Ce s-ar putea spune despre o maşinărie precum noul BMW M2, mai mult decât o face simpla prezenţă a două pictograme cu totul speciale în meniul nativ al acestuia? Una este „M Drifter Analyser” şi cealaltă „M Laptimer”. Ambele poziţionate în pole position în grila de aplicaţii și ambele destinate exclusiv folosirii pe circuitele de viteză.
Realizez foarte repede că este vorba de un specimen cu totul aparte.
Debutul ralantiului reglat într-un registru puternic baritonal îmi accelerează brutal pulsul iar adrenalina începe să-şi facă de cap. Evident că tot ceea ce vezi şi simţi îţi spune cât se poate de răspicat că maşinăria în care te afli este extrem de pregătită să se descurce impecabil pe asfalt. Îi ghicești ușor și preferințele: noul BMW M2 este pasionat de viraje.
Simt plenar lucrul ăsta sub asediul stimulilor vizuali, tactili şi auditivi care mă bombardează din toate părţile. Până şi mirosul benzinei arse, evacuată în torent violent prin patru ţevi de eşapament cu diametrul cât al unei halbe de bere, reuşeşte cumva să se strecoare vag până la mine. Uşor, uşor totul începe să se limpezească. Mă aflu la volanul unui bolid evadat de pe circuitele de competiţie şi deghizat, stângaci, într-un model care încearcă să te convingă că deşi umblă cu muşchii la vedere, pulsând frenetic, este capabil să evolueze docil în trafic. Pledoaria sa este crunt spulberată de tot ceea ce vezi, auzi şi simţi.
Alături de participanţii la trafic obişnuiţi, arată precum Predator într-un magazin de jucării pentru preşcolari.
Este doar un presupus maestru al deghizărilor. Se vede de la o poștă că, de fapt, este un atlet magnific!
Exemplarul de față sugerează prin dotări cu specific competițional nivelul foarte ridicat de performanță de care dispune. Dincolo de anvelopele spate cu lățimea benzii de rulare de 285 mm si de culoarea albastru Zandvoort, plafonul din fibră de carbon îi conturează apăsat predispoziția pentru sprinturi contracronometru.
BMW M2 este un reprezentant de seamă al angajamentului de a face cât mai accesibilă tehnologia BMW M pentru cât mai mulţi dintre șoferii cu ambiții competiționale.
Din punctul ăsta de vedere, poate că nu e lipsit de interes faptul că poţi opta pentru o transmisie manuală cu 6 trepte în locul celei automate M Steptronic cu 8 raporturi și program Drivelogic integrat. Chiar dacă echipat astfel noul BMW M2 este mai lent cu 0,2 secunde la sprintul 0 – 100 km/h, cred că recuperează masiv pe partea legată de implicarea celui de la volan în timpul condusului.
Totuşi, indiferent de transmisia pe care o preferi, motorul e acelaşi. Un „6 în linie” de aproape 3 litri, cu două turbocompresoare, control variabil al supapelor de admisie (Valvetronic), distribuţie variabilă (Double-VANOS) şi injecţie de benzină pulverizată cu presiuni care pot ajunge până la aproape 350 de atmosfere!
Te mai miră atunci că dezvoltă 460 CP şi 550 Nm?
Mai mult: cuplul maxim se lăfăie pe o plajă de turaţii care măsoară 3220 rpm! Mai exact, între 2650 şi 5870 rpm. Turaţia maximă la care poate ajunge motorul? 7200 rpm. Pentru aceasta „banală” performanță s-a recurs inclusiv la printare 3D în cazul chiulasei, proces care a ajutat la reducerea greutăţii şi la optimizarea circuitului de răcire aferent acesteia.
În plus, noul BMW M2 are o distribuţie a maselor 50-50, diferenţial activ M la puntea spate, suspensie autoadaptivă M cu amortizoare controlate electronic şi direcţie M Servotronic cu raport variabil de transmitere reglat sportiv. Toate fac parte nativ din genetica sa. Cireașa de pe tort? Tracțiunea este numai pe puntea spate! Exact…
Reglajele în sistem matricial sunt accesibile imediat ce pistoanele se pun în mişcare.
Le descoperi după ce apeși butonul „M Mode” de lângă levierul de-o şchioapă al transmisiei Steptronic M Sport. Etapa următoare îţi clarifică opţiunile majore pe care le ai la dispoziţie: Road, Sport şi Track. Ultima, elimină toate sistemele de siguranţă activă, inclusiv avertizarea la depăşirea benzii de rulare şi asistența la frânare.
Interesant şi edificator este că grila de reglaje în format matricial conţine o singură dată cuvântul „Efficient”, de trei ori „Comfort” şi nu de mai puţin de şase ori cuvântul „Sport”.
În două rânduri însoţit de „Plus”. Ce concluzie tragi din treaba asta?
