării ambientale. Mai ales de pe comenzile aflate pe volan în partea dreaptă.
Ce o să vă placă este că pornirea motorului se face de la buton, iar frâna de mână este electrică. Ce vreți, d-aia aveți cheie „dășteptă”, la propriu.
Sub capotă am avut „motorelul” de 999 cmc, în trei cilindri, care dezvoltă 90 CP, cu turbo, și care își consumă „mariajul” cu transmisie manuală, cu 6+1 raporturi. Față de varianta de 65 CP din gamă, tot pare cam anemic, însă la drum supriza este pe măsura prejudecății. Are suficient zvâc cât să cochetați cu ideea de adrenalină, mai ales în modul sport, dar să nu țineți cont de consum. În schimb, dacă aveți gânduri gen „flower power” și vă țineți de practici eco obțineți un consum mixt de 5,7 litri/100 km fără bătaie de cap, cu My Sense folosit cam 70% din timpul de rulare. Partea cu modul Eco n-a prea fost punctul meu forte pentru că odată ce Colt te-a injectat cu veninul tricilindrului, descoperi că memoria îți joacă feste și lentoarea îți face rău de mișcare. Plăcut la viraje, chiar atacate cu mai mult aplomb, pentru că suspensia este setată undeva la limita confortului, iar zgomotul la rulare îți induce o stare de calm chiar și când accelerezi cu pedala „blană”. Pe scurt, „gorgeous”!
Mai puteți citi:
TEST: Mitsubishi Eclipse Cross PHEV – Off-road în stil electric
