A venit vara. Nu doar calendaristic… Deja căldurile anunţă o vară ticsită cu turişti pe litoralul românesc. Şi, probabil, şi pe cel bulgăresc unde plajele sunt parcă un picuţ mai arătoase, apa o idee mai limpede, serviciile mai bune şi mâncarea mai ieftină.
Poate că ştiţi, poate că nu, dar la sud de Vama Veche există câteva locuri interesante unde să vă petreceţi timpul. La numai 20 de kilometri de graniţă găsiţi zone inedite şi liniştite cum ar fi Durankulak (o rezervaţie organizată în jurul lacului cu acelaşi nume) sau Krapets (un sătuc pescăresc la malul Mării Negre, care aici îşi mai pierde din aspectul negricios şi chiar începe să emită pretenţii de albastru). Dar drumul dinspre oricare alte oraşe în afara celor din zona Dobrogei promite să fie istovitor şi – cum altfel? – aglomerat. Se prea poate, însă, să scăpam în acest sezon estival de calvar, dar rămâne valabilă ameninţarea formării de cozi interminabile la casele de taxare, cu toate că există posibilitatea plăţii prin telefon a taxei de pod. Din păcate, nici dacă porneşti din Capitală către vest, drumurile spre Bulgaria sau Grecia nu sunt mai libere. Asta pentru că interminabilele lucrări efectuate pe porţiunea românească a podului de la Giurgiu nu sunt încă finalizate. Singura parte bună în „direcţia“ asta este că Giurgiu este uşor abordabil spre a fi tranzitat. „Tranzitat” pentru că destinaţiile la care mă gândesc, se află tot pe teritoriul Bulgariei, de la Ruse foarte aproape. Singurul impediment care ar putea tulbura atmosfera călătoriei îl constituie blocarea alternativă a traficului pe pod care generează cozi de diverse lungimi şi grade de nervozitate, în ambele părți. Cu ceva noroc este posibil să traversaţi vămile în mai puţin de o oră, dar asta cred că este mai degrabă o excepţie decât o regulă. Situaţia se simplifică major pentru cei care pornesc la drum pe două roţi. Odată ieşiţi pe la Ruse şi achitat costul BUvignetei, mai aveţi la dispoziţie cam opt ore de petrecut până la reîntoarcerea la punctul de control. Scădem două ore masa în centrul oraşului Ruse şi, eventual, o plimbare pe străduţele cochete care se întâlnesc aici şi tot rămân „descoperite” cinci-şase ore din program. La câţiva kilometri în direcţia Ivanovo (tot înainte la giratoriul aflat la ieşirea din vamă) se află trei obiective turistice interesante: mănăstirea rupestră Dimitrie cel Nou, complexul Ivanovo și cetatea Împăratului Roşu. Toate se află în parcul naţional Rusenski Lom format în jurul albiei râului Lom, ultimul afluent important al Dunării de pe malul „celălalt” înainte de vărsarea sa în mare. Apa a format un canion pigmentat de culmi stâncoase, pajişti domoale şi peisaje spectaculoase potrivit atât pentru plimbările cu maşina/motocicleta, dar și pentru biciclete sau chiar pentru mers pe jos. Primul obiectiv se află foarte da la Ruse, foarte aproape, în localitatea Basarabovo.
De aici provin moaştele ocrotitorului Bucureştiului, Sf. Dimitrie Basarabov, care a trăit în secolul 13 şi ale cărui rămăşiţe au ajuns la noi în 1774. Sădită într-un perete de stâncă, mănăstirea Basarabovo este o oază de linişte, cuminţenie şi bună gospodărire care merită vizitată.
Următoarea oprire are tot o aură religioasă. Complexul monahal de la Ivanovo, constituit dintr-o salbă de chilii şi bisericuţe săpate în stâncă de călugării care au trăit aici între secolele 12 şi 17, a fost inclus încă din 1979 în patrimoniul UNESCO. Peisaje memorabile, o biserică rupestră pictată și multe grote te invită la explorare și meditație. Același peisaj încântător la care „lucrează” de milenii râul Lom este valabil şi în cazul cetăţii Cherven, situată la aproximativ 30 km de la Ruse.
Un defileu spectaculos înconjoară platoul cu pereţi stâncoşi, abrupţi, pe care se află oraşul medieval a cărui dezvoltare a atins apogeul în secolul 14. Urcatul pe platou se poate face folosind niște trepte care este posibil să vă lase fără suflu până sus. Peisajul este admirabil şi vă va solicita intens aparatul foto. La poalele fostei cetăţi, acolo unde încep treptele, câteva mese adăpostite de umbrele largi îmbie la o gustărică şi o băutură rece. Dacă ajungeţi cu maşina aici, parcaţi, fără să mai staţi pe gânduri, în primul loc disponibil pe care îl găsiţi pe marginea drumului. La plecare înarmaţi-vă cu răbdare pentru a întoarce mașina. Dar după asta drumul spre Ruse se așterne lenevos, cu o gâtuire pe podul de graniță care nu ar trebui să vă descurajeze să ajungeți atât de aproape și totuși atât de departe de casă.
