O mașină premium a fost testată de o campioană… premiată. Monica Rosu, gimnasta care a cucerit două medalii de aur la olimpiada de la Atena, a acceptat provocarea Auto Test Magazin și a condus un BMW Seria 4 cabrio.
Cum ţi se pare mașina?
Mă face să mă gândesc la săritura cu care am câștigat aurul la Olimpiadă . La Atena, în 25 de metri am ajuns să zbor cu 80 km/h şi am aterizat perfect. Aşa stau lucrurile şi cu ea: pleacă rapid, are precizie şi siguranţă. Dialogul se întrerupe câteva clipe. Semnalul sonor ne anunță că șoferul nu și-a pus centura. „Taci, taci, nu ne mai certa”, spune Monica zâmbind.
Îţi place să mergi cu viteză?
Mai calc şi acceleraţia, depinde de starea în care mă aflu. Ies pe un drum unde se circulă mai puțin și mă descarc. Nu depășesc limita. Conduc sigur, atât pentru mine cât și pentru cei din trafic.
Care a fost cea mai mare viteză cu care ai condus?
200 de km/h, pe autostradă. Am fost norocoasă, nu am întâlnit niciun polițist. Abia luasem maşina şi am vrut să văd cât poate să ducă.
Viteză, nu glumă. Cred că ţi-ar plăcea la raliu…
Nu m-am gândit atât de departe. Am fost la câteva demonstraţii cu pilotul Vali Porcişteanu și mi-a plăcut foarte mult. Chiar m-au întrebat dacă nu vreau să urmez niște cursuri și să merg cu o mașină la competiție. Dacă mă duci la montagne russe îmi este frică. Dacă plec la drum cu un pilot, nu mă tem așa de mult.
Monica oprește pe dreapta și apasă butonul magic. Mașina se schimbă ca în filmul „Transformers” și brusc îi apare acoperișul. „Ai senzația că vine peste tine, te întrebi dacă dai cu capul în plafon” spune fosta gimnastă.
Șoferii sunt amabili cu tine în trafic?
Uneori. În trafic, toți suntem egali. Ai greșit, ești taxat.
Ai avut accidente?
Da. Conduceam scuterul și am căzut. Eu nu am pățit nimic, dar frumosul scuter a fost avariat puțin. De atunci am hotărât să merg doar pe patru roți. Prefer să ajung întreagă acasă. Cu mașina, dacă ai un accident la 60 la oră, riști mai puțin. Cu un „motor” la viteza asta, dacă îți iese ceva în față, ești întins pe asfalt.
Ce mașină conduci?
Un Mercedes Clasa C. Are cutie manuală, următoarea mașină o să fie una sport-automată. Nu mai vreau să „mestec mămăliga”.
Ai o culoare preferată la mașină?
Când eram mică îmi doream să fie roșie, dar acum conduc una argintie. Așa a fost să fie. Mă grăbeam și am ales ce aveau în showroom. Cu siguranță, în această viață, o să am și o mașină roșie.
Preferi mașinile sport?
Da. Încă nu am copil, de ce aș alege alt automobil? Prietenul meu încearcă să mă convingă să-mi iau altă mașină. Cea pe care o conduc în acest moment este echipată cu tracțiune spate și când ninge mă uit la ea de la geam.
Când plecați amândoi în vacanță cine conduce?
La drum lung mergem cu a lui și conduce el. Dar nu a rezistat tentației și „s-a jucat puțin” și cu mașina mea. Norocul lui că nu eram pe scaunul din dreapta, eu îl mai cicălesc: „nu mai alerga, ai depășit, nu mai face aia”. Când ne-am întâlnit miroseau cauciucurile. Cred că îți dai seama de ce…
Ai emoții la volan în momentele delicate?
Am învățat să le domolesc. După o viață de sport îmi este mai ușor. Am început gimnastica la vârsta de patru ani. De mică am fost învățată cu presiunea, ar fi fost păcat să dau cu piciorul la 16 ani de muncă din cauza emoțiilor. Dacă aș merge acum la un Campionat European mi-ar fi de zece ori mai greu.
Ți-ai supărat antrenorii?
Îți dai seama că mai făceam și prostioare. Fugeam la magazin și ne luam dulciuri: ciocolată, biscuiți, napolitane. Domnul Belu ne-a urmărit odată și ne-a zis: „Doamne, unde intră atâta mâncare?”. Îți dai dai seama că aveam 40 de kilograme și după o zi liberă veneam și cu patru kilograme în plus?