Pornesc precaut: motorul în modul „Efficient” iar șasiul, direcţia şi frânele în modul „Comfort”. Aşadar, cel mai paşnic mod cu putinţă. Sunt surprins de fluiditatea lină cu care răspunde motorul şi transmisia, aceasta din urmă cu subrutina Drivelogic reglată pe cea mai calmă treaptă din cele trei de care dispune. Câtă vreme mângâi reţinut acceleraţia, totul este cât se poate de potolit. Evident, cu observaţiile de rigoare în ceea ce priveşte gradul de amortizare al suspensiei.
Jantele de 19″ pe faţă şi 20″ pe spate au talon minuscul – 30, respectiv 35 – şi sunt fixate de șasiu prin amortizoare şi arcuri capabile să reziste la sesiuni de drifturi executate de profesionişti. O simplă consultare a meniului „M Drift Analyser” îmi arată ca cea mai bună sesiune a durat 9,8 secunde, a fost făcută sub un unghi de 22,1̊º şi s-a întins pe o lungime de 71 metri. Chiar dacă scorul pe care l-a dat aplicaţia în ceea ce priveşte performanța realizată este lamentabil – 36%, robusteţea şi reglajele severe ale sistemului de suspensie se subînţeleg.
Aşadar, nu cred că se aşteaptă cineva să călătorească în noul BMW M2 altfel decât un pic scuturat, fie şi în cel mai molatec mod de lucru al suspensiei. Dar oricât de calm ai conduce, din când în când este necesară şi câte o manevră mai repezită. Constat că în programul cel mai pacifist de care este în stare, M2 nu izbucnește dintr-o dată. Motorul se turează acumulând latent furie pentru ca mai apoi, un pic întârziat, să răbufnească. De acum încolo, dacă te sincronizezi la ritmul pe care îl impune mecanica, modul Efficient este spulberat. M2 urlă ameţitor şi face salturi uriaşe în fracţiuni de secundă.
Pe un sector de drum necirculat, curios, îl înghiontesc să aflu de ce este în stare. Înlocuiesc modul Road cu Sport iar din careul matricial aleg Sport pentru duetul direcţie – frâne şi Sport Plus pentru motor şi șasiu. Apoi, ridic nivelul de angajare Drivelogic la trei. De undeva de sub 10 km/h, strivesc acceleraţia de podea. Cu DSC-ul cuplat, puntea spate derapează reţinut stânga-dreapta într-o succesiune de mişcări care deşi nu tulbură cu nimic traiectoria rectilinie pe care m-am angajat, reuşesc să-mi inducă un cumul de emoţii care mă trimit direct în copilărie. Mai exact la momentul când, puştan fiind, am condus pentru prima dată un kart…
Elanul nimicitor mă împinge brutal în scaun. Apoi, cu motorul urlând undeva la 7000 rpm primesc lovituri zdravene din spate la fiecare schimbare de treaptă.
Viteza creşte ameţitor dar controlul se păstrează intact. Frânez apăsat. Nu observ vreo perturbare a traiectoriei. Până să opresc, decolez din nou. Moment în care simt la nivelul solului, pentru câteva clipe, un autentic sentiment de imponderabilitate. Supravirarea este reţinută deși spatele împinge vârtos.
Reglat în Sport Plus, sistemul de suspensie citeşte cu maximă scrupulozitate orice denivelare a suprafeţei de rulare, oricât de mică.
Înăbuşă excelent ruliul în viraje, intervenţia să fiind mult mai uşor de decantat în virajele succesive. Direcţia este impecabilă iar frânele, cu discuri bimetalice pentru un transfer termic superior, intervin cu maximă eficienţă.
Am nevoie de toată voinţa ca să mă temperez. Revenit în meniul M Mode, cu evacuările pocnind ca floricelele în cuptorul cu microunde, aleg, responsabil, modul Road. Concluzionez că „Track” este mult prea mult ca să îl încerc pe drumurile publice. Aşa că spun „pas”.
Consumul? Condiţionat de două variabile. Și ambele ţin numai de tine.
Primul ar fi bugetul lunar pe care îl poţi aloca pentru alimentare şi apoi apetitul pentru condusul sportiv. În cazul meu, 15,7 litri.
Dacă pun în balanţă ceea ce am primit, am senzaţia că am rămas dator.
Prin tot ceea ce te face să simţi în timp ce te afli la comenzi şi prin felul în care răspunde la ceea ce îi ceri, noul BMW M2 nu îşi poate ascunde absolut deloc nici competențele şi nici resursele uriașe de care dispune. Este, indiscutabil, un bolid destinat circuitelor de viteză. Extras de acolo, îşi domoleşte elanul la limita suportabilităţii şi poate fi un partener de drum fabulos care poate pigmenta orice călătorie cu momente și trăiri desprinse direct din lumea motorsportului.
Vă recomandăm și:
TEST: BMW X5 M Competition – Rafinament exploziv – AutoTest Magazin
